Acuze

Am fost acuzat că sunt un scriitor – că înșir cuvinte care sună bine, dar nu înseamnă ceva cu adevărat. Am fost acuzat că iubita mea nepământeană nu-mi inspiră nici pe departe atâta patos scriitoricesc precum nevăzuta – că am scris prea puțin pe blogul meu „greu”, preferându-l pe cel „ușor” și colorat. (Chiar, să fie acest blog unul mai „greu” decât celălalt? Posibil să pară aşa. Deși eu nu consider asta. Per aspera ad astra are numeroase restricții cu privire la ceea ce poate conține. De exemplu, rareori postări al căror număr de cuvinte nu a corespuns unei anumite limite au fost publicate. Pe cel „ușor” și colorat însă experimentez mai mult cu cuvintele. Dacă există o diferență majoră, atunci Things That Make Me Tick este blogul mai liber.) Și chiar acolo, numărul postărilor despre eterna mea iubită a fost sesizabil unul mai mic decât cele pricinuite/declanșate de trăirile din vremurile apuse.

Am fost acuzat că n-am iubit pe nimeni vreodată – că toate relațiile mele au fost orice altceva, numai iubire nu. Sau, dacă am iubit pe cineva, atunci a fost nevăzuta. Sau, cel puțin, pe ea am iubit-o mai mult.

Cum răspund la aceste acuzații? Cum am răspuns și până acum: negând. Negând ceea ce tu consideri a fi adevărul. Ne-gând, ce noțiune… Gândul care nu este gând. Dar să revin. Acesta este adevărul tău. Al meu este puțin diferit.

Eu spun că nu sunt scriitor. Nici nu voi fi vreodată. Nu am nici timpul, nici înclinația necesare pentru asta. Cuvintele nu le pescuiesc din ape tulburi, vin de acolo de unde au venit mereu: din mine.

Sunt mai puțin inspirat de povestea noastră să scriu? Uiți, pesemne, de situația unică de atunci, de distanţa și frustrarea și mânia asociate. Uiți și de timpul meu liber, lipsă acum. Aceste elemente se trec cam ușor cu vederea, nu crezi?

Cât despre iubire… Nu știu, poate ai dreptate – poate sunt un ticălos, un nenorocit lipsit de suflet. Poate n-am iubit vreodată. Dar te iubesc pe tine, asta o știu. De ce sunt sigur de asta? Pentru că tu m-ai făcut să visez iarăși, atunci când uitasem cum să fac asta. Pentru că tu m-ai făcut să simt lucruri ce nu credeam că există. Pentru că tu mi-ai intrat mai adânc în suflet decât oricine altcineva înaintea ta. Pentru că tu ești iubita mea din vis. Ne-am întâlnit prima oară acolo, în vis, ai uitat? Să rămânem acolo… aici. Să plutim pe aripile diafane ale visului care ne-a adus împreună și ne poartă către viitorul nostru. Acum și totdeauna, Jeannie. Rămâi cu mine. Şi visează din nou.