Poveste – partea I

Vă voi spune o poveste; o poveste care este pe jumătate adevărată. Voi decideți care parte este adevărată. Eu știu care parte aș prefera să fie adevărată. Însă, dacă mă gândesc mai bine… Dacă mi-ar fi spus cineva că mi se va întâmpla așa ceva, aș fi spus: „imposibil! Nu mie!” Așa că, dacă și această parte era imposibilă și a devenit realitate… De ce nu și cealaltă? Așadar, povestea…

Nu cu multă foarte multă vreme-n urmă, într-o seară târzie de toamnă, o fată foarte frumoasă era singură acasă și se plictisea. Să-i spunem, Qetesh. Neavând ce face, Qetesh a dat o raită pe blogul ei, acolo unde posta destul de rar. Plictisită, a ajuns din întâmplare la rubrica „ultimele postări” de pe WordPress… Și acolo, i-a atras atenția numele unui articol postat de un scriitor; un rocker cu foarte mult talent. I-a plăcut ceea ce a citit și a rămas puțin acolo, delectându-se și cu alte postări. Apoi, i-a atras atenția blogroll-ul acestuia; unul foarte restrâns. A presupus, probabil eronat, că acesta citește acele bloguri, și curioasă le-a luat la rând. „Not interesting; girl; boring; boring…” până când… Găsește ceva; ceva ce o intrigă. „Pleaaaase… who do you think you are?” – își zice fata în sinea ei. „Împăratul-zeu al Dunei?„, continuă ea. Dar este ceva acolo; ceva familiar și misterios în același timp care o atrage. Va continua să revină acolo… Până într-o seară de noiembrie, când găsește acolo cele mai enervante cuvinte de până atunci. Autorul, pe numele lui inventat, Ragnar, publicase niște versuri obscure, cu dorința exprimată ca, în cazul în care cineva află cui îi aparțin acestea, va admite că nu este superior cu nimic gloatei. Qetesh zâmbește, dar se și enervează la gândul că nu va găsi acele versuri. Le caută repede pe Google. Și, surpriză! Le găsește. Află că versurile sunt dintr-o carte mai puțin cunoscută a marelui Nicolae Iorga și-i aparțin de fapt poetului Costachi Stamati. „Cine?„, își spune Qetesh, ridicând sprâncenele a mirare. Caută să afle mai multe… „A, Lamartine, romantism francez, bla-bla-bla…” își zice aceasta… „Stai să vezi tu ce-ți fac acum,” rostește triumfătoare în gând. Și postează un comentariu, aparent nevinovat, în care îi indică lui Ragnar cu precizie paternitatea versurilor.

A doua zi, de dimineață, Ragnar deschide calculatorul… Și găsește comentariul ei. „Ce naiba?!! Cum le-ai găsit?„, se enervează acesta. Brusc își amintește însă că le cautase fără diacritice înainte de a le posta pe blog. Le mai căutase cu câteva luni înainte și cu diacritice, dar nu erau. De data asta însă, gândindu-se că diacriticele cu care scria pe blog erau generate html din browser, nu din tastatură, n-avea rost să le mai caute în această formă. Se înșelase însă… Le caută cu diacritice și le găsește. „F*ck! F*ck! F*ck!!” exclamă acesta în gând. „Mincinoasă mică! Dai senzația că citezi din memorie, când știm amândoi foarte bine că le-ai găsit pe internet,” își zice Ragnar. „Dar fie. Îți voi răspunde, presupunând că nu ai trișat„, adaugă acesta. În aceeași zi, spre seară însă, Qetesh revine pentru a vedea dacă a obținut o reacție. Zâmbește când vede răspunsul lui… „Și ce?! Am trișat, și? De ce n-ai verificat mai bine?”, se amuză aceasta. Și îi răspunde, adăugând și informația precum Ragnar are un citat din Stamati și pe un alt blog. Alături de sfatul de a rezolva o anumită conjectură, dacă vrea să-și demonstreze superioritatea. A doua zi, Ragnar găsește răspunsul ei… Se enervează: „ce, ai găsit și acel blog?! Cine ești tu, stranie făptură și ce vrei de la mine?” se întreabă acesta intrigat. O informație din adresa de e-mail a acesteia, precum și pseudonimul de Qetesh, îl fac să dea de urma ei… Un blog șters nu de foarte mult timp, al cărui conținut se păstrase parțial în Google cache. Citește ceea ce găsește, dar nu-i răspunde imediat. O face la mai bine de 24 de ore de la comentariul acesteia, adăugând și un citat din fostul ei blog, ca un compliment. Târziu în aceeași zi, Qetesh revine, și faptul că găsește acolo un fragment din gândurile ei o enervează cumplit. Îi răspunde într-un mod exploziv, cerându-i ștergerea rândurilor care-i aparțineau și chiar a comentariului ei. Ulterior, el îi îndeplinește cererea parțial, ștergând doar acel fragment de pe fostul ei blog. Nu și comentariul. Ragnar este destul de acid în răspunsul său și, totodată, o anunță că i-a copiat toate articolele de pe vechiul ei blog, pe care le-a putut recupera din Google cache.

