Adunate de prin jurnalele cu coperți roșii (2)

duminică, 4 august 2002
[…]Noaptea cea lungă va așterne liniștea peste lume. […] Zeii și oamenii nu vor mai fi nimic, vor trece în neființă, nu vor mai zâmbi, dar nici nu se vor mai răzbuna. […] Pacea eternă va opri Universul din mișcare.[…]
Joi, 1 august, o vecină de pe S.U. i-a spus lui C. că, acum o săptămână, un pisoi negru a stat aproximativ o zi pe marginea străzii, mort. Lovit de o mașină. Cred că era C.E. …
Oare am trecut pe lângă el, mort fiind, și nu l-am văzut? Acum a ajuns (probabil) la gunoi, dragul de el.[…]
Adio, C.E.
marți, 10 septembrie 2002
Pe 6 august, un pisoiaș negru a mieunat la ușă, iar C. i-a deschis-o. Apoi, pe 5 septembrie a plecat înapoi… În jurul orelor 17, într-o joi, i-am dat drumul în curte ca de obicei și nu s-a mai întors. […]
duminică, 3 noiembrie 2002
Tot aici sunt; încă n-am plecat…
luni, 11 noiembrie 2002
S-ar părea că ne-am găsit o garsonieră… Pisoiul negru nu s-a mai întors… De pe 01.11.2002 am plecat la X. […] Colegii mei cei noi sunt niște cretini.
duminică, 12 ianuarie 2003
Afară ninge ușor viscolit și este frig, dar e frumos.
duminică, 2 martie 2003
Sunt dezorientat… Viitorul îmi este neclar și gânduri sumbre îmi dau târcoale… Le alung, dar mă apasă în continuare. Cine vrea să mă ajute? Doar… Nu știu…
luni, 31 martie 2003
Nu este târziu să-mi schimb viitorul. Orice om are dreptul la o a doua șansă.
marți, 15 aprilie 2003
I have blood on my hands…[…]
sâmbătă, 19 iulie 2003
Au trecut deja câteva ore de când tatăl lui C. a fost coborât în pământ. […]
duminică, 23 noiembrie 2003
sâmbătă, 15 noiembrie 2003, ne-am mutat aici, pe strada X, la nr.10.[…] Marți, 18 noiembrie, C a adus acasă un pisoi de-al doamnei Z. […]
miercuri, 17 decembrie 2003
Niște țigani spurcați, care stau sub noi tocmai au dat muzica lor țigănească la maximum. Asta după ce pe la 1:15 au început să bată ceva, dracu’ știe ce. Îmi vine să le dau foc…[…]
luni, 23 februarie 2004
Still here… Alive, but not so happy…
luni, 1 martie 2004
Săptămână trecută m-am întâlnit cu M. E derutat, ia medicamente ciudate și pare pierdut… […]
C., îngerul meu, poți să mă salvezi tu de întunericul care-mi macină sufletul? […] Oamenii sunt o boală a planetei, ar trebui eradicați. […]
duminică, 1 august 2004
[…] Mi-e dor de L., visul copilăriei mele. Dacă aș avea din nou 18 ani, poate mi-aș schimba viața. Acum sunt mereu obosit, mi-e tot mai greu s-o iau de la capăt. Am nevoie de ajutor… […]
luni, 20 septembrie 2004
Mi-e dor de cei de la țară, mi-e dor de locurile copilăriei mele… Aș vrea să mă duc, dar nu pot.
luni, 22 noiembrie 2004
Vine iarna. […] Astăzi am observat apariția celui de-a doilea fir de păr alb… […]
duminică, 28 noiembrie 2004
Am să încerc să scriu câteva din amintirile mele din copilărie, înainte să le uit…
Îmi amintesc cum El C. a tăiat mânerele genților într-o seară când i-am „urat” lui mami „noapte rea” și chiar așa a fost.
Într-un an, îmi aduc aminte că n-a venit Moș Crăciun…
Îmi aduc aminte vag de un spectacol de circ, unde animalele defilau prin arenă și chiar se urcau pe marginea ei. Atunci mi-a fost puțin frică de acei hipopotami cu gurile căscate.
Palma pe care mi-a dat-o M., mama lui Bogdan, pentru că fii-su se băgase în lac cu picioarele și ea a zis că eu l-am învățat. Era iarnă și obrazul m-a durut cumplit. A fost o palmă sau două? Nu mai știu. […]
Într-o noapte, a venit tata (bunicul) băut și a făcut scandal, iar eu cu mama (bunica) am fugit și ne-am ascuns în porumb.[…]
duminică, 26 decembrie 2004
Și a fost și Crăciunul… Fără zăpadă anul ăsta. Crăciunul îmi trezește mereu amintiri și păreri de rău – pentru ce a fost, pentru ce va să fie…
Cei dragi îmi sunt departe: mama, tata, Cr., A. … Copilăria mea cu bune și cu rele, dar mai ales freamătul suav al vegetației din spatele casei, foșnetul bătrânului nuc din fundul grădinii, unde mă urcam și stăteam să ascult vântul ce bântuia printre frunzele verzi mirosind a iod. Mi-e dor de acea vârstă a inocenței, când nu știam ce reprezintă lumea…[…] Mă imaginez la țară, într-o după amiază târzie de vară, stând întins în livada din spatele casei și ascultând iarba și pomii parcă șoptindu-mi o poveste purtată de un vânt delicat stârnit ca din senin după o zi toridă.

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.