11 mai 2012

„Odinioară, în fantezia mea bântuiau vise de virtute, faimă și fericire. Am sperat prostește că voi întâlni ființe care, neluând în seamă aspectul meu exterior, mă vor iubi pentru calitățile mele deosebite.”

M-am săturat de minciunile voastre. Mă mințiți în față și vă mințiți singuri la nesfârșit. Știți prea bine însă că nu este așa. Oricât de frumoase ar fi vorbele, dacă sunt rostite de o gură știrbă și diformă, nu puteți să simțiți decât repulsie. Oricât de minunat ar fi sufletul acelui om, dacă trupul este slut și hidos, nu-l veți atinge niciodată rostindu-i vorbe de iubire. Mila și compasiunea nu vor fi niciodată înlocuitori pentru dragoste. Mă dezgustați! Lumea voastră chiar nu merită altceva decât să fie înecată într-un ocean de sânge. Desigur, există și oameni deosebiți, care pot privi dincolo de atributele trupului. Există?! N-am întâlnit deocamdată o astfel de persoană. Când se va întâmpla asta, vă voi anunța.

Cine este adevăratul monstru, cel care are trupul strâmb sau cel care are sufletul hâd?

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Jurnal. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s