De aici, începe o conversație online, prin comentarii postate pe blogul lui Ragnar. El o place. Ea îl place pe el. În timp, el află că meseria ei este de regizor. Apoi, într-o după-amiază a începutului de primăvară a anului 2011, Qetesh strecoară o aluzie cu privire la o propunere pe care vrea să i-o facă. El devine curios, dar fata îl anunță că va îi face propunerea doar după ce va încheia proiectul pe care-l începuse acesta, „Viața lui Ragnar.” Chiar dacă bănuiește că ar putea reprezenta doar o stratagemă, pentru a-l determina să termine mai repede pseudo-autobiografia sa, Ragnar încearcă să accelereze ritmul postărilor legate de acest subiect. Nu-i iese întotdeauna, dar până la sfârșitul anului reușește să publice și ultimul capitol. Apoi, așteaptă… La un moment dat, crede că ea a spus-o doar așa, într-o doară. Însă, într-o zi din a doua săptămână a lunii ianuarie 2012, ea îi trimite un e-mail, cu propunerea. Deși, lui îi trecuse prin cap și o variantă ceva mai deocheată, propunerea nu-l surprinde foarte tare, având în vedere meseria ei. Qetesh îi propune să colaboreze împreună la crearea unui scenariu pentru un film de scurt-metraj. Chiar dacă i-a plăcut ideea de prima oară, el tărăgănează puțin lucrurile, ca să nu pară prea entuziasmat. Din acest punct, conversația lor se mută pe e-mail, departe de ochii lumii. Însă, de-acum, atracția pe care Qetesh o exercita asupra lui Ragnar începuse să fie tot mai puternică. Ceea ce el nu știa, era că sentimentul era unul reciproc. Negând ceea ce se întâmplă, el începe să-i trimită tot felul de idei tâmpite de scenariu. Întâmplări auzite de la diverse persoane. Încerca să o îndepărteze astfel… Dar Qetesh nu părea să dea deloc înapoi; dimpotrivă chiar. Atunci, el alege cea mai oribilă idee pe care o putea găsi, ușor inspirată după un eveniment îngrozitor petrecut în familia sa. Ea este oripilată, și îi răspunde într-un fel ironic și puțin agresiv, care-l enervează. Ragnar încearcă atunci să o rănească, spunându-i că nu a trăit dragostea adevărată, din acest motiv nu înțelege povestea lui. Timp de mai mult de o săptămână, ea nu-i mai răspunde. Apoi, el îi trimite un nou e-mail cerându-i un semn de viață. A știut că n-a vrut să-i răspundă din clipa în care a văzut primele ei cuvinte: „În principiu, ocupată.” L-a pulverizat pur și simplu în acel e-mail. Citea și simțea că se sfârșește… Vorbele ei l-au rănit, dar a știut că sunt adevărate… I-a răspuns însă în același stil al său, admițând unele greșeli, dar insistând că nu l-a înțeles ea bine. Timp de o altă săptămână, ea nu-i mai răspunde… Atunci, intuind că ea îi citește în continuare blogul, el publică o postare în care recunoaște toate acuzațiile ei… Ea este bulversată… A citit acele cuvinte la serviciu, de pe telefon. Și s-a închis în baie, constatând că ochii începuseră să-i lăcrimeze. Qetesh îi răspunde de pe telefon, trimițându-i un mesaj scurt în care-l anunța că-i va răspunde în detaliu a doua zi. În sfârșit, într-o seară de vineri a începutului de februarie el găsește mesajul ei. Este uluit pur și simplu. Nu este atât faptul că ea a văzut atât de mult înlăuntrul lui, cât cuvintele ei precum „mi-e frică pentru tine„; „uneori sunt geloasă pe femeile pe care le-ai iubit. Simt că aș da orice să fiu și eu iubită așa„; „nu pot să cred din toată inima că ți-e bine„; și mai ales acel „nu am cum să nu țin la tine„. Totodată, observă că ea era online atunci. Este prea descumpănit de vorbele ei pentru a putea fi lucid și îi trimite numai un mesaj scurt în care-i spune că-i va răspunde pe larg a doua zi. Ceea ce nu știe el, este că această amânare a durut-o – voia să știe atunci răspunsul lui. De asta era online.

