Visul meu

Obișnuiam să visez că voi fi rege. Că oamenii mă vor asculta și se vor pleca în faţa mea. Că voi conduce armate glorioase și voi lupta pentru onoare, dreptate și adevăr. Apoi am aflat că trebuie să te naști rege, iar inima mi-a fost frântă.

Am visat atunci că sunt nemuritor, un zeu sau chiar Distrugătorul. Că omenirea și universul vor fi supuse capriciilor mele. Că voi modela această lume după dorințele mele. Apoi am ajuns la concluzia că nemurirea este doar un vis irealizabil, că zeii nu există și că suntem complet singuri într-un univers ostil.

Pentru o perioadă am visat că voi schimba lumea, într-o bună zi. Că oamenii mă vor privi cu admirație și vor sorbi cuvintele mele ca pe apa vieții. Că mă vor numi înțelept și ceea ce voi face va rămâne în memoria omenirii până la sfârșitul veacurilor. Apoi am înțeles că lumea este nedreaptă și nimeni nu e profet în ţara lui, iar visurile de mărire sunt deșarte și ajungem cu toții hrană pentru viermi.

Nu-mi mai rămăsese decât un singur vis: că o voi întâlni pe cea mai frumoasă dintre fiicele oamenilor și aceasta se va îndrăgosti de mine. Şi ne vom iubi o veșnicie. Pentru o vreme am crezut că este aşa… Dar, într-o zi ca toate celelalte, am avut nevoie de ea, am avut nevoie să fie puternică atunci când eu am fost slab… Am avut nevoie de un braţ care să mă sprijine atunci când mă prăbușeam și am priceput că sunt singur. Singur cu durerea care-mi măcina sufletul, singur în faţa întunericului care îmi devora conștiința. Şi am realizat că toate visurile îmi deveniseră coșmaruri. Iar acest lucru m-a doborât. Treptat, am renunțat la speranță, la visuri și m-am ascuns de ea, de lume și de mine însumi. Mă aflam la marginea abisului, care sta pregătit să mă înghită pentru vecie, când ai apărut tu… Vechiul meu vis, singurul… Nu am îndrăznit să sper că ești Ea: cea mai frumoasă femeie din lume, cea care se va îndrăgosti de mine. Dar, undeva în adâncul sufletului meu împietrit, mai pâlpâia un licăr al speranței. Cumva, ai reușit să îl aduci la suprafață. Îți mulțumesc pentru asta. Îți mulțumesc pentru că mă iubești. Stau în genunchi în faţa ta și te rog să mă ierți pentru că am crezut pentru o vreme că nu exiști. Acum, știu că am fost un prost. Acum, când văd cu ochii mei că ești aici. Cea mai frumoasă dintre fiicele oamenilor. Cea mai frumoasă. Nu pot decât să te iubesc; te-am iubit dintotdeauna. Primește-mă în braţele tale, acolo unde-mi este locul. Ține-mă strâns și nu mă lăsa să mă pierd vreodată. Îmbrățișați în dansul iubirii până la sfârșit. Te iubesc!

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Gânduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Visul meu

  1. crisaa zice:

    Se spune că uneori visele pot deveni realitate 🙂 cu un pic de speranță și dorință :)…
    Ultimile două cuvinte sunt minunate…. parcă le-am simțit vibrația:). Frumos !!

    Apreciază

  2. elaroseni zice:

    Nah, acum te las cu cea mai frumoasă femeie din lume! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.