Efemer

Îmi lipsesc vremurile când singurele mele griji erau ce năzdravănii să mai inventez împreună cu prietenii mei sau unde vom juca fotbal în acea zi. Uneori, îmi doresc să se reîntoarcă acele vremuri… Vremurile când încă mai credeam în tărâmuri nevăzute, în zâne, spiriduși și în visuri… Când credeam că viața este un miracol și că Cineva, undeva, are întotdeauna grijă de noi…

Liber ca un copil… Este amuzant, sau trist mai degrabă, cum ne dorim să creștem mai repede atunci când suntem copii, neștiind că maturitatea nu înseamnă nimic altceva decât un șir nesfârșit de responsabilități și de neliniști.

Toate sunt trecătoare, și vei descoperi asta pe măsură ce vei parcurge tot mai mult din acest voiaj numit viață. Vei cunoaște tot felul de oameni, agreabili sau dimpotrivă, noi senzații și experiențe te vor însoți la tot pasul, vei suferi, vei iubi… Oameni care-ți vor fi foarte dragi te vor părăsi pentru totdeauna, murind și lăsându-te îndurerat pentru o perioadă. Speranțe și visuri îți vor fi spulberate și, probabil, vei găsi tăria să-ți faci mereu unele noi, luând-o astfel de la capăt. Iar într-o zi te vei îndrăgosti, poate de o ființă de o frumusețe ireală lângă care vei dori să-ți petreci tot restul vieții tale. Către sfârșit, dacă mintea te va ajuta, nu o vei uita pe acea persoană pe care ai iubit-o mai mult decât pe oricine, iar singura dorință care-ți va mai rămâne va fi aceea de a fi îngropat alături de ea. În speranța iluzorie că asta ar însemna ceva, și nu ca și cum ați fi cuprinși de un somn veșnic, fără vise. Poate că somnul acesta este poarta către eternitate, desigur, dar o eternitate oarbă, absurdă, fără iubire, dar și fără durere. Sau poate că vei pleca tu primul…
Până atunci, înainte de a adormi, nu uita să-i spui de fiecare dată „noapte bună„, rostindu-i numele în șoaptă, oriunde s-ar afla aceasta; fie chiar și în pământ.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Gânduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Efemer

  1. Pingback: Crime perfecte « Ioan Usca

  2. Pingback: concurs cu o blonda « Rokssana's Blog

  3. Pingback: 59 de principii ale profesorului de succes (49) | innerspacejournal

  4. Pingback: facebook login | absolut obişnuit

  5. Pingback: Pe cine crede Cristian Diaconescu ca poate sa mai minta? « Hai ca se poate!

  6. Pingback: Paradoxuri – 22 | innerspacejournal

  7. Pingback: 4, 3, 2, 1…fireworks! « • Gabriela Elena •

  8. Pingback: Calea pelerinului – despre rugăciune | innerspacejournal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s