Tineret, mândria țării

Examenul de bacalaureat de anul acesta a scos la iveală o realitate pe care sincer o cunoșteam cu toții, dar mulți dintre noi refuzam s-o acceptăm. Acești tineri nu au devenit ceea ce sunt abia acum, după ce au împlinit vârsta de 18 ani. Prost educați, vulgari, indolenți, fără vreo dorință vizibilă de a gândi, lipsiți de empatie față de alte ființe umane și nu numai, erau și înainte. A trebuit să fie înăsprit controlul la bacalaureat pentru a dezvălui ceea ce știam de mult: nu poți fi descris de toate epitetele de mai sus și să fii și bun la învățătură. Cum se lua examenul de bacalaureat până în 2011, știm cu toții.

A cui este vina? Este ușor să spui că adolescenții sunt de vină, dar vedeți dumneavoastră – acești adolescenți au fost la un moment dat copii, când mintea lor putea fi lesne modelată de către exemplul și educația oferită de părinți. Aș spune că peste 90% din vină le aparține părinților.

Majoritatea părinților vremurilor noastre par lipsiți complet de orice calități pedagogice, fiind atrași de o serie de valori de viață cel puțin îndoielnice, și incapabili să le impună o conduită morală adecvată progeniturilor lor.

Nu pot să spun că dezastrul de la bacalaureatul de anul acesta m-a deranjat foarte tare; nici nu am aruncat vina pe ministrul neinstruit al Educației pentru faptul că elevii sunt indolenți și nerozi. De fapt, spun: în sfârșit!, era timpul să se cearnă grâul de neghină. Atunci când rata promovabilității era foarte ridicată – anormal de ridicată, aș spune – majoritatea absolvenților de liceu se înscriau la o facultate; cei mai mulți la o universitate particulară – sau „fabricile de diplome„, cum îmi place mie să le spun. Știu cum stau treburile pe la aceste universități, deoarece am destule cunoștințe care au diplome „private„. Dacă nu ai nenorocul să mori înainte de absolvire, sigur vei obține diploma. Și asta nu este drept; nu este corect față de cei de la universitățile de stat, unde chiar se învață; nu e corect față de cei care au absolvit o facultate în urmă cu 20 sau mai mulți ani, pe vremea când doar cei cu adevărat inteligenți ajungeau să termine o facultate. Desigur, mai erau și uscături „cu pile,” dar acestea din urmă erau într-un număr extrem de redus.

În plus, de multe ori o diplomă de licență de la o universitate particulară este cvasi-inutilă, dacă nu ai relații în domeniul respectiv. Adică, să-ți fi asigurat deja mămica și tăticu’ postul. Altfel, de cele mai multe ori, absolvenții de la universitățile private vor ajunge să scaneze cumpărăturile clienților din Carrefour sau alt hypermarket. Desigur, asta doar temporar, până vor promova la raionul de mezeluri; cunosc destule cazuri asemănătoare.

Inutil de adăugat că mulți dintre acești tineri nu au relațiile necesare, iar facultatea le va folosi doar la tocarea banilor părinților. Prin urmare, dacă nu ești suficient de deștept ca să intri la stat, fără taxă, și să obții o pregătire bună, iar părinții tăi nu sunt „conectați„, nu te aștepta ca diploma de licență să-ți aducă mare lucru. Trebuie să-ți accepți limitele – nu poți să devii inteligent. Diploma de la o universitate particulară, mai ales una făcută la o facultate la distanță, este la fel de utilă precum hârtia igienică. De fapt, hârtia igienică este cu mult mai valoroasă în anumite momente.

Totuși, poate că sunt prea dur… Adică, facultatea reprezintă ultimii ani de libertate, înainte de integrarea în mașinăria infernală numită „carieră„. Chiar dacă valoarea unei diplome la o universitate privată se va dovedi în cele din urmă una scăzută, poate ar trebui, totuși, ca tinerii să profite de această perioadă. Dar să țină minte că diploma de licență nu mai reprezintă mare brânză, de când cu sistemul Bologna; trebuie musai să obții și masteratul. Însă, nu pot să nu remarc, cu părere de rău, faptul că viitorul se prezintă înfricoșător, chiar dezastruos aș spune.