În acea seară de sâmbătă, el intră pe contul de e-mail pentru a-i răspunde. Vede că ea este din nou online. Se emoționează și iese. Revine însă mai târziu și-i răspunde, deși ea era tot online. Mai târziu, crezând că poate ea i-a răspuns el intră din nou online. Ea era tot acolo… La fel pe la miezul nopții… Apoi, într-un gest nesăbuit el o contactează direct pe messenger. Ea nu-i răspunde… Nu era pe lângă calculator, dar el nu știe asta. Iese. Revine însă în jurul orei trei dimineața și vede că ea i-a răspuns. De aici, conversația lor pe e-mail devine una „live„, pe messenger. Apoi, vine și seara zilei de 11 februarie 2012… După o săptămână în care în el s-a dat o luptă intensă între sentimente și rațiune, în sfârșit cedează… Recunoaște în sinea sa că o iubește pe această necunoscută. În acea sâmbătă, încep din nou să discute pe messenger. Iar la un moment dat, trecut de ora 22:00, o anunță că vrea să-i spună ceva; ceva ce își notase pe o bucățică de hârtie. Gândurile sale de la momentul respectiv. Și începe… Pe măsură ce ea citește ceea ce-i spune el, începe să se simtă tot mai slăbită. Îi vine să leșine chiar… Dar nu o face. Îl ascultă până la capăt, încremenită în fața ecranului calculatorului. Ragnar îi făcuse o declarație de dragoste… Chiar dacă nu va admite de la început, mai târziu și Qetesh îi spune că îl iubește… De aici, toate discuțiile lor de pe messenger se vor învârti în jurul lor, a iubirii lor, a posibilului lor viitor împreună…

Iar într-o zi, peste o vreme neprecizată, în timpul uneia dintre aceste discuții între cei doi îndrăgostiți se va întâmpla ceva ciudat dar minunat în același timp. Ceva ce va fi dezvăluit în partea următoare a acestei povești de iubire.

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Onirice, Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Poveste – partea I

  1. questIon zice:

    Cam inconsecventa, Qetesh asta. Si cam prea facil, tu. Dar sa va fie de bine.
    Nu pot sa nu intreb, pur retoric, de ce ar fi geloasa pe femeile pe care le-ai iubit si de ce si-ar dori, pentru vreo clipa, sa fie iubita si ea „asa”, de vreme ce sustinea, chiar ea, ca „iubirile” tale n-au fost decat umbre, compromisuri, refugii lamentabile ale unui suflet speriat de adevarata, devastatoarea iubire, speriat de sine si de incertitudinea unui viitor ne-prefabricat?
    Dar poate ca ingustimea cugetului meu imi face inaccesibila maretia si splendoarea celei mai frumoase dintre femei. Desi, daca n-ai vazut-o pan-acu’, n-as exclude posibilitatea ca individa sa fie la fel de frumoasa ca o broasca raioasa. Sigur, chiar si in aceasta eventualitate, ar fi suficient un sarut… Right.
    P.S.: Intru edificare, astept poze cu prea mandra domnita a inimii tale. Cumva le astepti si tu? Nu-i bai, iubirea oricum le-ndura pe toate…

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Eu s-ar putea să le aștept forever. E frumoasă în visele mele și doar asta contează. Și nu apreciez exprimări gen „individa”. Numai eu am voie să vorbesc urât despre ea.
      Iar despre iubirile mele mai există și un alt… adevăr. 😉 Numai ea îl știe.
      Eu, facil? În ce sens? Adică, am căzut prea ușor în mrejele ei? Dacă asta era, atunci aș putea spune același lucru și despre ea. Deși cea mai mare parte a dialogului nostru nu este public.

