Prima întâlnire

Timpurile se schimbă, iar relațiile dintre femei și bărbați nu mai sunt ceea ce au fost odată. Se pare că nici acea primă întâlnire nu mai este ca odinioară. Sursa principală a informaţiilor mele este C.C., dar am aflat asta şi de la alţii.

Încă de la început am știut că C.C. nu este la fel ca restul femeilor. După discuțiile cu colegele sale de muncă, vine acasă și îmi spune absolut tot ceea ce a vorbit cu acestea. Le toarnă, mai bine zis. Așa am aflat despre faptul că femeile moderne nu mai au timp de întâlniri fără rost. Trec la fapte, direct de la prima întâlnire. Aparent, dacă nu inițiezi o partidă de sex la prima întâlnire, nu vei mai vedea o a doua șansă cu tipa respectivă. Cică ești nepregătit pentru o relație și lipsit de curaj. Bine, asta şi chestia legată de ideea că sexul este extrem de important într-o relaţie şi, probabil, vor să verifice marfa înainte. Stați puțin! Ce se întâmplă aici?! Unde erau femeile astea acum zece ani? Se pare că lumea s-a schimbat, și s-a schimbat în bine. Glumesc, desigur. [Probabil.]

Interesant mi se pare faptul că multe dintre aceste femei au doar vreo douăzeci de ani şi ceva, nu sunt trecute de treizeci de ani, ca să se poată susţine teza intrării în criză de timp în tentativa de a-şi găsi un partener. Ce s-a întâmplat cu romantismul? A murit cu totul? Cred că această supraestimare a importanței sexului în cadrul unei relații va avea efecte nebănuite asupra duratei legăturilor matrimoniale pe viitor. Supraevaluând partea fizică și subestimând importanța părții spirituale a relației, cuplul va ajunge în mod inevitabil într-o bună zi la întrebarea: cine este această persoană cu care-mi împart viața? Deoarece, la un moment dat, cei dor vor trebui totuși să se ridice din pat și să vorbească, constatând că nu au absolut nimic în comun. Dureros va fi însă faptul că va fi tardiv, atunci când vor ajunge la această concluzie. Timpul nu se mai întoarce.

Mi se pare jalnic faptul că multe femei își aleg partenerul de viață din alte considerente decât iubirea. Da, am auzit toate tâmpeniile gen „dragostea nu ține de foame etc.”, dar văd femei trecute de 40 de ani, care regretă amarnic faptul că au ales să trăiască alături de niște bărbați răi, iar după ce le-au turnat câțiva copii cretini, s-au despărțit de aceștia și acum își caută iubirea pierdută. Prea târziu, dragele mele. I-ați respins pe tipii „buni” la tinerețe, alegând tot felul de bărbați nepotriviți din motive care atunci vi se păreau mai mult sau mai puțin justificate. Păi, ghiciți ce? Tipii „buni” sunt luați acum, probabil prinși în mrejele unei curve sau mai rău. Nu veți mai găsi decât aceiași bărbați nepotriviți, abandonați poate de altele ca voi. Trist, dacă vă gândiți că l-ați respins pe același băiat bun, pentru care o invidiați pe „curva aia„, atunci când erați tinere, doar pentru că nu v-a invitat în pat de la prima întâlnire sau pentru că era sărac și nu v-a dus la Heritage.