Fragmente de conversație – 8 martie 2012

Până și lucruri complet fără legătură mă fac să mă gândesc la tine, la ochii tăi, la felul cum ți se formează gropițele acelea deja legendare. Sunt nebun după tine. Ești în gândurile mele tot timpul … Ai intrat în sufletul meu și acolo vei rămâne. Te iubesc și asta e tot … Ești tot ce am nevoie și chiar mai mult… Ești visul meu, visul meu care s-a adeverit.

Iar acum ne desprindem din îmbrățișare doar pentru a ne privi în ochi. Și ne apropiem capetele, încet… până când buzele ni se ating…

Este prima oară când suntem singuri… Suntem amândoi în picioare, ne privim în ochi și știm exact ce urmează… Ne repezim unul spre celălalt și începem să ne sărutăm… aproape brutal. Cumva, ajungem în dormitor… Te iau în brațe și aproape te arunc în pat… Te ridici și continuăm să ne sărutăm. Apoi, hainele noastre încep să dispară, una câte una, scoase de celălalt cu gesturi febrile… Ne oprim pentru o clipă… și ne privim în ochi… Iar tu roșești ușor când privirea mea coboară pe trupul tău. Simți de parcă privirea mea te atinge… peste tot.

Sunt fericit deja că te-am cunoscut. Chiar dacă într-o zi nu mă vei mai iubi… Chiar dacă mă vei răni… Chiar dacă aș vedea dezamăgire în ochii tăi… Eu te voi ierta și te voi iubi mereu. Și voi fi fericit doar cu clipele pe care mi le-ai oferit.

Voi fi fericit când voi merge la culcare. Voi fi fericit când mă voi trezi, numai știind că ești lângă mine. Și de va fi să mă întrebe cineva, oricine, dacă sunt fericit, îi voi putea răspunde fără să stau pe gânduri: da, desigur!

Ce vânt straniu te-a purtat în calea mea? Tocmai când îmi acceptasem soarta… O adiere suavă, un parfum discret cu aromă de speranță, care s-a transformat în cel mai dulce vis. Cât de mult pot să te iubesc…

Știi… Îmi place să cred că, așa cum toamna te-a adus în drumul meu, tot într-o zi de toamnă îmi vei apare și în carne și oase în fața ochilor. Și poate că, în clipa în care te vei întoarce spre mine, un vânt stârnit ca din senin va mătura frunzele căzute pe aleile parcului… dându-ne de veste că până și natura ne zâmbește. Este ca într-o poveste din copilăria noastră, de ce nu s-ar întâmpla lucruri magice?

Ce simt pentru tine nu sunt doar niște cuvinte golite de sens, este ceva mai presus de cuvinte. Ceva inexplicabil. Dacă ar fi să aleg între a trăi fără tine și a nu trăi deloc, aș alege să nu mai trăiesc. Dacă Dumnezeu în persoană m-ar pune să aleg între iad și a renunța la tine, aș alege iadul. Nu te voi abandona niciodată.

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Fragmente de conversație – 8 martie 2012

  1. Pingback: Sărbători fericite! | absolut obişnuit

  2. Pingback: Calea rugăciunii – Arsenie – 14 | innerspacejournal

  3. Lora zice:

    Mai mai mai! Ce mai poate face si indragosteala asta din om!

    Apreciază

  4. crisaa zice:

    Hmm cred că am să îți urmăresc … pasiunea !! Pasiunea cu care iubești , povestești , scrii…trăiești în real , dar și prin vise ….
    Frumos amalgam de .. dorințe, bucurii, tristeții și vise 🙂

    Apreciază

  5. Pingback: Toboganul | innerspacejournal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.