Preambul la capitolul XXXVIII

În capitolul 38 din „Viața lui Ragnar” este prezentat destul de amănunțit un personaj a cărui existență nu era prevăzută a fi dezvăluită în versiunea inițială. Motivele acestei omisiuni au fost oarecum expuse în postarea intitulată „De ce?„. Într-un fel, evenimentele care vor fi relatate nu sunt conforme cu calea onorabilă ale cărei principii am ales să le urmez. Cu toate acestea, dacă aș putea întoarce timpul și aș fi pus din nou în fața aceleiași alegeri, știind întocmai ceea ce va urma, aș face exact la fel.

Deși, pe undeva, am spus ceva de 365 de zile de singurătate, iar tehnic au fost atâtea, ba chiar mai multe, se poate afirma cu ușurință și faptul că nu a fost astfel. Dar solitudinea, în accepțiunea mea, este atunci când te duci singur la culcare și te trezești singur. O definiție abilă, nu-i așa?

Personajul respectiv, la fel ca în cazul majorității celorlalte personaje, are un nume care începe cu litera inițială pe care o are și în realitate. Am ales pentru ea numele de Elise, unul destul de apropiat de cel real.

Elise a fost colega mea de birou pe întreaga perioadă în care am lucrat la Drammen. Etajul unde lucram avea o structură ciudată a amplasării birourilor, una pe care nu am mai întâlnit-o pe unde am lucrat. Erau 16 camere cu uși de sticlă, iar în fiecare cameră erau câte două birouri, față în față, de-o parte și de alta a ușii. Cei 32 de angajați care lucram acolo, eram așezați câte doi în birou. Erau 11 femei pe etaj, dintre care 8 lucrau împreună, iar trei aveau colegi bărbați. Dintr-un motiv anume, eu m-am procopsit cu Elise. Nu am plăcut-o foarte mult la început, deși, așa după cum observase o cititoare, părul roșu al unei femei are darul de a-mi crea o impresie mai bună despre ea, chiar dacă adevărul este altul. Asta reprezintă o slăbiciune rușinoasă de-a mea, un fetiș dacă vreți. Chiar dacă Elise nu era roșcată naturală (sunt aproape sigur, deoarece a evitat răspunsul, atunci când am întrebat-o despre asta), pentru că nu avea nici măcar un pistrui pe corp. Cu toate acestea, încă din momentul în care am aflat că ea este noua mea colegă de birou, m-am gândit, „Ce coincidență extraordinară! Dintre toate culorile de păr posibile…” Destinul îmi transmitea un semn; mie, unui necredincios.

O poveste clasică, vor spune unii, dar lucrurile acestea – relațiile între colegi de muncă – chiar se petrec, este ceva aproape inevitabil. Prea multe ore petrecute împreună cu o persoană, creează în mod ineluctabil anumite legături.

Elise era o tânără de 29 de ani, la acea vreme, iar rațiunea pentru care povestea nu fusese inclusă în prima variantă este constituită de micul amănunt că aceasta era căsătorită. Am stricat o căsătorie? De fapt, nu; ea este și acum căsătorită cu același individ. Am înșelat pe cineva? Nu eu sunt cel care am făcut promisiuni acelui om. Însă, dincolo de afirmații cu caracter îndoielnic, mai multe detalii vor urma după publicarea capitolului 38.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Suvenire. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Preambul la capitolul XXXVIII

  1. Quidam zice:

    M-am abtinut sa comentez dupa ce ai scris postarea asta, in ideea ca poate dupa publicarea urmatorului capitol nu as mai avea vreun motiv sa ma iau de tine. M-am inselat… :mrgreen:
    Ipocritule! Cum a putut Sanctitatea Voastra sa comita o astfel de fapta?! Cu o femeie casatorita! Oh Judy, you annoy me so much sometines! (yes, I said Judy and from now on I’ll be calling you girls names every time I’ll feel you act like one!) Si ok, sa zicem ca gestul nu e impardonabil, doar esti un simplu barbat lipsit de orice control in fata provocarilor hormonale, dar felul in care pui problema… Grow a pair, for Gods sake! Acum brusc, exista „destin”! El te-a aruncat in bratele ei! Cred ca daca va prindea sotul ei impreuna, sareai din pat acoperindu-te pudic cu plapuma si strigand „Viol!” ca o fetita! Te bati cu pumnul in piept ca esti barbat, dar ai stabilitatea emotionala a unui copil! Din punctul asta de vedere habar nu ai sa te sustii singur. Sa iti fii suficient. Iti e atat de frica de singuratate ca preferi sa te multumesti cu orice alta prezenta fizica. Si pe deasupra, mai ai si puseuri de moralitate! Una foarte indoielnica din moment ce o rastalmecesti in orice mod iti serveste cel mai bine interesele in acel moment! Daca nu esti tu cel care a facut o promisiune inseamna ca ea nu mai are aceeasi valoare?! Sau ca nu e pacatul tau si de asta te impaci mai bine cu ideea?! Da, ai inselat pe cinva; te-ai inselat pe tine. Indiferent de cat de „imperator et deus” vrei sa te simti, nu faci „alegeri” decat cand simti ca nu mai ai optiuni. Si pana si pe alea le regreti. Poti sa infrunti intreaga lume, dar ai face orice sa nu dai ochii cu tine…
    Silly rabbit… 🙂

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Mai întâi, ți-am editat puțin comentariul, deoarece lipsea o literă pentru afișarea emoticonului mrgreen. And mrgreen is so darn cute. :mrgreen:
      Apoi, comentariul tău mi-a înseninat seara; atât de mult m-am amuzat. 🙂
      Insist însă că sunt un om bun, în pofida unor fapte care ar arăta contrariul. Poate am făcut câteva greșeli, dar asta nu schimba esențialul. În plus, de ce credeai că am afirmat anterior că voi arde în iad? Deși, adulterul nu este privit de oameni drept ceva atât de grav.
      Judy? 😆 Nu sunt sigur că-mi place numele, poate Sophie ar fi mai potrivit. 🙂
      Mărturisesc că nu am sesizat la prima citire sensul propoziției „grow a pair”. Nu înțelegeam – o pereche de ce? 😕 După vreo jumătate de oră, mi-am adus aminte restul propoziției. This is almost obscene, R! 🙂
      Însă, te înșeli cu privire la ce aș face dacă aș fi încolțit. Deși, oricum asta nu se putea întâmpla niciodată, pentru că nu am intrat pe teritoriul lui. Se întâmpla numai la mine acasă. :mrgreen:
      Și cine a spus că regret ceva? Regret anumite aspecte, dar nu relația în sine cu E. Totuși, există ceva adevăr în spusele tale. Ok, mult adevăr. 🙂 Dar asta se întâmplă numai pentru că sunt un om prea bun. :mrgreen: Din acest motiv mă apasă anumite alegeri.
      Silly rabbit? Încă zâmbesc.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s