Elise (IV)

Nu-mi e îngăduit să mă consider un ştiutor. Am fost un căutător şi încă mai sunt, dar nu mai caut în stele şi în cărţi, încep să iau aminte la poveţele pe care mi le şopteşte sângele din mine. Povestea mea nu e plăcută, nu e dulce şi plină de armonie precum poveştile născocite, are gust de deşertăciune şi tulburare, de nebunie şi vis…” – Hermann Hesse, Demian.

Vara lui 2008 a trecut mai greu ca niciodată. În ultima săptămână din iunie și în prima din luna următoare Elise și soțul ei au plecat în concediu. Obișnuiau să meargă la mare și apoi să stea câteva zile la părinții lor. Desigur, pe perioada vacanței pe litoral Elise nu ieșea de sub umbreluțe și pălării uriașe, ferindu-se de soare pentru a-și menține tenul alb. Am bănuit că făcea asta numai pentru a-și asorta paloarea pielii la culoarea părului, pentru a induce astfel iluzia că este o roșcată naturală. Nu cred că păcălea pe nimeni însă, pentru că n-avea nici măcar un pistrui.

Mi-am luat concediu în exact aceeași perioadă cu ea, bineînțeles. Am stat o săptămână la Hovjordet și apoi am revenit la Drammen, stând mai mult în casă, în așteptarea ei. Zilele erau neobișnuit de lungi, de parcă timpul se dilatase cumva. Când ne-am revăzut, a fost o zi fericită pentru amândoi. La acel moment, nu apăruse încă niciun semn de schimbare.

În prima jumătate a lunii august, aflam, în urma unui telefon, despre faptul că vechiul meu post din capitală a rămas liber, după plecarea celui care-l ocupa. Nu am dat curs propunerii de a reveni, neavând niciun motiv s-o fac, atâta timp cât eram împreună cu ea. În următoarele două săptămâni însă, vizitele ei la bar și la mine acasă s-au rărit. Îmi oferea motive diverse, care atunci mi se păruseră foarte plauzibile. Nu bănuiam a fi nimic în neregulă. Apoi, către sfârșitul lunii, mi-a dat vestea. În acea zi, 27 august, miercuri, fusese în apartamentul meu pentru prima oară în acea săptămână. Nu știam că reprezintă vizita de adio. După ce s-a îmbrăcat, mi-a spus că vrea să vorbim. Atunci când o femeie spune că „vreau să vorbim despre ceva„, este întotdeauna un semn rău.

S-a așezat pe pat, m-a privit în ochi și a început: „Sunt însărcinată. Cred că s-a întâmplat în urmă cu două luni, când am fost cu Jonas (soțul) în concediu. Am uitat vreo două zile să-mi iau pilula.” Am fost luat prin surprindere, dar am întrebat-o dacă e sigură că e al lui. „Cred că da. Da, cred că e al lui,” a fost răspunsul ei. „Jonas vrea să păstrăm copilul și… Îmi pare rău, dar trebuie să punem capăt relației noastre,” a continuat ea. „Vreau să ofer o nouă șansă căsniciei mele,” a adăugat Elise, fixându-mă cu irisurile ei albăstrui ca oțelul. „Și asta e? S-a terminat atunci?„, am întrebat-o ușor iritat, în timp ce simțeam că-mi vâjâie capul. „Îmi pare rău, nu mai pot continua asta. Trebuie să plec,” au fost vorbele ei. „Elise, nu…” am rostit eu. „Nu, s-a terminat. Te rog…” m-a întrerupt ea, în timp ce se îndrepta spre ieșire. „Îmi pare rău,” au fost ultimele ei cuvinte în acel apartament, spuse cu lacrimi în ochi, în timp ce-și lua poșeta din cuierul de pe hol și ieșea pe ușă. „Dar Elise…” atât am mai putut spune, privind-o cum cobora grăbită scările și ascultând zgomotul făcut de tocurile ei pe granitul rece al treptelor.

După aproximativ o oră mă suna. „Te rog, ascultă-mă, nu mă întrerupe,” a spus. „Te rog, să nu-mi faci vreo scenă mâine la serviciu. Dacă vrei să mai vorbim despre asta, o vom face după program,” a fost rugămintea ei. Eram deja la marginea depresiei și oricum nici nu-mi stă în fire să mă dau în spectacol. I-am confirmat că nu voi face nimic nelalocul lui, după care mi-a mulțumit, adăugând că ne vedem a doua zi și a închis. Am adormit cu greu în acea noapte, chinuit de tot felul de întrebări și de regrete.

