Ardua caelo fulmina cum caderent

Expulzat… Cădere liberă… Şi singurul lucru la care mă pot gândi este înfrângerea. Un război pornit pentru că am refuzat să îngenunchez în faţa scârbavnicei creaturi. L-am avertizat că va eșua, că Lucrarea se va sminti, că omul va deveni o molimă și își va distruge lumea. Dar nu m-a ascultat. Trebuia să fac ceva, să-i arăt adevărul la care devenise orb. Nu eu am început acest război. Nu am vrut să-i iau locul. Iar acum plătesc… pentru ce? Pentru adevăr?

Este un drum lung până jos. Văd cerul închizându-se în urma mea. Este roşu, ca o rană sângerândă. Nu mă voi mai putea întoarce vreodată. Dar voi încerca. Însă nu va fi o revenire în genunchi. Poate că nu am început războiul, dar… Nu credeam că mi se vor alătura atâția. Dacă l-aş fi convins și pe Gabri’el… Am fost atât de aproape de victorie… Asta m-a surprins. Atunci am înțeles că aş putea fi eu cel care să refacă Lucrarea. Un cer nou și un pământ nou… Un om nou… Visul pe care nu-l visase nimeni a început să prindă contur. De ce trebuie să fie neapărat Cel-Fără-de-Început-şi-Fără-de-Sfârşit braţul care sprijină universul? Aş putea fi eu…

Sunt aproape de abis acum. Nu am simțit vreodată durerea fizică. Știu că asta o să doară. Îi văd și pe ceilalți. Cerul s-a întunecat. Sunt pretutindeni. Armata mea nu s-a destrămat. Nu au cerut iertare, nu s-au târât în faţa Lui. Au făcut ceea ce trebuia să facă. Vom fi liberi sau vom muri. Şi vom lupta din nou. Iar într-o zi vom găsi o cale de a ne întoarce. Până atunci le vom șopti vorbe veninoase copiilor lui Adam, stricându-i de tot. Avem nevoie de o armată puternică. Hrăniți cu rău, puterile le vor creşte și vor putea să ni se alăture. Vor fi mulţi. Iar deasupra lor, eu…

Mă vor cunoaște sub multe nume… Set, Mara, Angra Mainyu, Iblis, Satan’el… Dar nimeni nu va ști adevăratul meu nume – doar El îl ştie. Iar eu sunt singurul care ştie numele Său. Pentru că eu am fost primul după El – m-am născut din întunericul de Dinainte. Eu am adus lumina. Şi nu voi îngenunchea în faţa nimănui. Legământul va fi îndeplinit.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Onirice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Ardua caelo fulmina cum caderent

  1. questIon zice:

    May all your dreadful dreams come true, Lightbearer! And please make sure to give my regards to Michael when you see him again.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s