Acuze

Am fost acuzat că sunt un scriitor – că înșir cuvinte care sună bine, dar nu înseamnă ceva cu adevărat. Am fost acuzat că iubita mea nepământeană nu-mi inspiră nici pe departe atâta patos scriitoricesc precum nevăzuta – că am scris prea puțin pe blogul meu „greu”, preferându-l pe cel „ușor” și colorat. (Chiar, să fie acest blog unul mai „greu” decât celălalt? Posibil să pară aşa. Deși eu nu consider asta. Per aspera ad astra are numeroase restricții cu privire la ceea ce poate conține. De exemplu, rareori postări al căror număr de cuvinte nu a corespuns unei anumite limite au fost publicate. Pe cel „ușor” și colorat însă experimentez mai mult cu cuvintele. Dacă există o diferență majoră, atunci Things That Make Me Tick este blogul mai liber.) Și chiar acolo, numărul postărilor despre eterna mea iubită a fost sesizabil unul mai mic decât cele pricinuite/declanșate de trăirile din vremurile apuse.

Am fost acuzat că n-am iubit pe nimeni vreodată – că toate relațiile mele au fost orice altceva, numai iubire nu. Sau, dacă am iubit pe cineva, atunci a fost nevăzuta. Sau, cel puțin, pe ea am iubit-o mai mult.

Cum răspund la aceste acuzații? Cum am răspuns și până acum: negând. Negând ceea ce tu consideri a fi adevărul. Ne-gând, ce noțiune… Gândul care nu este gând. Dar să revin. Acesta este adevărul tău. Al meu este puțin diferit.

Eu spun că nu sunt scriitor. Nici nu voi fi vreodată. Nu am nici timpul, nici înclinația necesare pentru asta. Cuvintele nu le pescuiesc din ape tulburi, vin de acolo de unde au venit mereu: din mine.

Sunt mai puțin inspirat de povestea noastră să scriu? Uiți, pesemne, de situația unică de atunci, de distanţa și frustrarea și mânia asociate. Uiți și de timpul meu liber, lipsă acum. Aceste elemente se trec cam ușor cu vederea, nu crezi?

Cât despre iubire… Nu știu, poate ai dreptate – poate sunt un ticălos, un nenorocit lipsit de suflet. Poate n-am iubit vreodată. Dar te iubesc pe tine, asta o știu. De ce sunt sigur de asta? Pentru că tu m-ai făcut să visez iarăși, atunci când uitasem cum să fac asta. Pentru că tu m-ai făcut să simt lucruri ce nu credeam că există. Pentru că tu mi-ai intrat mai adânc în suflet decât oricine altcineva înaintea ta. Pentru că tu ești iubita mea din vis. Ne-am întâlnit prima oară acolo, în vis, ai uitat? Să rămânem acolo… aici. Să plutim pe aripile diafane ale visului care ne-a adus împreună și ne poartă către viitorul nostru. Acum și totdeauna, Jeannie. Rămâi cu mine. Şi visează din nou.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Acuze

  1. lili3d zice:

    Cu cât experimentezi mai mult, cu atât iubirea devine mai adâncă.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Nu sunt de acord. Cred că dimpotrivă: cu cât experimentezi mai mult, cu atât te vei teme mai mult și nu te vei mai implica emoțional atât de intens.

      Apreciat de 1 persoană

      • Lena zice:

        De acord cu tine..
        Deopotriva,cu cat traiesti ceva mai putin,cu atat ai mai putin chef sa-l traiesti.Acelasi rationament,fie chiar in sens invers,fie chiar defectuos..de uman.😊
        „quod latet, ignotum est, ignoti, nulla cupido.”–„ceea ce-i tainuit e necunoscut si ceea ce nu cunosti, nu doresti” (Ovidiu,Ars Amandi)

        Apreciază

      • lili3d zice:

        Te vei teme, până la un punct. Dar implicarea emoțională nu e așa ușor de controlat. Și mai depinde și de ,,compatibilitate”, ca să nu zic rezonanța dintre frecvențele de vibrație (ale iubirii).

        Apreciază

  2. Ai un splendid acord al adjectivului! Esti foarte rafinat!

    Apreciază

  3. honeybee zice:

    si totusi, visele raman doar pe taramul viselor.

    Apreciază

  4. Pingback: Din suflet, pentru suflete… | BLOG D'AGATHA

  5. Asta-i cea mai buna varianta honeybee, aceea ca visele sa ramana pe taramul viselor.Acolo raman intacte, pure, acolo nu ti le intineaza nimeni.Le tesi si le lasi sa zboare asa cum iti doresti…Da-ti visul cuiva aici, pe pamant si ai sa vezi ce face cu el…daca nu ti-l va zdrobi, in cel mai fericit caz il va arunca intru-un ungher uitat ,rece si cu miros de lacrimi…Da’ chiar hai sa visam….poate fi singura picatura de frumos intr-o zi in care nu s-a intamplat nimic magic…va pup!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s