Melancolie

Mi-e dor de comentatoarea mea preferată. Desigur, acum vorbim cu mult mai mult și mai des decât o făceam pe blog, dar îmi lipsesc acele clipe… Când mă întrebam dacă vei comenta sau nu, când așteptam cu nerăbdare un răspuns… Când erai doar o necunoscută de care eram atras într-un fel pe care încă nu-l înțelegeam. Am recunoscut atât de greu că m-am îndrăgostit de tine, de mintea ta, de sufletul tău atât de frumos, de tine. Dar am făcut-o până la urmă. Iar acum visez la clipa în care te vei afla în brațele mele și mă voi pierde în ochii tăi hazel. Cât de ciudate mi s-ar fi părut aceste vorbe în urmă cu doar câteva luni!

Aș vrea să cred că îți amintești de mine din visele tale. Că ai știut că mă vei întâlni într-o zi. Că sunt ceea ce îți dorești și cel de care ai nevoie. Că nu mă vei răni niciodată.

O scenă are loc în mintea mea în fiecare zi. Văd acea intrare în parc, iar eu merg cu pași domoli pe alee. Undeva în lumina stranie a nopții te zăresc pe tine, așteptându-mă. Mă opresc pentru o clipă, în timp ce pulsul îmi atinge cote primejdioase. Trag adânc aer în piept și-mi continuu drumul spre tine, până când ajung doar la o atingere distanță. Este momentul pe care-l visez fără încetare de patru luni. Și-l voi mai visa o vreme. Pentru o perioadă va reprezenta încă o scenă care are loc doar în imaginația mea.

Parcă sunt prins într-o altă lume… Îmi doresc să fiu altundeva. Crezi în vise, iubita mea? Te-am visat și ești aici acum. Adorm șoptindu-ți numele și imaginându-mi că ești alături de mine. Aproape că-ți simt răsuflarea fierbinte… Iar dacă întind mâna îți voi simți atingerea trupului. Dar cât de departe ești…

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Melancolie

  1. Lora zice:

    Τι ξεφτίλα!
    Maaaai! Ce ordinar-subversiva e indragostirea asta! In viata mea nu ma mai indragostesc! Daca e sa devin atat de libidinos jalnico-dulceaga, prefer sa mor in clipa asta! Bleaaah! Nu am absolut nicio stima pentru indragostiti si indragostibili! Si cate si mai cate, tot asa teribile si monstruoase…

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Mai întâi, ce înseamnă „xeftila”? Ceva gen „porcărie”? Apoi, ordinar-subversivă?! Aș spune că este chiar tragic faptul că tu crezi asta, dar apoi mi-aș aminti că nu-mi pasă. 😛 În această lume există doar două feluri de lucruri: cele care nu contează și dragostea.

      Apreciază

  2. Lora zice:

    Pai dragostea mai, nu indragostirea. Dar deja ai o problema foarte mare daca le confunzi.

    Apreciază

  3. lili3d zice:

    Totuşi, siropoase sau nu, vorbele de iubire ajung la suflet. Şi, cu siguranţă, sufletele îndrăgostite consideră orice cuvânt de la persoana iubită, cel mai frumos pe care l-ar fi putut auzi.
    De ce visăm (toţi) ca întâlnirea să aibă loc într-un parc?
    Poate întâlnirea nu va avea loc niciodată… Şi-atunci, visul se termină dureros. Rămâne amintirea cuvintelor. Puţin, dar esenţial.

    Apreciază

  4. Il Serpente zice:

    Yupiii in sfârșit un cititor care îndrăznește să spună lucrurilor pe nume, adică Lora (love ya girl for your wonderful words ) chiar așa mă Ragnar de vreo 20 de postări încoace te-ai făcut cofetar și încă unul care pune mult prea mult zahar pe dulcegăriile ce le debitează, știu că nu scrii pentru mine sau pentru noi ceilalți ce te citim dar sincer să fiu, m-am plictisit groaznic de când ai început sa faci trimiteri la R. și al dragostea voastră în absolut fiecare post, nu știu poate e doar punctul meu de vedere, dar dacă iubirea voastră este atât de specială cum o vezi tu, mai ales simțămintele tale pentru ea de ce nu păstrezi totul pentru tine sau pentru voi ? de ce trebuie să ne arăți și nouă cât de bine poți tu expune în cuvinte ceea ce simți ………eu sunt încă în urmă cu cititul dar dacă te citeam atunci când ai scris postul asta ți-aș fi zis ….

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s