26 martie 2012

Pentru o clipă m-am gândit că vei renunța la noi… Și am simțit că mor… Nu pot nici măcar să-mi imaginez asta. Știu că nu vei face asta. Mă simt vinovat că ți-am îngreunat situația cu ceea ce ți-am spus, în timp ce eu sunt complet eliberat. Și, cu totul surprinzător, nu mai am nicio teamă. Sunt ușor ca un fulg… plutesc. Plutesc către tine și nimic nu-mi poate tulbura calea. Sper ca atunci când ne vom apropia de crepuscul să ne amintim de aceste momente ca de niște lucruri neînsemnate. Să ne mirăm de cât de nesăbuiți puteam să fim atunci când credeam că dragostea noastră s-ar putea împiedica de lucruri atât de mărunte. În timp ce vei sta în brațele mele și-ți voi mângâia tâmplele încărunțite. Eternitatea ne așteaptă, iubita mea. Ia-mă de mână și încrede-te în mine. Pășește în necunoscut, pentru că acolo sunt eu; așteptându-te. Iar pe mine mă cunoști; ai privit în sufletul meu.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Jurnal. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s