15 mai 2012

Te-am visat iubita mea, ani la rând… Până când visul s-a ridicat din conștiința mea ca un abur ușor și a plutit până la lună. Atâția ani am privit luna și am implorat-o să-mi dea visul înapoi… Iar într-o seară, zeița lunii a coborât pe o rază palidă a astrului selenar și mi-a zâmbit, întinzându-și o mână spre mine. Iar din palma ei s-a desprins ceva ce părea a fi o creatură mică, formată din lumină. A crescut în fața ochilor mei și ai apărut tu. Născută din lumină, trimisă în dar de zeița lunii, destinată mie… Vechiul meu vis, devenit acum realitate.

Oare te merit? Te-am făcut să plângi… Și nu numai o singură dată. Dar nu poți să-ți imaginezi cât aș vrea să-ți iau durerea și s-o cufund în mine. Lacrimile tale sunt ca niște pumnale împlântate în inima mea. Însă m-ai iertat… Și mă iubești… Sunt un ticălos. De ce? De ce mă iubești?

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Jurnal. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la 15 mai 2012

  1. devilishdesires zice:

    Iubirea are propriile ei cai de a se manifesta si nimeni, nici macar filozofii renumiti nu ii pot descifra tainele. Alteori, Cupidon mai prizeaza cate ceva si crede ar fi amuzant sa te faca sa te indragostesti de persoana pe care o dispretuiesti cel mai mult. Sa tresari la auzul vocii lui, sa tanjesti dupa atingerile lui si sa simti cum simpla lui privire te infioara.
    Iubirea nu e dreapta si nu cunoaste limite. E zburdalnica si imprevizibila si simpla ei atingere poate fi indeajuns pentru a-ti schimba viata.

    Apreciază

  2. Pingback: Am fost dirijoare… | absolut obişnuit

  3. gina zice:

    Tot ce știu este că există iubire, cât durează, de ce doar atât, de ce o veșnicie, de ce doar cineva o păstrează, de ce o caută fiecare, și doar unii o întâlnesc, de ce când o găsești nu mai știi ce să faci cu ea- e prea târziu, nu mai ai vreme- astea sunt deja întrebări pentru care nu am răspunsuri.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.