Focul

Era începutul lunii septembrie, iar vacanța de vară era pe sfârșite. Cu o zi înainte, tânărul își murdărise pantalonii de smoală, ajutându-l pe bunicul său să termine un butoi de 400 de litri. În acea dimineață îi ceruse unchiului său niște benzină, pentru a-și curăța pantalonii cu pricina. Luase sticla cu benzină și se dusese în spatele casei bunicilor, cu intenția de a se apuca de treabă. În timp ce freca urmele de smoală cu ajutorul unei cârpe îmbibate în benzină, un gând îi trecu prin minte. O amintire a unei zile friguroase, a unei perechi de palme pe obrajii înghețați, a unui strigăt lăuntric de neputință și a unei promisiuni de răzbunare, șoptită ca pentru sine.

În acea seară, s-a dus la culcare ca de obicei în camera sa, care era separată de restul casei printr-un hol mărginit la ambele capete de uși. Nu avea însă nicio intenție de a adormi. S-a întins în pat și a așteptat în liniște ca să adoarmă ceilalți. Era trecut de miezul nopții și o liniște adâncă se lăsase în casă. Afară, doar ici și colo se mai auzea câte un lătrat de câine, care tulbura tăcerea ce pusese stăpânire pe întregul sat. Convins că ceilalți au adormit, s-a ridicat încet din pat. Pentru a nu da nimic de bănuit, s-a îmbrăcat cu pantalonii pe care-i curățase de smoală în acea zi, și care miroseau puternic a benzină. Într-unul dintre buzunarele acestora se ascundea însă o sticlă mică de benzină și o cârpă. După ce a ieșit din casă, se furișă, ușor agitat, spre proprietatea vecinilor bunicilor săi.

Afară era un întuneric aproape perfect, numai câteva stele zărindu-se ca niște licurici stingheri în mijlocul unor nori rătăciți. Iluminatul stradal era închis de câțiva ani, primăria nepermițându-și să mai plătească facturile. Ajuns în dreptul gardului vecinilor, se opri preț de o clipă, ezitând puțin. Scoase însă apoi sticla și-i desfăcu dopul, înfundând-o cu cârpa ce-o avea pregătită. În momentul următor a aprins-o, aruncând-o peste gard către ținta sa. A tresărit ușor, atunci când a auzit zgomotul făcut de spargerea sticlei. Fu surprins de rapiditatea cu care s-a răspândit focul și rămăsese încremenit privind dansul straniu și înșelător al flăcărilor gălbui. Se dezmetici însă brusc și o luă la fugă. După ce ajunsese în punctul în care drumul o lua la stânga, în urma sa începuseră să se audă strigăte și zarvă. Un râs sinistru se dezlănțui atunci, auzit numai de el și de demonul care se afla înlăuntrul său.

În casă însă lumea se trezise, atunci când a intrat. În acea liniște afurisită, auziseră pesemne zgomotul făcut de pașii săi în timp ce alerga. „Ce se întâmplă?„, îl întrebă bunica sa, ridicată în capul oaselor. Mintea sa lucra repede, pentru a inventa o poveste plauzibilă. „Nu știu, am ieșit până afară și am auzit zgomot. Am ieșit în stradă și cineva a trecut alergând pe lângă mine. Apoi am văzut foc și m-am speriat, și am luat-o la fugă spre casă.” O minciună aproape penibilă, dar oare îl crezuseră? „Miroși a benzină„, adăugă bunica sa suspicioasă. „Păi da, de la pantaloni, că i-am curățat azi de smoală, cu benzină„, rosti tânărul cu o voce nesigură. Între timp, toți cei din casă se ridicaseră din paturi și fusese aprinsă și lumina. Bunicul său ieșise afară, să vadă ce se întâmplă. Informațiile aduse de acesta, cum că cineva pusese foc la vecini, făcuseră ca spusele sale să pară cusute cu ață albă. „Tu ai pus foc?„, îl chestionă bunica sa, în timp ce toți ceilalți îl priveau cu ochi iscoditori. „Nu, ce crezi că sunt nebun?!” Tânărul începuse să se dezvinovățească într-un mod aproape violent. „Dacă era să fac asta, mă îmbrăcam cu pantalonii ăștia, mirosind a benzină?” Logica tânărului era aproape ireproșabilă.

