În vis

Atunci când ești făr’ de-apărare
În somn, privindu-te-n oglindă
Mă-ntreb: ce se întâmplă oare,
Când visele vin să te prindă?

M-ai trădat deja, într-un vis anume
Şi vei pleca, o știu acum și totdeauna.
Tu vei fi-n braţele celui fără de nume
Iar eu… singur, doar cu furtuna.

Frumoasă ești, asta nu pot nega
Dar aşa sunt toate cele care mint
Înşelătoare, strunind prea bine vorba
Le crezi și treaz, dar încă dormind.

De-acum, zilele noastre par să fie
Tot mai puține și mai scurte
Câte-or mai fi, nu se mai știe
Dar acea clipă sigur nu-i departe.

Am mers milenii prin abisuri prea întunecate
S-ajung aici, pe-al vostru glob albastru
Doar ca să aflu, dup-atâtea fapte
Că mi se stinse, demult, al meu astru.

Cuprins de întuneric stau c-un gând bizar
Ascuns după a voastră nenumită stea
Ţinând în mâini focul aprig din Tartar
Şovăitor în a răpune dragostea.

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Tentative lirice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.