      Apreciază

  2. questIon zice:

    Urat?
    INDIVÍD, -Ă, indivizi, -de, s. m. și f. = Persoană privită ca unitate distinctă față de alte persoane; ins.
    Desi, sa-mi fie cu iertare, poate nu ar fi necuvenit sa mai vorbim si altii urat despre ea, dat fiind faptul ca, stiindu-ti situatia, te-a condus cu dibacie pe un drum inchis, iar cand ai prins suficient avant, ea s-a facut nevazuta. Sau neauzita? Whichever.
    Legat de adevarul pe care doar ea (din toata lumea asta mare?!?) il stie despre iubirile tale (sau despre orice alt aspect al vietii si fiintei tale, sublim ori monstruos), ti-as sugera sa incerci sa-l mai impartasesti si altor persoane. Ai putea constata astfel ca dansa (observa cum iti menajez hipersensibilitatile!) nu este vreo rara avis. Poate ca nici altii/altele nu se vor schimonosi de scarba, nu iti vor face reclamatie la politie si nici nu vor fugi mancand pamantul. Ba chiar e posibil sa gasesti, fara prea mare efort cautator, cel putin o duzina care ti-ar putea si zambi fermecator dupa atare confesiuni… Si nu doar in chip, ci si in suflet.
    Dar ce stiu eu?…
    Poate ca e mai simplu sa te legeni cu imaginea ei idealizata. Ca e frumoasa in visele tale, nu ma indoiesc nicio clipa.
    O vesnicie duioasa iti doresc, oricare ti-ar fi realitatea!

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Dacă ai citit cu atenție până acum, ar trebui să știi că ea mă doare și de ce. Și știi bine ce am vrut să spun prin vorbele anterioare, nu-mi veni cu texte din DEx.
      Iar motivele ei există și sunt puternice. Ceea ce vedeți voi, cei care mă citiți, reprezintă o perspectivă părtinitoare: a mea. Și nu e nevăzută și nici neauzită. Doar că-mi lipsește curajul s-o sun, pentru că mi-e teamă de ceea ce va spune. Iar ea nu va face primul pas. Dar nu trebuie să explic cuiva de ce. Este suficient faptul că eu știu și înțeleg, deși mă doare și aş fi vrut să fie altfel. O voi suna însă într-o zi, când mă voi aduna. Chiar dacă va fi și ultima oară.
      Și unde sunt acele suflete frumoase? Deși… Nu uita că nu mă cunoaște nimeni cu adevărat. Nici măcar ea… Nu sunt ceea ce par aici: sunt ceva mai… monstruos. Poate că unora le plac gândurile mele și ceea ce simt, sau felul în care pot simți, dar dacă mă vor cunoaște faţă în faţă, oare m-ar mai place?

      Apreciază

  3. questIon zice:

    Asadar, iti asumi intreaga responsabilitate a esecului acestei non-(fie: cvasi-)relatii? Ce crezi ca va spune cand o vei suna? Si daca deja anticipezi de ceva vreme un raspuns nefavorabil, de ce sa-l tot amani? Cand ati vorbit ultima data? Motivele ei solide au aparut, brusc, dupa ce v-ati „indragostit” si ati inceput sa va faceti planuri de viitor si tu i-ai dezvaluit nu stiu ce parti ale tale, nestiute de alti umanoizi?
    Ma tem ca pentru conditional-optative, solutia sta in curajul faptelor, in cautarea asidua si obtinerea unui raspuns inechivoc, indiferent care ar fi intrebarea.
    Eu te plac oricum. Ce e atat de monstruos la tine? Poti sa-mi trimiti pe mail. Daca ma retrag apoi in tacere, vei avea o noua confirmare a superficialitatii/racelii/urateniei sufletelor ce te inconjoara. You told us so! It’s win-win, regardless of the outcome.
    Noapte buna!

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Well… O voi mai înțepa și pe ea, desigur. Nu am eșuat singur în povestea asta. Și nu a spus nimic: nu a răspuns. Motivele ei sunt aceleași de la începutul poveștii.
      22 decembrie.
      Să-ți trimit pe mail?… Ce anume? Dovezi ale monstruozității? Nu prea cred.

      Apreciază

  4. questIon zice:

    Nu cred ca pentru iubire se multumeste. Ea doar se primeste, se ignora sau se respinge.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Eu nu am avut prilejul de a accesa mintea altora așa cum o faceți voi, cititorii mei. Bine, doar cu două persoane – și le-am iubit pe amândouă. Iar pe una, pare-se, am cunoscut-o doar parțial.

      Apreciază

  5. questIon zice:

    Iti dai seama, banuiesc, ca ar fi o cruzime sa nu detaliezi. Pe care ai cunoscut-o partial? (Sa fi ajuns tu oare la concluzia aceasta rezonabila in privinta Ralucai?!?) Dar, mai ales, cine este cealalta si ce relatie ai/ai avut cu ea?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.