29 ianuarie 2012

Spuneam pe la începutul săptămânii că Voltaire, Descartes, Kant și alții ca ei au fost niște dobitoci. Unii ar putea să fie surprinși de acest fapt, așa că voi detalia puțin. După ce a citit „Discours sur l’origine et les fondements de l’inégalité parmi les hommes” de Jean-Jacques Rousseau, Voltaire îi scria acestuia printre altele: „Nimeni nu și-a folosit atât de mult inteligența ca să ne convingă să fim stupizi. După ce am citit cartea dumneavoastră simțeam că ar trebui să ne plimbăm în patru labe. Din păcate, în ultimii șaizeci de ani am pierdut acest obicei.” Voltaire se referea la ideile „stupide” ale lui Rousseau de a introduce natura printre preocupările umane. La fel ca Descartes, Kant sau Bentham, Voltaire considera că natura este „bună” numai în măsura în care poate fi utilă omului. Altfel spus, omul este centrul universului, iar toate viețuitoarele și natura însăși își justifică existența prin necesitățile ființei „raționale„. Influențată de acest gen de gânditori, care-și trăgeau ideile din școala clasică greacă, precum și din noțiunile iudeo-creștine (omul – stăpânul pământului), civilizația europeană și occidentală a devenit preocupată în mod excesiv de simțuri, de trup și de satisfacerea nevoilor acestuia, abandonând orice urmă de compasiune pentru natura înconjurătoare. Europenii i-au privit, în consecință, pe cei care respectau natura în vreo formă sau alta ca fiind primitivi. Eu sunt însă adeptul concepțiilor orientale asupra naturii și vieții, mai ales ale celor ale lui Gandhi și Radhakrishnan. Ultimul spunea că, „o comunitate care este aproape în întregime preocupată de viață și de trup, de existență fizică și economică, de eficiență științifică și tehnică, excluzând idealurile mai înalte umaniste ale cugetului și spiritului, nu este cu adevărat civilizată.” Încercarea de a „extrage” omul din natură, din lanțul trofic, presupunând că acesta poate exista într-un glob de cristal, în timp ce natura este devastată, este o dovadă de prostie pură. Kant, Descartes și Voltaire au fost niște minți strălucite, dar nu au înțeles că totul, de la aerul pe care-l respirăm, până la apa pe care o bem, este într-o interacțiune și o dependență permanentă cu natura. Dacă este un „joc„, atunci nici natura, nici omul nu-și pot permite să-l piardă; trebuie găsită o stare de echilibru. Prin urmare, dând dovadă de obtuzitate în această privință, Voltaire, Descartes și Kant au fost niște tâmpiți. Quod erat demonstrandum! 🙂

Mă gândeam că mica aventură de la mijlocul săptămânii m-a costat vreo cinci zile din viață, având mari probleme cu somnul în acest week-end. Nu că ar fi prima dată când se întâmplă asta. Dacă ar fi să cuantific toate zilele pierdute din cauza altora, aș ajunge la câțiva ani, fără îndoială. Mă rog, din cauza altora… Este și vina mea, la fel de mult.
Mâine ar trebui să fiu liber, dar la noi nu se știe niciodată. Mi-am luat o zi liberă, deoarece am fost chemat la un interviu. Încerc din nou să plec de aici… Am mai încercat în urmă cu câțiva ani, dar n-am reușit. Nu știu ce sorți de izbândă am de data aceasta, dar speranța moare ultima, nu-i așa? Întotdeauna este vorba despre bani, despre anumite drepturi etc. Faptul că m-au chemat la interviu pare un semn bun, pentru că mi-am trecut pretențiile financiare pe CV. Iar firma respectivă este considerată printre cele care plătesc bine în România. Voi vedea mâine.

Ați observat că pot să scriu „é” cu accent, ca în franceză. Păi, Windows-ul meu este unul special – are preinstalate patru limbi în language bar: engleză, franceză, germană și română. Este de ajuns un simplu click și tastele își schimbă destinația inițială. Pretty clever, isn’t it?

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Jurnal. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la 29 ianuarie 2012

  1. Il Serpente zice:

    ultimul paragraf m-a dat pe spate :)))))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s