Zi de toamnă

Îmi amintesc cu câtă emoție așteptam toamna… Această toamnă. Era primăvară pe atunci și înlăuntrul meu își făcuse loc speranța. Visam… cu ochii deschiși. Acum, toamna e aici. Cel puțin, calendaristic. Nu-mi mai doresc să vină toamna… Vreau să se întoarcă primăvara.

Prima zi de septembrie… O zi ce aduce cu ea împlinirea a treizeci de zile lungi de tăcere. Nu am crezut niciodată că vor trece atâtea. Niciodată… De două săptămâni mă gândesc în fiecare zi dacă să-ți tulbur liniștea sau nu. Încă nu am găsit un răspuns… Dar cred că o voi face până la urmă. Să-ți tulbur liniștea, adică. Nu astăzi, nu mâine, dar într-o zi…

Nu știu dacă se întâmplă pentru că sunt…detestabil sau pentru că nu știi ce-mi poți spune… Ce-mi mai poți spune. Sau dacă ceea ce vrei să-mi spui este prea greu de rostit. Sunt numai trei căi posibile… Statu-quo… În care așteptăm ca sentimentele să zburde iarăși libere. Șanse… incerte. Un zâmbet… Viitorul luminos își arată din nou fața. Șanse minime. Și ceea ce nu pot spune… Ceea ce nu vreau. Gândul care mă coboară în abis. Șanse… Nu pot spune. Doar trei variante… Care dintre acestea va fi?

Știai că sunt doar două posibilități cu privire la noi… La tine. Ori ești Ea, ori ești Cealaltă – cea fără de nume, cea care-mi va ucide visurile și speranțele. Alege cine vrei să fii! Dacă nu cumva ai ales deja… Dacă ai ales ceea ce nu pot spune… Trebuia să se întâmple și asta într-o zi. Ai fi găsit un suflet fragil care ar fi cedat. S-a întâmplat doar să fiu eu acela. Vei trece însă peste asta: ești puternică. Zdruncinată, dar vei trece. Te va ajuta dacă îți vei spune că a fost oricum vina mea. Că te-am grăbit să iei o decizie… Și așa este. Eu sunt vinovat. Am fost prea nerăbdător, mi-a fost mereu teamă că te voi pierde, și am sfârșit prin a strica totul. Temerile mele au lucrat împotriva mea… Nesiguranța mea. Cât despre mine… Voi fi bine. Voi fi… Sunt mai puternic decât crezi. Desigur, voi fi trist, dar nu eram astfel și înainte de a te cunoaște? Nu m-ai putut salva… Nu poți salva lumea întreagă. Lasă-mă să putrezesc în iadul pe care singur mi-l voi crea… Pe care mi l-am creat deja. Nu pot fi salvat. Nu poți să fii cu mine din compasiune… Asta n-ar fi iubire. Oricine ai fi, asumă-ți rolul! Sărută-mă sau înfrânge-mă. Iar ceea ce va urma va deveni poveste.

Astăzi am visat că mi-ai vorbit. Vocea îți trăda emoțiile… Mi-ai spus că vrei ca povestea noastră de iubire să continue. Mi-ai spus: „vreau să fiu cu tine„… Am fost atât de fericit! Dar asta se întâmpla în vis… Când m-am trezit am căutat un semn de la tine… Un răspuns… Nu era. Acum o să tac și o să aștept… verdictul.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.