Umanitate

Se spune că noi, oamenii, suntem niște dobitoace speciale, dăruite de Dumnezeu cu un suflet nemuritor, conștiința noastră. Asta, în pofida lipsei oricăror dovezi în acest sens. Se mai spune că această conștiință este legată de materie, se manifestă prin intermediul acesteia, dar nu este materia însăși; iar după moartea materiei conștiința ne este eliberată într-o lume imaterială, reunindu-se cu Divinitatea. Chiar dacă nu putem afirma că am existat dintotdeauna, postulăm ideea că vom exista de-a pururi, odată născuți în această lume.

Nu este și cazul celorlalte animale, nici măcar al celor mai buni prieteni ai noștri: câinii și pisicile. Când aceștia vor muri, o vor face pentru eternitate. Chiar dacă noțiunea de conștiință s-ar aplica cu mai mult succes în cazul multor animale, asta în timp ce la mulți oameni dovezile par să indice dimpotrivă, lipsa oricărei conștiințe. Faptul că o pisică dusă la țară de o anumită familie, refuză să mănânce până la a deveni un schelet ambulant, ignorând astfel orice noțiune darwiniană legată de instinctul de supraviețuire, este o anomalie, desigur, și nu existența vreunui dram de conștiință. Faptul că un câine rămâne lângă mormântul celui mai bun prieten al său, refuzând hrana pentru zile în șir, este doar un comportament bizar, și nu dovada unui anumit nivel de conștiință. Desigur, conștiința și imortalitatea aparțin strict umanității.

Umanitate… interesant cuvânt. Dar ce înseamnă cu adevărat să fii om, să aparții umanității? Pentru mine gradul de umanitate al unei societăți este reflectat de modul în care aceasta se poartă cu prietenii săi necuvântători cei mai apropiați: câinii și pisicile. Cu cât o societate are mai mulți prieteni necuvântători abandonați pe străzi, cu atât gradul ei de umanitate este mai redus. Acesta este etalonul pe care-l folosesc eu. Unde se situează, din acest punct de vedere, România? Extrem de jos. Aproape de punctul în care cei mai mulți nu mai pot fi numiți oameni deloc. Prea puțini sunt cei care încă se mai pot numi astfel, iar numărul lor pare să scadă, în ultima vreme. Iar aceștia nu pot salva toate sufletele abandonate.

Unde duce acest drum, pe care merge societatea noastră? Depărtarea de umanitate va da naștere unei specii neîndurătoare și brutale, una pe care o crezusem demult îngropată în peșterile preistoriei spirituale a umanității. Neoamenii umblă printre noi, arată ca noi, dar în interiorul lor zace o bestie. Și sunt din ce în ce mai mulți, cu fiecare zi ce trece.

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Digresiuni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Umanitate

  1. Pingback: life in pictures 8 -relax « Rokssana's Blog

  2. Stefania zice:

    Generalizarea nu-i corecta, mai sunt oameni cu suflet, care ingrijesc necuvantatoarele.
    Din pacate sunt foarte multi care se comporta inumam chiar cu semenii lor, cu amicii, cu prietenii lor, cu copii lor, cu parintii si fratii lor. Nu se pot suporta unii pe altii, nu se accepta unii pe altii, nici macar nu se tolereaza. De ce? De ce atata ura ? De ce atata egoism? De ce atata superioritate? Habar nu am. Nici nu voi gasi raspunsul, dar nici n-am sa-l mai caut.
    Aici totul tine de educatia fiecaruia, nu doar de sufletul lui. Degeaba ai tu sufletul deschis si curat daca celalalt e plin de ura – bunatatea nu este molipsitoare… din pacate.
    Insa ura e contagioasa rau de tot.

    Eu iti doresc o noapte linistita si o noua saptamana plina de reusite Ragnar ! 🙂

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Bănuiesc că nu ai citit cu foarte multă atenție, nu-i așa? 🙂 Deoarece am spus : „Prea puțini sunt cei care încă se mai pot numi astfel [adică, oameni], iar numărul lor pare să scadă, în ultima vreme”.
      De fapt, nu educația este de vină, ci absența acesteia. Mai ales, că aproape toți oamenii se nasc răi.
      Mulțumesc de urări, îți doresc asemenea, Ștefania. 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.