La moartea unui mărunţel

Două zile la rând am trecut pe lângă micuţa creatură care şi-a găsit sfârşitul acolo, având lăbuţele aproape împreunate, ca şi cum s-ar fi rugat Creatorului, cerând viaţă sau poate moarte. Moarte, pentru că nu ştiu dacă sfârşitul i-a venit repede sau poziţia ciudată în care a rămas era determinată de faptul că s-a târât până acolo, căutând să se apuce cu lăbuţele de ceva, căutându-şi imposibila scăpare. Şi mă întreb dacă în timp ce Moartea se lupta cu acel amărât, încercând să-i smulgă bruma de viaţă ce-i mai rămăsese, oamenii care treceau pe deasupra lor simţeau oare vreun fior, aflaţi atât de aproape de prezenţa Morţii? Însă nu cred că au simţit, pentru că, din câte îmi aduc aminte, nici eu n-am simţit ceva în acea zi. Dar poate este doar o amintire falsă şi am simţit ceva, dar am blocat amintirea faptului respectiv pentru că nu vreau să-mi amintesc. Deşi nu cred că am simţit ceva…

Două zile am trecut pe lângă mititel, întrebându-mă cui i-a folosit moartea acestuia, având în vedere că, după toate probabilităţile, doar eu l-am văzut. Este şi moartea bietei creaturi parte a unui plan divin? Şi atunci care ar fi scopul, să mă înfioare pe mine, să îmi readucă aminte de moarte? Moartea, acel lucru căruia nici măcar eu nu mă pot împotrivi. Dar îmi aduc aminte ziua în care am încercat… Am intrat în acea cameră cu un sentiment amar de înfrângere, cu toate că încă speram să te pot aduce înapoi. Mi-am aşezat mâinile pe fruntea ta rece şi înspăimântător de lipsită de viaţă şi am implorat Dumnezeul lui Israel să te aducă înapoi, prin mine. Dar mâinile mele, care mereu alungau durerea, îşi pierduseră puterea, sau poate asta era o sarcină prea grea şi pentru ele. Am eşuat în acea zi – n-am reuşit să te aduc la viaţă, iar Moartea şi-a râs încă o dată de mine. Şi, din păcate, ştiu că o să mai râdă…

Două zile am trecut pe lângă trista fiinţă, dar astăzi, în cea de-a treia zi, n-am mai văzut-o. Să fi trecut pe lângă el şi să nu-l fi văzut? Sau poate nu mai era acolo, poate fusese pus doar ca să mă înspăimânte, să mă înfioare. Sau poate nici n-a fost vreo clipă acolo, fiind doar în mintea mea?… O amintire falsă, la fel ca cea de deunăzi, când eram destul de sigur că ai vorbit în ultimele tale zile. Un straniu amestec de dorinţe, visuri şi o realitate care nu s-a petrecut nicicând. Pentru că, apoi, când s-au risipit aburii iluziei de o clipă, mi-am adus aminte că, după ce te-am strâns pentru ultima oară în braţe şi mi-ai zâmbit trist când ţi-am spus că ne vom vedea la vară, nu ai vorbit nici atunci, nici în ultimii tăi ani pe pământ. Ai zâmbit tare ciudat atunci, probabil ştiind că ai mai trăit doar pentru că ai implorat Moartea să te lase să mă mai vezi o dată. Ştiai că vei muri şi nu pot să te condamn pentru că nu ai mai vrut să lupţi. Nici nu-mi pot imagina cum este să fii prins în mintea ta, iar când încerci să exprimi ceva, ceilalţi să nu înţeleagă nimic, deşi în mintea ta cuvintele sunau atât de clar. Şi să ştii că mi-e dor de tine…

Două zile am trecut pe lângă cadavrul chircit, iar în a treia nu l-am mai văzut, crezând că poate nici nu a existat. Însă după câteva sute de metri, l-am întâlnit pe tovarăşul său, încremenit şi el în ghearele morţii, numai că acesta era desfigurat. Eşti acolo, mărunţelule cu lăbuţele împreunate într-o rugă veşnică, şi ţi-ai găsit moartea pentru că ţi-a fost frică. Nu ai mai ştiut pe unde s-o apuci şi ai nimerit drept în braţele morţii, condus de frică fiind. Frica, cea mai puternică emoţie, pentru că este incontrolabilă, iraţională şi primitivă. Se naşte din înseşi tenebrele minţii noastre, acolo unde nu putem privi. Frica îl poate face pe om să-şi piardă minţile, să se comporte într-un fel în care cu greu recunoşti o fiinţă umană. Frica ne dezumanizează. Şi care frică este mai mare decât cea de moarte, de ne-fiinţă?

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Gânduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la La moartea unui mărunţel

  1. Inca nu am murit! Doar imi pun balamale noi pe solduri. 🙂

    Apreciază

  2. Andreotti zice:

    Îmi dai fiori pe șira spinării…

    Apreciază

  3. Camelia zice:

    Cred că unora le e mai frică de viaţă decât de moarte; moartea ţi se întâmplă doar o foarte singură dată, viaţa în fiecare zi. Glumeam, aşaşiaşa.
    Nu’i teama de nefiinţă, e o teamă pur instinctivă, una comună, a oamenilor, frica e bună, e protectoare, numai cretinii şi idioţii nu se tem.
    Şi acum ca să fiu serioasă, nu că până acum nu aş fi fost, ţi-e teamă nu de moarte, ci ţi-e teamă de a ţi se fi terminat viaţa, tu rămânând neîmplinit.
    Şi, la urma urmei, să-ţi trăieşti viaţa cu teamă de moarte ar însemna căeşti deja mort, cam aşa.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Unora chiar le este frică de viaţă, de asta îşi şi caută scăparea în moarte. Suflete pierdute…
      Oamenii se tem, animalele se tem. Teama este comună celor care trăiesc. A nu te teme înseamnă a nu trăi.
      Corect, teama de a nu sfârşi ceea ce ai început înainte de a ţi se termina timpul.
      Nu cu teamă, ci mai degrabă cu certitudinea iminenţei morţii – nu ştim când ne poate surprinde. A trăi fiecare zi ca şi cum la finalul acesteia te vei despărţi de lume, dar nu ca o separare tragică, ci ca o acceptare a firescului, a inevitabilului.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.