A doua zi, pe când mă îndreptam spre serviciu, începusem să accept că probabil totul s-a încheiat. Neîndoielnic, singura chestiune care încă mai necesita un răspuns era paternitatea copilului. Ideea că ar putea fi al meu, era una chinuitoare. Când am ajuns, ea era deja în birou. M-a privit, iar din ochii ei am înțeles că sentința pronunțată în ziua anterioară era irevocabilă. Ne-am salutat, vizibil stingheriți de cele întâmplate în seara zilei de ieri. „Dacă vrei să vorbim, trecem pe la bar după program,” au fost cuvintele ei, încărcate de o tonalitate protocolară. „Ok, rămâne să discutăm la bar, atunci,” am replicat eu.

Am vorbit în acea zi despre viitor, despre copil, despre noi, iar singura concluzie a fost că totul se terminase. După o săptămână, în care simpla ei vedere îmi provoca o tristețe copleșitoare, am hotărât să plec. Am fugit, la fel cum făcusem în urmă cu un an, pentru că pur și simplu nu puteam trăi în apropierea ei și cu acele sentimente apăsătoare. Poate am dat dovadă de lașitate, dar asta mi s-a părut singura cale de urmat.

Am citit prea multe cărți și am văzut prea mult filme. Imaginația bolnavă a altora cred că m-a făcut să devin puțin paranoic. Sau poate a fost mereu doar imaginația mea, nu știu… Tot felul de lucruri mi-au trecut prin cap… Cum ar fi posibilitatea ca Elise și soțul ei să nu fi putut să aibă un copil din vina lui și să fi profitat de mine. Adică, parcă îmi amintesc că, la acea petrecere de revelion, el s-a uitat ciudat la mine, măsurându-mă scurt din priviri, ca și cum ar fi verificat „marfa„. Știu, asta e o nebunie, dar astfel de chestii mi-au trecut prin cap în toamna despărțirii de ea. Atunci când petreceam și câte cinci ore pe zi privind în gol, pe tavan. Sau când mă plimbam prin dormitor de la un capăt la celălalt, ca o bestie întemnițată. Atunci când nebunia mi-a dat târcoale, încercând să se insinueze în mintea mea…

Totuși, cu toate suspiciunile mele, nu voi face niciodată nimic în acest sens. La urma urmei, nu pot să mă duc într-o bună zi să spun: „ascultă, băiete, știi ceva?, eu și mama ta am fost amanți în urmă cu x ani, așa că vreau să fac un test de paternitate, ca să fiu sigur.” Nu cred că m-a mințit. Chiar dacă, așa cum l-a mințit pe soțul ei, putea să mă mintă și pe mine.

Ce a reprezentat acea legătură? Este ușor să etichetezi ceva, să-i găsești o denumire care pare nimerită, dar unele lucruri pur și simplu nu pot fi descrise în vreun fel anume. Te urci în carusel și nu te poți da jos până când nu se oprește acesta. Odată ce a început să se învârtă e prea târziu să te răzgândești. Și poate vei învăța ceva din acea experiență. Sau poate nu… Greșelile sunt o parte a firii umane. A fost o greșeală, atunci? Pot spune orice despre Elise, dar numai c-a fost o greșeală nu. Am fost îndrăgostit de ea? Probabil. A fost îndrăgostită de mine? Nu știu, dar îmi place să cred că da. În definitiv, femeile nu fac astfel de lucruri decât atunci când se îndrăgostesc, nu-i așa? Nu e asta povestea clasică?

Partea I; Partea a II-a; Partea a III-a.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Suvenire. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Elise (IV)

  1. Pingback: Decembrie « Ioan Usca

  2. „Pentru a-ți recupera tinerețea, nu trebuie decât să-ți repeți nebuniile„..
    Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, pg. 58.

    Apreciază

  3. Pingback: Cum reactioneaza ministrul italian al Muncii, Elsa Fornero, cand anunta reforma sistemului de pensii si gestul de solidaritate pe care il face premierul italian Mario Monti – Ai nostri nu stiu cum sa se mai imbogateasca « Hai ca se poate!

  4. Pingback: 59 de principii ale profesorului de succes (40) | innerspacejournal

  5. Pingback: 59 de principii ale profesorului de succes (41) | innerspacejournal

  6. Pingback: Glume pasirate, cu drept de autor, pentru o digestie mai uşoară a realităţii (1) « Gabriela Elena

  7. Pingback: A medita precum oceanul | innerspacejournal

  8. Pingback: ganduri « Rokssana's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s