Scopul vieții

Ca o introducere, vreau să precizez că ceea ce urmează constituie o parte din doctrina pe care o voi stabili în cazul în care, la un moment dat, voi hotărî să înființez o sectă. 🙂 Dacă veți observa un amestec între diferite religii și credințe filozofice, nu vă înșelați; dar la final, ceea ce voi spune poate fi caracterizat într-un singur fel: aceasta este și trebuie să fie singura Cale a unui Om în voiajul său către Cel Divin.

Viața… ce este, ce reprezintă? Și, mai important, cum trebuie aceasta trăită? Aceste întrebări bântuie conștiința omenirii de multe secole. Așa cum unii membri ai speciei Homo Sapiens Sapiens au pretins că au găsit răspunsurile, voi încerca și eu să-mi aduc umila mea contribuție în acest domeniu.

Din punctul meu de vedere, răspunsurile la întrebările sus-menționate trebuie privite ca fiind într-o legătură inseparabilă cu originea noastră. Iar în privința acesteia din urmă, nu există decât două posibilități raționale: Nimicul și Creatorul. A treia cale este complet în afara logicii. Dacă obârșia noastră este Nimicul, haosul sau cum vreți să-i spuneți, în viziunea mea, atunci viața este la fel de inutilă precum efortul lui Sisif – un eveniment fără vreo însemnătate reală pentru Sine. Dacă provenim din Nimic și ne întoarcem în acesta, atunci nu există vreo diferență pentru noi dacă suntem în viață sau nu. Existența noastră devine atunci redundantă în noi înșine, întrucât tot ceea ce reprezintă ego-ul, conștiința noastră, dispare în mod irevocabil și imuabil.

Însă dacă originea noastră este Creatorul, atunci totul capătă sens. Viața noastră nu reprezintă altceva decât o călătorie inițiatică, ceva ce trebuie să experimentăm pentru a trece la următorul nivel al conștiinței – cel al unei existențe spirituale pure. Viața trebuie astfel trăită în scopul atingerii unor obiective precise: obținerea cunoașterii absolute, iar prin asta, apropierea de ființa perfect bună și dragostea universală. Nu acumularea de bunuri „materiale” iluzorii, refuzul de a cunoaște, absența binelui și cedarea în fața necesităților trupului și a impulsurilor subconștientului. Aici, vreau să observ faptul că, chiar dacă varianta Nimicului ar fi cea adevărată, acțiunile corupătoare ale Sinelui descrise mai sus sunt la fel de zadarnice. Cu atât mai mult, dacă adevărul se află în Creație, atunci aceste fapte imorale constituie încălcări grave ale scopului ființelor umane și deviații de la Calea adevărată.

Putem găsi o bucurie de scurtă durată în anumite acțiuni imorale, dar în cele din urmă nu facem decât să ne refuzăm însăși menirea noastră. Care nu poate fi alta decât atingerea divinității. Toate ființele umane cunosc noțiunile de Bine și Rău, fără ca acestea să le fie insuflate de către cei din jur. Cuvântul Creatorului este pretutindeni și ajunge la noi prin cele mai nebănuite căi. Omul modern s-a obișnuit însă să nu mai dea atenție lucrurilor precum visele, premonițiile sau anumite senzații stranii care-l încearcă. A încetat să mai asculte Cuvântul, iar asta i-a întunecat rațiunea. Cu toate acestea, de fiecare dată când acționează în mod imoral, un sentiment de vinovăție îl încearcă; fie că este numai din teama de a nu fi prins, fie că regretă în mod sincer fapta respectivă. Este semnul cunoașterii apriorice a faptului că ceea ce a săvârșit este rău.

Viața trebuie trăită respectând Regula de Aur: Ceea ce nu vrei să ți se facă ție, nu le face altora. Într-o armonie perfectă cu toate celelalte ființe vii și cu un efect cât mai redus asupra planetei noastre. Pentru că aceasta din urmă este casa noastră, a tuturor. Onestitatea, loialitatea, familia și respectul pentru viață și pentru omenire trebuie să prevaleze înaintea oricăror simțiri personale frivole. Egoismul și materialismul reprezintă piedici în calea către desăvârșirea Sinelui.

