Das Nichts der Welt

„O să începem o altă viață. Dar nu poți începe o altă viață. Numai un copil poate face una ca asta. Tu și cu mine… de, noi nu suntem decât ceva care a fost. Amărăciunea unei clipe și noianul aducerilor-aminte, noi atâta suntem.”

John Steinbeck, The Grapes of Wrath

Suntem o colecție de amintiri, de gânduri și de cicatrici emoționale. Cum poate așa ceva să-și creeze o nouă viață? Nu poate. Va purta mereu cu sine această povară a ceea ce a fost, în vreme ce se va îndrepta către ceea ce va fi. Trecutul nu moare niciodată: îl purtăm cu noi neîncetat; iar viitorul este deja trecut, o dată ce s-a scurs acel „acum.” Trăim într-o înșiruire nesfârșită de „acum”-uri. Până într-o zi fatală, atunci când ne întâlnim cu un ultim „acum”, moment după care nu mai urmează nimic.

Stau și privesc către o lume golită de sensuri și dezvăluită în deșertăciunea ei sinistră. Ceea ce văd este ceea ce nu vreau să știu. Iar ceea ce nu vreau să știu este tot ceea ce am. Tot ceea ce sunt… Tot ceea ce suntem. Nu suntem un concept divin. Nu suntem creatura care are un scop dincolo de ființa noastră proprie. Viața nu este o călătorie în care să ne apropriem de divinitate. Nici măcar dragostea nu există. Nu este decât o senzație bizară inventată de om, pentru a-și explica acea nevoie organică de un companion. Nu este decât fuga de sinele propriu, mai întâi în spațiul impersonalului „noi” și apoi în acela mai restrâns al personalului „noi-doi.” O iluzie.

Uneori însă sinele te prinde din urmă și-ți arată lumea în toată nimicnicia ei. Totul își pierde atunci înțelesul, iar angoasa de care ai fugit mereu vine peste tine și te învăluie ca într-un giulgiu. Vei încerca, desigur, să fugi iarăși către personalul „noi-doi”… Dar dacă nu este nimeni acolo? Vei încerca atunci o scăpare către impersonalul „noi”… Dacă însă dorința de a te întoarce în brațele primitoare ale impersonalului „noi” îți lipsește cu desăvârșire? Dacă sinele te-a prins atât de strâns și nu vrea să-ți mai dea drumul? Iar lumea ți se arată așa cum este ea de fapt: un vid dureros. Ce vei face atunci? Ce vei face dacă nu vei mai putea fugi de tine însuți? Ce voi face?

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Gânduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Das Nichts der Welt

  1. Crisa zice:

    O’Neill spunea că, viața cu adevărat trăită este în trecut sau în viitor – prezentul este un interludiu… un straniu interludiu în care recurgem la trecut sau viitor ca să ne slujească drept mărturie că trăim…. și ai dreptate …suntem o colecție de amintiri și gânduri …

    Apreciază

  2. dagatha zice:

    1. citatul este absolut minunat! 🙂
    2. Trecutul nu moare. NOI suntem trecutul! Noi suntem o sumă a ceea ce ni s-a întâmplat și tot ce ni s-a întâmplat ne-a adus unde suntem. Nu te poți dezlipi de trecut, pentru că este una din amprentele tale. Problema e să NU TRĂIEȘTI în trecut. Să nu-l lași să te traga înapoi, să te sufoce, să te ademenească ”dincolo”. Trecutul e ca un anumal sălbatic. Trebuie dresat. Trebuie să ți-l apropii fără a-l lăsa să te domine. Trecutul trebuie folosit cu nerușinare pentru a te cățăra acolo unde te așteaptă ACUM-ul. Și nu cred că ”Acum” este un mit. Cred că este esența existenței. Trăiești ce îți este dat. Desigur, există amintiri care te leagă de ”atunci” și vise care te leagă de ”apoi”. Dar tot ce avem ”în maîinile noastre” este tocmai acest ACUM.

    3. Dragostea EXISTĂ! Mă încăpătânez să cred asta. nu o fi pentru toată lumea. nu știu de ce. Sau poate că LUMEA are o problemă și nu reușește să o găsească…dar ea există. Sub diferite forme. Și culor. Și lumini 🙂
    Iar ”noi” nu trebuie să fie atât de impersonal. Se întâmplă doar dacă ”noi”-ul este convențional, ”de ochii lumii”, de ”dragul altora”.

    4. Întrebările din final…încă nu găsesc răspuns la ele…Cert este că de făcut…trebuie să faci ceva… 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.