Fragmente de conversație – 18 februarie 2012

Știu că ți-ar fi greu, oricum, după asta. Vei vedea umbra ei… Vei ști ce am făcut… Te vei simți vinovată. Înțeleg asta. Acestea sunt lucruri dificile care pot măcina conștiința unui om. Dar eu? Pentru că eu voi fi cel care voi fi făcut acel gest… Dacă mă voi urî pentru asta? Mă vei putea lăsa lângă tine? Nu știu… Nu știu ce să spun… Va fi greu… Însă va depinde și de ceea ce voi găsi la tine. De cât de mult mă vei iubi… De ce voi vedea în ochii tăi în fiecare zi… Un grad de vinovăție va exista întotdeauna însă. Nu pot să neg asta. Mă va distruge asta? Nu pot să-ți răspund la asta încă. Cum am spus mai sus, și tu vei avea un mare rol în asta. Dacă mă vei iubi mai mult decât ai iubit vreodată pe cineva… poate m-aș putea ierta.

Voi suferi o perioadă… Dar, apoi… Sper să-mi treacă… Alături de tine. Știi ceea ce sunt, știi ce fac, știi ce opțiuni am, știi cum gândesc… Și dacă ești sigură 100% de sentimentele tale… Nu vreau să fie doar așa… o zăpăceală. Atunci nimic nu mă va putea împiedica să te iubesc în continuare… Să-mi fii zeiță, stăpână și iubită. Să te iubesc așa cum nu te-a mai iubit nimeni, niciodată și nici nu te va mai iubi vreodată. Nu ca mine. Dacă asta te sperie… Nu ar trebui… Ești ceea ce ești și meriți să fii iubită astfel.

Vezi tu, mi-am creat propria mea lume imaginară, iar cumva tu ai reușit să pătrunzi în ea… Această idee mă sperie uneori… Știi multe despre mine. Chiar lucruri pe care nu le-am spus nimănui și nu le voi mai spune niciodată… Într-un fel, parcă tot nu cred cu adevărat că ești acolo, că ești reală, că vorbești cu mine acum… Că mă iubești… Că ești pregătită să mă primești în viața ta, așa cum sunt… Că vei fi alături de mine până la sfârșit… Oricare ar fi acesta.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Fragmente de conversație – 18 februarie 2012

  1. elaroseni zice:

    Nu cred că ne-am descurca fără lumile noastre imaginare…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s