Îți spun…

Că va fi bine. Merită să încerci, îți promit asta. Nu vei sfârși în derivă, într-un nou ocean al suferinței. Dar ești fericibilă, iubibilă, suportabilă. Ești… Am văzut fericire în ochii tăi… Am auzit-o în vocea ta. Chiar și atunci când îmi șoptești tandru că mă urăști. Sau mai ales atunci. Și te iubesc, J. Nu mai zic de suportat… Ești pur și simplu adorabilă. Iar singura cale pe care poți merge este alături de mine. Singurul fel în care pot pune capăt acestei zvârcoliri circulare este să te iau cu mine. Să te smulg din sarcofagul auto-impus, din amorțeală și din moarte. Să-ți dau viață. Viața mea…

Voi merge cu tine până la capătul lumii. Dar trebuie să mergi și tu cu mine… În întuneric… unde bestia te așteaptă de-o veșnicie. Coboară în tenebre cu mine. Deja ai văzut aproape tot ce se găsește acolo. Și nu ai fugit… Nu fugi pentru ceea ce se găsește în tine. Sunt un monstru, ai uitat? Mă pot descurca cu orice; chiar cu Răul. Iar nimic din tine nu mă sperie. Dimpotrivă.

Ți-am arătat calea pe care trebuie să mergi. Doar pășește pe ea cu încredere. Ai încredere în trădător, oricât de absurd ar părea gândul.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.