Oniric

Cred că vi s-a întâmplat uneori să vă imaginați că viaţa vă este doar un vis. Că tot ceea ce vă înconjoară este ireal, fiind numai o plăsmuire a minţii voastre. Şi poate ați căutat vreo metodă de a distinge ce este real și ce nu, și nu ați găsit niciun răspuns satisfăcător. Şi ați respins repede această idee, ca fiind una ridicolă și imposibilă.

Ce-ar fi însă dacă v-aş spune că este adevărat, că trăiți într-un vis? Veți spune, desigur, că sunt un mincinos. Că în vis se petrec lucruri ciudate, inexplicabile, ilogice chiar, care nu pot avea loc în lumea reală, palpabilă. Dar, dacă v-aş spune că, de fapt, în lumea reală oamenii pot zbura? Dacă v-aş spune că în lumea reală nu există oameni bolnavi, sărăcie sau durere? Dacă v-aş spune că în realitate oamenii nu ucid și nu mănâncă animale? Dacă v-aş spune că în viaţa reală oamenii iubesc o singură persoană pentru eternitate? Şi aceasta îi iubește la fel, necondiționat… Dacă v-aş spune că în realitate oamenii nu plâng, nu sunt niciodată triști? Dacă v-aş spune că în lumea reală oamenii nu mor niciodată? Că nu s-au născut vreodată și există pur și simplu, fără început și fără sfârșit…

Cum vi se pare acum lumea voastră? Seamănă cu un vis, în care se petrec lucruri bizare? Sau, mai degrabă, cu un coșmar…

Mă veți întreba atunci, poate, dacă și cum vă puteți trezi din acest coșmar nesfârșit. Mă tem că nu am un răspuns și că asta depinde de voi și numai de voi. Eu nu vă pot ajuta cu nimic, pentru că și eu sunt prizonier, alături de voi, în acest coșmar afurisit.