Orb

Sunt orb, cu toate că văd.
Orb, pentru că nu văd în tine.
Dar nici tu nu-mi arăţi,
Ceea ce trebuie să văd.
Te-ai ascuns…
Închisă pentru mine eşti
Acum,
Deşi nu erai.
Ştiu de ce…
Dar ştiu şi că nu pot
Să te scot din al tău criptic loc.

Triptic al meu spirit este.
Primul ipostas:
Cel mânios,
Cel care spumegă-atunci când
Lucrurile-i par aşa cum nu ar trebui
Să fie.
Al doilea ipostas:
Cel rău,
Cel care arde cu vorbele,
Cele care i nasc acolo unde
Răul trăieşte:
În suflet.
Al treilea ipostas:
Cel rece,
Cel care-atât de mult iubeşte
Raţiunea,
Cea crudă şi înspăimântătoare.
Obiect al adoraţiei păgâne
A minţii,
Cea care înţelege,
Ştie,
Dar are o meteahnă:
Nu vrea; se împotriveşte.

Priveşte:
Orb sunt,
Şi cred că voi rămâne-aşa.
Cu toate că, vă spun:
Eu văd.
Dar văd doar ce-i acolo,
Unde…
Curg vorbele:
Imaginea ascunsă îmi rămâne.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Tentative lirice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Orb

  1. Alina zice:

    Nenea, lasa-mi emailul tau.

    Apreciază

  2. Alina zice:

    Nu o sa insist.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Adresa mea de e-mail a fost publică, o vreme. Acum nu mai este. De fapt, dacă se întâmplă să comentez pe vreun blog wordpress, deținătorul blogului o poate vedea. Dar asta se întâmplă rareori. Deloc, în ultima perioadă. Ca să dau adresa mea de mail cuiva necunoscut, trebuie să ştiu de ce o vrea; sau măcar un indiciu. Poți să-mi spui asta comentând la orice articol mai vechi. Șansele ca altcineva să vadă răspunsul tău sunt practic nule – doar nu o să stea cineva să ia 456 de postări la rând. I-ar lua oricum o vreme, timp în care eu aş șterge comentariul tău, iar secretul ţi-ar fi în siguranță.

      Apreciază

  3. Camelia zice:

    Denevăzutul, asta e imaginea ascunsă, şi, oricum, cu adevărat nu ne poate vedea nimeni altcineva, ca oricare alt văzător care nu poate fi văzut. Aşadar, fiecare dintre nou un văzător, dar nu văzutul, mereu ceva din noi rămânând altora ceea ce scapă, un necunoscut, denecunoscutul.

    Apreciază

  4. Camelia zice:

    Ceva potrivit, nimerit…

    Apreciază

  5. Rapt zice:

    Nu e de mirare că s-a ascuns. Mânios, rău și rece? După ce te-a văzut astfel, ce te așteptai să-ți mai arate? Poate doar spatele, în vreme ce fugea mâncând pământul…

    Apreciază

  6. Irene zice:

    Dragul meu scriitor,
    Eu sunt aici, strecurata intre cititorii tai (ne)cunoscuti (si alter ego), si astept cuminte alte ganduri de-ale tale…

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Te-aş întreba la ce te referi când spui „alter ego”, dar îmi aduc aminte că nu mi-ai răspuns nici la întrebările mai vechi, aşa că nu te întreb.
      Altfel, mă bucură faptul că eşti aici. Este şi scopul acestui blog: ca gândurile mele să nu se îndrepte spre eterul orb, ci spre oameni.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s