Bineînțeles, afirmațiile de mai sus conțin numeroase probleme care necesită lămuriri suplimentare. De exemplu, ce se întâmplă cu ființele care nu-și înțeleg scopul în această lume, alegând o viață supusă viciului, egoismului și materialismului? Sunt condamnate la neființă de către Creatorul suprem bun, sunt pedepsite cu durerea eternă, sau sunt obligate să-și reia existența pământeană până când vor învăța Calea adevărată? Primele două lucruri ar încălca în mod evident principiul bunătății supreme a Creatorului, în pofida faptului că majoritatea eshatologiei creștine susține contrariul. Ultimul lucru, renașterea, deși pare să reprezinte alternativa logică, ridică alte dileme. Dacă o ființă umană își poate relua viața materială, fără să-și aducă aminte nimic din viața anterioară, care este rostul acestui lucru? Și, mai important, cine alege în ce mediu să se renască acea ființă? Creatorul? Atunci, nu am cădea în determinism, iar astfel nicio ființă umană nu poate fi complet responsabilă pentru faptele sale? Posibilele răspunsuri la aceste întrebări sunt complicate și nu pot fi infailibile, deoarece sunt prea multe variabile necunoscute de luat în calcul. Însă reincarnarea este un concept care nu stă în picioare, având numeroase dileme morale și chiar dificultăți de logică simplă, pentru a-și găsi un loc în cadrul sistemului cosmologic plăsmuit de mine. Deși nu intenționez să transform acest blog într-unul de teologie a vagului, voi aborda aceste chestiuni în postări viitoare. Chiar dacă gândirea mea este profund influențată de teologia creștin ortodoxă, de platonism și de dualismul oriental, mi-am format propria filosofie asupra acestor lucruri; deși, cred că este mai potrivit s-o numesc opinie. Nu reprezintă numai o sinteză a doctrinelor enumerate mai sus, ci este ceva complet original. Dar, despre asta, cu altă ocazie.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Digresiuni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Scopul vieții

  1. Pingback: Unitate « Ioan Usca

  2. Theodora zice:

    In acest moment am un singur scop, un singur tel – SUPRAVIETUIREA

    Apreciază

  3. Pingback: Stridiile şi fasolea « Gabriela Elena

  4. Pingback: gand « Rokssana's Blog

  5. Un pensionar zarzavagiu zice:

    Daca „ceva complet original” este in spiritul si litera delirului sistematizat (ortodoxo-orientalo-obsesiv-compulsiv) de mai sus, eu zic ca-ti irosesti timpul scriind. Decat sa ne faci un ghiveci moral-laic-spiritual de rezumate pe genunchi, mai bine pui niste link-uri cu scrierile originale si reprezentative ale doctrinelor mentionate de tine. Nu de alta, dar, lasa impresia unui dialog intre noi pensionarii in piata de zarzavaturi. Bafta!

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Delir? Normal, la așa ceva întreb: mama îți este acasă? Dar având în vedere detaliul cu pensionarea, ar trebuie să întreb: este vreo fiică/nepoțică de vârstă potrivită (peste 18) acasă? Dar nu voi întreba.
      Nu-mi plac persoanele care vin cu insulte, fără a-și argumenta în vreun fel poziția. Explică-mi ce anume ți se pare a fi delir și care îl vezi tu drept fiind scopul vieții? Sexul și manelele?
      PS: Și scriu ce și când vreau! Nu ai fost invitat aici. Cui nu-i place, să meargă mai departe. Te-am rugat eu să te oprești și să-mi spui părerea neavenită? Dar, dacă tot te-ai oprit, măcar spune ceva care să aibă o logică, nu: ” oh, ești prost, nu mai scrie!” Ce-i asta, suntem la școala generală?

