Trecutele iubiri – Partea a VI-a: Elise

Șapte – aceasta se pare că este cifra magică, în cazul meu. Doar despre șapte fete/femei se poate afirma că au însemnat cu adevărat ceva în viața mea. Doar despre șapte se poate spune că le-am iubit, și (după cum am mai spus), într-un fel, încă le mai iubesc pe toate.

Am ajuns și la numărul șase… Deja am scris patru postări despre Elise, iar astfel s-ar putea pune întrebarea: ce altceva mai pot adăuga despre ea? Nu sunt sigur, dar cred că răspunsul îl vom afla în această seară, nu-i așa?

La câteva luni după despărțirea de Charlotte, am simțit nevoia să evadez dintr-un oraș care mi se părea mai cenușiu și mai deprimant ca niciodată. Întâmplarea a făcut să apară o oportunitate de a mă transfera la o filială a companiei la care lucrez, aflată tocmai în cel mai apropiat oraș de localitatea bunicilor mei. Acolo am cunoscut-o pe ea… O ispită roșcată, cu ochii albaștri și cu un zâmbet absolut fermecător.

Nu voi spune că am fost victima inocentă a seducției din partea unei ființe mirobolante; am avut o contribuție importantă la desfășurarea evenimentelor spre direcția în care au avut loc. Am flirtat cu ea încă din prima lună petrecută împreună în acel birou. Totuși, nu știu cine a început, poate eu, poate ea… Desigur, era căsătorită, dar acest amănunt nu m-a determinat să dau înapoi. Principiul meu în această privință este simplu: un lup singur și ațâțat va încerca să pună gheara pe tot ce-i iese în cale. Este treaba celuilalt să-și păzească consoarta și să aibă grijă să nu o lipsească de atenția cuvenită. Atunci când îți programezi până și momentele intime, mai devreme sau mai târziu soția va căuta o atingere spontană altundeva.

Nu voi repovesti cele întâmplate între noi, pentru cititorii mei aceste lucruri sunt cunoscute. Voi spune doar că între 6 februarie și 27 august 2008, Elise a fost stăpâna inimii mele. Nu știu ce a așteptat ea de la relația noastră, deoarece nu a rostit niciodată cuvinte care să aducă speranța unui viitor împreună. Cu toate acestea, în sinea mea, am sperat că vom fugi împreună în lume într-o zi. O prostie, știu, dar am acest obicei cretin – de a mă atașa foarte mult de suratele Afroditei. Atunci când mi-a spus că este însărcinată, în clipele care au durat până să ajungă la partea în care spunea cum s-a întâmplat, în mintea mea deja se puseseră în mișcare planurile de căsătorie. Am sperat sincer că va spune că este copilul meu… Când a spus că vrea să pună capăt relației noastre, ceva s-a rupt în mine. Auzeam cuvintele ei, dar parcă ceea ce se întâmpla nu era aievea; eram prins într-un afurisit de coșmar fără de sfârșit. Totul se spulberase în acea clipă, precum un castel din cărți de joc. Știu, când te joci cu focul…

După despărțire, orele pe care le petreceam alături de ea la serviciu erau o adevărată tortură. În general, îi evitam privirea, și doar când știam că nu mă poate vedea, o priveam. Să fiu atât de aproape de ea mă durea pur și simplu, iar la plecare, când mergeam împreună spre stația de autobuz, fiecare pas de-al ei, era de parc-ar fi călcat pe inima mea, strivind-o. Nu era nici pentru ea ușor, vedeam asta în ochii ei, în rarele momente când privirile ni se întâlneau. Așa că, am ales să fug, la fel cum o mai făcusem în urmă cu un an. Să fug departe de ea, să-mi ling rănile și, eventual, s-o iau de la capăt.

Am fugit, dar amintirea ei a rămas. Are cont pe Facebook… Desigur, fotografiile ei le poți vedea doar dacă te afli printre prieteni. Eu nu am și nici nu intenționez să am vreodată cont pe Facebook. Bineînțeles, aș dori să văd fotografiile băiețelului ei, sunt doar un om, la urma urmei. Așa, de curiozitate. Soțul ei era era blond, iar astfel mi-aș da seama ușor cu cine seamănă copilul. Dar asta nu mi-ar aduce decât alte suferințe, așa că nu voi face nimic în această direcție. Astfel, fiind în incertitudine, durerea este mai mică și se va reduce tot mai mult, odată cu trecerea timpului.

Am iubit-o pe acea femeie, chiar dacă pentru unii această noțiune ar fi ceva de neconceput. Aș fi vrut s-o fi găsit eu primul, atâta tot. Dar mă opresc aici, pentru că a devenit o postare mai mult despre mine decât despre ea.

* Acesta ar fi trebuit să fie ultimul articol din cadrul „trecutelor iubiri”, dar datorită unor motive ce vor fi explicate ulterior, am decis să mai adaug un articol seriei de foste muze.

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Suvenire. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Trecutele iubiri – Partea a VI-a: Elise

  1. Pingback: O mie şi una de zile – 5 « Ioan Usca

  2. Pingback: lumina soarelui « Rokssana's Blog

  3. Pingback: Ministerul Finantelor propune ridicarea de la 20% la 50% a limitei până la care pot fi majorate impozitele şi taxele locale sau eliminarea pragului maxim actual, de 20%, cu posibilitatea ca taxele să poată fi crescute în raport cu puterea financiar

  4. Pingback: Ministerul Finantelor propune ridicarea de la 20% la 50% a limitei până la care pot fi majorate impozitele şi taxele locale sau eliminarea pragului maxim actual, de 20%, cu posibilitatea ca taxele să poată fi crescute în raport cu putere

  5. Pingback: Despre iubire şi fericire – din scrisorile lui Valeriu Gafencu | innerspacejournal

  6. Pingback: 59 de principii ale profesorului de succes (48) | innerspacejournal

  7. Pingback: Apus de an « Gabriela Elena

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.