Oniric

Cred că vi s-a întâmplat uneori să vă imaginați că viaţa vă este doar un vis. Că tot ceea ce vă înconjoară este ireal, fiind numai o plăsmuire a minţii voastre. Şi poate ați căutat vreo metodă de a distinge ce este real și ce nu, și nu ați găsit niciun răspuns satisfăcător. Şi ați respins repede această idee, ca fiind una ridicolă și imposibilă.

Ce-ar fi însă dacă v-aş spune că este adevărat, că trăiți într-un vis? Veți spune, desigur, că sunt un mincinos. Că în vis se petrec lucruri ciudate, inexplicabile, ilogice chiar, care nu pot avea loc în lumea reală, palpabilă. Dar, dacă v-aş spune că, de fapt, în lumea reală oamenii pot zbura? Dacă v-aş spune că în lumea reală nu există oameni bolnavi, sărăcie sau durere? Dacă v-aş spune că în realitate oamenii nu ucid și nu mănâncă animale? Dacă v-aş spune că în viaţa reală oamenii iubesc o singură persoană pentru eternitate? Şi aceasta îi iubește la fel, necondiționat… Dacă v-aş spune că în realitate oamenii nu plâng, nu sunt niciodată triști? Dacă v-aş spune că în lumea reală oamenii nu mor niciodată? Că nu s-au născut vreodată și există pur și simplu, fără început și fără sfârșit…

Cum vi se pare acum lumea voastră? Seamănă cu un vis, în care se petrec lucruri bizare? Sau, mai degrabă, cu un coșmar…

Mă veți întreba atunci, poate, dacă și cum vă puteți trezi din acest coșmar nesfârșit. Mă tem că nu am un răspuns și că asta depinde de voi și numai de voi. Eu nu vă pot ajuta cu nimic, pentru că și eu sunt prizonier, alături de voi, în acest coșmar afurisit.

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Onirice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Oniric

  1. crisaa zice:

    Hmm fiecare are propria realitate și normalitate 🙂
    Hai să desenam o potecuță cu săgețele îndreptate spre ieșire 🙂 pensula și acuarelele ..le aduc eu 😛

    Apreciază

  2. Pingback: Rugăciunea tuturor simţurilor – 2 | innerspacejournal

  3. crisaa zice:

    Nu am făcut nicio presupunere , dar nu mai contează. Te voi citi in continuare ,pentru că îmi place scrisul tău, însă nu voi mai lasă semne ale trecerii mele pe aici …

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.