Într-un final, toată lumea a crezut că nu fusese altceva decât o coincidență bizară. Nepotul lor drag, cu o imagine impecabilă, nu putea săvârși o astfel de ticăloșie. Mă rog, toată lumea cu excepția bunicii sale. Aceasta văzuse probabil ceva în privirea sa, ceva ce o speriase. Însă, în timp, și aceasta va uita acest gând răzleț. Ceea ce va învăța tânărul din această experiență va fi că orice acțiune hazardată comportă riscuri prea mari. Dacă, pe viitor, urma să mai comită astfel de fapte, acestea trebuiau plănuite în mod amănunțit. De data asta scăpase însă.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Tentative literare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Focul

  1. Pingback: Euro Trip – Venetia – Masti venetiene – 2011-2012 (2a) « Cosmin Stefanescu

  2. Pingback: de-ale zilei gânduri | absolut obişnuit

  3. Pingback: Frica « • Gabriela Elena •

  4. Pingback: nu mai sunaţi la 112 | absolut obişnuit

  5. elaroseni zice:

    Câte case ar fi trebuit să ard…Eram „neastâmpărată” rău de tot…Aşa că primeam şi corecţii pe măsură…Da’ nu mi-ar fi trecut prin cap aşa ceva…Nici măcar n-am rupt gâtul vreunei găini :)…Copii şi copii…Noroc că e… proză (întâmplată?). Bah, ce indiscretă sunt! 🙂
    Pe de altă parte, sunt convinsă că în lumea asta mare, aşa ceva s-a întâmplat. Şi nu o dată…

    Apreciază

  6. Pingback: Principiul schimbării (54) | innerspacejournal

  7. Pingback: Scufiţa Roşie | Caius

  8. Pingback: Calea pelerinului – despre rugăciune | innerspacejournal

  9. Pingback: Deschisa spre noi sensuri « • Gabriela Elena •

  10. devilishdesires zice:

    Foarte interesanta ideea ta, si placut structurata. M-a atras mult aceea latura demonica a baiatului, aceea chemare launtrica ce-l indemna spre razbunare, invaluindu-l oarecum in mister. Nu pare sa regrete fapta savarsita, din contra chiar.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Dacă voi spune că nu este o „idee”, ci o amintire, vei folosi asta împotriva mea? 🙂 Am regretat și atunci, oarecum, dar mai mult pentru că era cât pe ce să fiu prins. Acum însă, la mai bine de 15 ani de atunci, tind să cred că a fost o idee prostească: n-are rost să te răzbuni, dacă victima răzbunării tale nu știe cine a fost făptașul. Însă, n-a fost nici prima, nici ultima oară când am făcut o tâmpenie sub impulsul unor idei negândite foarte bine. Interesant este faptul că persist în a planifica aceste fapte chiar și zile în şir, de parcă intru într-un fel de transă. 🙂

      Apreciază

      • devilishdesires zice:

        Comentariul tau a reusit sa ma faca sa zambesc. Nu am nici un motiv sa fac asta. Nu-i asa? Foarte mult conteaza felul in care este expusa o anumita idee, sau in cazul tau, o amintire. Asta este impresia pe care mie mi-a lasat-o la o prima citire povestioara ta. Intr-un fel nu sunt surprinsa de faptul ca ai mai facut cate o boacana din cand in cand sau de faptul ca unele sunt indelung planificate, chiar daca sunt infaptuite sau nu. Dupa cum am spus si mai inainte, baiatul nu pare o fire prea…inocenta (no hard feelings).
        In privinta razbunarii, sunt cam de acord. Razbunarea o fi ea arma prostului, cum spun unii, dar este de asemenea extrem de dulce!

        Apreciază

    • Ragnar zice:

      „Surprinsă”? La prima impresie, am crezut că ești băiat. 🙂 O fi ea răzbunarea dulce, dar dacă nu știe nimeni… Mie îmi plac răzbunările în care cel care mi-a făcut rău știe că eu am fost. Aceasta este răzbunarea supremă.
      Dar am zâmbit și eu. La partea cu lipsa de inocență. Non taken. 🙂

      Apreciază

      • devilishdesires zice:

        Ouch, mandria mea! Glumeam, nu aveai de unde sa stii. 🙂 Sunt de acord cu tine, daca persoana respectiva nu stie, nu mai e nici o satisfactie.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s