Facă-se voia ta

Vorbele mele de mincinos îngrețoșează… Sunt și un trădător sinistru. Un nenorocit… I-am promis eternitatea Ralucăi… Și soției mele… Și acum ți-am oferit-o ție. Cum să mă crezi? Nu poți. Atunci fugi, ce mai aștepți? Fugi și lasă-mă să mor în pace. Deși nu voi face asta – nu voi muri în pace. Voi regurgita veninul pe care mi l-ai turnat în suflet. Mă voi zvârcoli ca un șarpe rănit de moarte, care refuză să moară până ce nu apune soarele. Soarele meu… Încă nu a apus, dar o va face într-o zi. Și atunci voi șopti numele tău… J…

O lumină apăruse în întuneric. O nălucă… o amăgire poate. Am fost atras către ea. Vechea poveste cu fluturașul tâmpit, prins în mrejele unei flăcări? Așa se pare. Amuzant este că flacăra nu-i promite nimic fluturelui – el este prost și își creează visuri irealizabile. Lumina este și a fost efemeră – pâlpâie o vreme și apoi se stinge. Ne naștem din beznă și în aceasta ne întoarcem. Uneori chiar din timpul vieții. Tragic, nu-i așa? Îmi vine să vomit.

Dar acesta a fost cântecul de lebădă. Ușa este încuiată, este de ceva vreme, și așa va rămâne. Ultima mea fantasmă… tu ești. Deși voi spera mereu că te vei întoarce. Eu nu renunț niciodată, așa se spune doar. Însă atât voi mai avea: de doi bani speranță. Tot mai străvezie, pe măsură ce vor trece anii. Până când nu va mai rămâne decât o amintire a speranței. Chiar înainte să-mi apună soarele…

Și nu reușesc să înțeleg… Oricâtă neîncredere ar exista, cum poți să renunți la acest foc care arde între noi? Cum să nu ai o speranță cât de mică? Dar poate din locul unde stau nu se vede același lucru ca de la tine. Poate sunt orb, așa cum spui tu. Orb, surd și mut. Prost, de-a binelea.

Fă ceea ce vrei să faci. Nu așa a fost mereu? Deși tu nu abandonezi oameni… Fie ca eu să fiu primul: cel care te iubește… Doar un dezertor merită să fie răsplătit cu aceeași monedă, nu-i așa? Să simtă aceeași durere ca victimele sale. Merit asta – doar sunt un demon care s-a jucat cu suflete. Ce pedeapsă ar fi mai potrivită?

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s