Divided Love

Un poem despre iubire…
Sau nu – nu am talent, se ştie.
Nu sunt ca… ştim noi cine.
Arta de-a scrie nu îmi aparţine.

Acestea fiind spuse, să începem,
Cuvinte pe hârtie să aşternem.
Deşi după ce-am spus la început,
Ce oare ne rămâne de făcut?

Acest răspuns încerc să-l aflu-acum,
Scriind aceste vorbe de pe drum.
În rime, c-aşa spune lumea că se face.
Chiar de urăsc asta – dar nu mai pot reface.

Divided love – o iubire ruptă-n două,
Ca într-o zi în care-i soare, dar şi plouă.
Una-i iubirea spirituală, pură.
Alta-i iubirea cea trupească, zis impură.

Iubim cuvintele, ideile şi mintea.
Dară iubim şi sânul, zâmbetul şi fruntea.
Dacă le-am separa şi doar una am alege,
Care să fie şi să ne devină lege?

S-alegem mintea, cea frumoasă şi eternă,
Sau trupul efemer, care ajunge-n ţărnă?
Uşor îţi e, când sora somnului îţi dă târcoale,
Dar când eşti tânăr, te mai ţii de vesperale.

Sau poate asta mi se-ntâmplă numai mie,
Iar voi – imaculaţi, ca nişte flori de iasomie.
Oi fi poate vreo bestie destrăbălată,
Ce umblă printre oamenii cei făr’ de pată.

Şi recunosc: aş fi vrut să nu mă tem de ei,
Să-i văd ceea ce sunt: doar nişte farisei.
Care spun vorbe de iubire-întruna,
Şi că voiesc în viaţă doar pe una.

Cu toţi’ am auzit, fără-ndoială,
Aceste vorbe – minciuni, doar flecăreală.
Puţini ştiu a iubi cu-adevărat,
Şi mai puţini iubirea-au practicat.

Dar ce spun eu aici? să mă opresc.
Cred c-aş putea iubirea să o lămuresc?
Să pricep şi să pătrund – Domnul să mă trăsnească!
Iubirea – când e spirituală ori trupească?!

Nu sunt poet, nu sunt nici scriitor.
Practic iubirea, sau să-i spun amor,
În timpul liber doar, cu o pasiune oarbă.
Când ea-i de fapt, în adevăr, o artă.

Închei, spunând doar câteva cuvinte:
Voi, ce aveţi iubirea doar de minte,
Luaţi piatra şi-n mine-o aruncaţi,
Că-i limpede: nu sunteţi ai mei fraţi.

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Tentative lirice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Divided Love

  1. Lena zice:

    „micuță fată cu păr negru
    și ochi îngăduitori
    când va veni vremea
    să folosești cuțitul
    nu voi tresări și
    nu te voi învinui,
    în timp ce voi conduce de-a lungul țărmului singur,
    în timp ce palmele vor flutura,
    urâtele palme grele,
    întrucât cei în viață nu sosesc,
    întrucât cei morți nu părăsesc,
    nu te voi învinui pe tine,
    în schimb
    îmi voi aminti săruturile
    buzelor noastre rănite cu dragoste
    și cum mi-ai dat
    tot ce-ai avut
    și cum
    ți-am oferit ce-a mai rămas
    din mine,
    și îmi voi aminti camera ta mică
    sentimentul că ești
    lumina din fereastră
    înregistrările tale
    cărțile tale
    cafeaua noastră de dimineață
    serile noastre, nopțile noastre
    trupurile noastre vărsate împreună
    dormind
    curenții mici care pluteau
    imediat și pentru totdeauna
    piciorul tău, piciorul meu
    brațul tău, brațul meu
    zâmbetul tău și căldura-ți
    care m-au făcut să râd
    din nou.
    micuță fată cu păr negru și ochi îngăduitori
    tu n-ai niciun
    cuțit. cuțitul e
    al meu și n-am să-l folosesc
    încă.”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.