      Apreciază

  6. Acelaşi pensionar zarzavagiu neinvitat zice:

    1. Pentru „delir sistematizat” poţi căuta în anumite lucrări de specialitate. Eu iţi recomand „Dicţionar de psihanaliză” în coordonarea lui Roland Chemama, Editura UNIVERS ENCICLOPEDIC, 1997 (după cum vezi eu iţi ofer sursa, nu iţi fac rezumate 😀 ).
    2. Chestia cu fica, nepoata etc. … n-am prea înţeles-o. O fi vreun cabazlâc, vreo ghiduşie ascunsă, transcedentală minţilor noastre de pensionari :D.
    În privinţa insultelor… hmmmm… se pare că tu nu cunoşti diferenţa între critică şi insultă. A pune semnul egal între acestea două, mă duce cu gândul că gradul tău de toleranţă la frustrare este aproape nul. Probabil că eşti un copli singur la părinţi, iar Self-Esteem-ul tău ţi-l supraevaluezi neraportându-l la o realitate obiectivă şi autocritică într-un mod cu adevărat sincer, nu doar mimând (cu intenţia de a şoca) anumite defecte şi vicii
    3. Comentariul meu a fost referitor la elucubraţia (pt acest cuvânt vezi „DEX onlie” :D) ta, la faptul că nu văd nimic original în ea, şi nicidecum n-am afirmat că există un „scop al vieţii” unic, cel mai deosebit, original şi inteligibil din cate există. Scopurile vieţii probabil că sunt cam egale la număr cu numărul nostru, al muritorilor de pe acest pământ. Şi fi sigur că, sexul și manelele sunt scopul muuuultora dintre conaţionalii noştrii din minunata noastră mumă patrie. Dar repet, nu am încadrat valoric (în bun sau rău) scopul vieţii expus de tine, ci doar am constatat că, expunerea ta nu are nimic original şi în plus este extrem de confuză, de dezorganizată, brownian-ă aş putea spune.
    4. Cât despre PS-ul tau… de invitat nu cred că trebuie să mă invite nimeni (oricum am nimerit aici absolut aleatoriu) fiindcă e un site „deschis” şi accesibil tuturor, iar google-ul te trimite, făcând abstracţie de anumite activităţi şi procese psihice reglatorii (anume motivaţia şi voinţa) şi pe ale tale pagini. Presupun că dacă vroiai cititori selecţionaţi după criterii de obedienţă faţă de ideile tale, cititori care să nu te incomodeze, stânjenească, stingherească (da, ştiu sunt sinonime, dar poate sunt necesare :D) şi eventual să pice prostenaţi în faţa a “ceva complet original” :D, atunci trebuia să faci un filtru de intrare pe ale tale pagini. În acest fel puteai rezolva probelma cititorilor neşcoliţi, nealfabetizaţi, neinstruiţi, nemâncaţi, nebăuţi, nefumaţi, nedormiţi, nesimţiţi, neraşi, nedomesticiţi, nedoriţi şi mai ales… neinvitaţi :D.
    5. Într-adevăr, într-o privinţă ai dreptate… trebuie să merg mai departe de aici.
    Oricum, baftă şi nu te lăsa cu scrisul… cine ştie poate iese ceva… o progresie, un şir de numere reale sau macăr o ecuaţie de gradul 2 😀

    P.S. Şi nu te enerva. Totul e extrem de relativ în lumea asta… inclusiv criticile 😀

