Ruga lui Ivan Vasilievici

Te văd cum mă priveşti cu ochii tăi temători. Şi ai dreptate să mă priveşti aşa: viaţa ta este în mâinile mele; a ta şi a întregului popor. Şi a voastră, netrebnici care staţi în jurul meu şi mă îngânaţi, cu gurile voastre strâmbe şi ştirbe. Credeţi că nu ştiu că vă bateţi joc de mine şi mă numiţi nebun, noaptea, târziu, în aşternuturile voastre, când vă huzuriţi în braţele curvelor? Proştilor! Va veni şi ziua când capetele vă vor sta la picioare, dar încă îmi mai sunteţi de folos, copii de năpârcă. Sunt înconjurat numai de trădători, de laşi şi de curve. Otrepe! Ce am făcut, Doamne, să fiu aşa de năpăstuit? Sunt atât de singur…

Doamne!… Ţie, Făcătorul cerului şi pământului şi a tuturor celor văzute şi nevăzute, îţi cer îndurare. Ai milă, Doamne, de robul tău păcătos, păzeşte-mă de duşmani şi de cei care îmi zâmbesc în faţă şi uneltesc apoi pe la spatele meu să mă doboare, să mă otrăvească. Căci cel care se împotriveşte stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu i se împotriveşte! Osândiţi fi-vor cei care se împotrivesc! Care mi se împotrivesc mie! Mie! Căci este un Stăpânitor în ceruri şi unul pe pământ. Ale Domnului sunt toate cele care sunt cereşti, iar cele pământeşti ale mele să fie. Piciorul meu va călca tot pământul, de-a lungul şi de-a latul. Şi toate neamurile mi se vor închina mie. Şi voi aduce legea Domnului în faţa tuturor popoarelor şi toţi se vor cutremura şi vor îngenunchea la auzul numelui Său. Ascultă cuvintele mele, Doamne, şi ajută-mă să-mi îndeplinesc voia.

Păcatele mele vor fi judecate de Dumnezeu. Dară păcatele voastre le voi judeca eu, cu sânge şi cu sudoare. Şi cei socotiţi vinovaţi vor fi şterşi de pe faţa pământului, pentru că eu ţin cheile Cărţii Vieţii lumeşti! Şi dacă Tatăl vostru se va milostivi de voi… să vă ierte El, că eu nu vă voi ierta. Eu sunt al vost’ judecător şi nu cunosc mila!

Văd râuri de sânge şi de lacrimi. Sângele păcătoşilor va curge în valuri şi va înroşi tot pământul. Şi vor vărsa lacrimi din ochii lor făţarnici, cerşind îndurare şi chemându-L pe Domnul să-i ajute. Mârşavilor! Atunci vă veţi aduce aminte de Domnul, dară când vă destrăbălaţi şi vă veseleaţi nu vă gândeaţi la El nicio clipită! Cât de josnici puteţi să fiţi! Strigaţi cât de tare puteţi, că nimeni nu vă va veni în ajutor. Iară când nu veţi mai putea urla, gurile voastre vor fi umplute cu pământ, că din pământ aţi fost plămădiţi şi în pământ vă veţi întoarce. Pocăiţi-vă cât mai puteţi şi nu mai păcătuiţi, căci mă veţi vedea venind în curând! Iară după mine va veni iadul.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Onirice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Ruga lui Ivan Vasilievici

  1. Irene zice:

    E atâta tristețe, duioșie, hulă, dar și sabie ascuțită în rândurile tale! Acum unde bați?

    Apreciază

  2. m r zice:

    s-ar zice ca ai vrea sa ii calci pe urme … Ma intreb tu oare ce fel de om esti ?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s