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Doar am spus: „Dar, despre asta, cu altă ocazie.” Partea originală urma să fie expusă cu altă ocazie. Acesta fusese preambulul doar. Și nu văd deloc dezorganizarea. Vorbesc aproape numai despre un singur lucru în această postare. Cred că ai interpretat greșit partea scrisă cu italice, crezând că face parte din postare. Nu face. Era doar o explicație. Un PS. Iar continuarea n-a mai venit, pentru că mi-a pierit cheful.
      Da, și partea cu sugerarea folosirii dicționarului pentru elucubrație… Dacă nici asta n-a fost o insultă…
      Și ce-i aia „cel mai deosebit”? Dacă e deosebit, poate fi mai puțin sau mai mult? Mi se pare amuzant să primesc critici și recomandări să folosesc DEx-ul de la astfel de persoane.
      Iar „fiică” se scrie cu doi „i”. „Si fi sigur”… „Fi” sigur?! Ce naiba?! Vii apoi și-mi ții lecții? Mie?! Apoi… „vroiai”? De la verbul „a vroi”, bănuiesc. Foarte drăguț.
      Însă n-am fost copil unic. Dar normal că fac asta: atunci când par că-mi fac autocritica, mimez doar. Eu sunt perfect, iar pe ceilalți îi deranjează enorm asta, ei fiind profund depravați și defecți. Astfel, dau dovadă de bunătate, oferindu-le ceva de care să se agațe și să-și spună, în timp ce se privesc în oglindă: „perfecțiunea nu există, nu e nimeni zeu.” Oh, dar chiar sunt! Nu supraestimez nimic, drept dovadă faptul că pot intra în dialog inclusiv cu o furnică. Deși nu o aud spunând nimic… Dar eu încerc în continuare. Poate într-o zi furnica va vorbi deslușit. Sau poate eu voi tace.
      Dar nu m-am enervat. M-am amuzat doar. Când va fi să mă enervez, vei ști cu siguranță. 🙂

      Apreciază

  7. Acelaşi pensionar zarzavagiu neinvitat zice:

    1. Ţi-am spus că sunt un pensionar din categoria „cititorilor neşcoliţi, nealfabetizaţi, neinstruiţi”, iar DEX-ul meu este mai vechi, din 1998. Acolo chiar există „a vroi” (vezi http://dexonline.ro/definitie/vroit/paradigma)… după cum vezi recomandarea DEX-lui e de folos şi pentru tine. În rest ai dreptate cu „i-urile”. Unul este omisie iar altul este imperativul – mea culpa – ce să facem şi noi ramoliţi imperfecţi, depravați și defecți… perfecţiunea este apanajul zeilor, câţiva din ei (extrem de puţini) fiind chiar printre noi :D. În privinţa superlativului adjectivului „deosebit”… încă nu am găsit nimic concludent. Dar e posibil să ai dreptate… aşa că fie cum spui tu 😀
    2. În concluzie, rămâi cu perfecţiunea şi bunătatea ta :D, să le porţi cum te pricepi mai bine fiindcă, noi muritorii de rând nu vrem să fim dezamăgiţi ;))
    3. Când te vei enerva, sigur vom şti cu toţii căci mânia ta demiurgică ne va spulbera ca pe nişte… furnici, mărite Zău… âââ, scuze Zeu 😀

    Apreciază

  8. Balaurul Nocturn zice:

    Alte cuvinte scrise doar de a dragul de a le scrie.

    Pe langa faptul ca intreaga baza de religii a fost creata doar de dragul de a explica lucruri pe care oamenii nu au fost capabili, nu sunt capabili si, probabil, nu vor fi capabili sa le inteleaga (sarim si noi etapele alea in care nu intelegeam de unde provine focul sau de ce nu da samanta buna in decembrie), ignoranta de a spune vreun locuitor al acestei planete mizere ca poate sa inteleaga vointa unei forme de viata atat de avansata incat poate sa creeze materie din nimic, este mult peste intelegerea mea.

    Cum iti permiti (nu doar tu, vorbind in general) sa prezinti cu atata usurinta substraturi si legaturi dintre viata asta complet inutila si ceea ce, intr-o mai mica sau mai mare probabilitate (in functie de persoana cu care vorbesti), asteapta fiinta asta primitiva ce suntem cu totii?

    Pe langa faptul ca mai toti care citesc o carte de studii teologice au impresia peste noapte ca devin guru in materie, ii mai avem si p-astia care incep sa comenteze despre cum cred ei ca este relatia creator-creatie (de fiind vorba de un asemenea creator si daca nu iti plac coincidentele atat de mult incat sa consideri ca intreaga de existenta se va termina la fel cum a inceput – aleatoriu si inutil).

    Scopul vietii? Noi abia dibuim cum ne functioneaza creierul si tu vorbesti de scopul vietii? Fu-te-m-as cu tesla-n fata oglinzii.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s