Orașul meu

M-am născut într-un oraş cu care nu am niciun fel de legătură afectivă. Nici măcar nu cred că am mai fost pe acolo, odată ce am părăsit maternitatea/spitalul. S-ar putea totuşi să mai fi fost, dar eram prea mic ca să fi reţinut asta. Acel oraş nu înseamnă pentru mine altceva decât un nume străin din certificatul de naştere.

Mi-am petrecut copilăria într-un sat devenit acum oraş, deşi arată la fel de rural ca atunci când l-am lăsat în urmă. Acolo au fost unele dintre cele mai frumoase momente ale vieţii mele. Cu toate acestea, de câte ori revin acolo nu ştiu cum să plec mai repede. Bătrâna casă nu mai este ceea ce a fost, vecinii nu mai sunt aceiaşi – cei mai mulţi au murit, iar moştenitorii lor îmi sunt străini, iar împrejurimile sunt schimbate, cu noi case în peisaj, cu absenţa unor copaci familiari care s-au uscat şi au fost tăiaţi şamd. Şi acolo era, până nu cu mulţi ani în urmă, locul pe care-l numeam „acasă”…

M-am mutat în Marele Oraş, locul care avea să îmi devină noua casă, după vârsta de opt ani. Aici însă nu m-am adaptat vreodată complet, simţindu-l rece şi străin. E drept, are parcuri mari şi frumoase şi clădiri vechi şi cochete, elemente care-i mai atenuează chipul altfel neprietenos. Dar parcă nu este suficient. Dintre toţi anii petrecuţi în lume, aici însă mi-am petrecut cea mai mare parte. Cred că, într-un fel, mi-ar fi greu să plec de aici şi să nu mai revin. Este un loc unde sunt… obişnuit să trăiesc.

Cu toate acestea, am vrut să plec recent, spre un alt oraş. Un oraş mult mai mic şi situat într-o zonă de munte – oraşul după care am tânjit cu foarte mulţi ani în urmă; nu pentru a locui permanent, ci doar pentru o vreme şi cu un scop. Hazardul şi norocul nu au vrut însă să se combine într-un mod fericit, pentru a putea pleca spre locul la care visam odinioară. Deşi, recunosc, nu era o plecare definitivă – aş mai fi revenit în Marele Oraş, pentru că, se pare, îmi este greu să-l părăsesc după atâţia ani împreună.

Acestea fiind spuse, mă întreb dacă am „oraşul meu”, cel despre care să pot spune că este acel loc care mă cheamă în mod iremediabil… Locul unde să vreau să revin şi din care să nu mai vreau să plec. Tristul adevăr este că nu mai am un astfel de loc – sunt un străin, oriunde m-aş duce. „Oraşul meu” nu este de găsit. Sunt omul care vine de nicăieri. Iar casa mea s-a pierdut undeva pe drum, odată cu sufletul meu. Şi cred că asta s-a întâmplat în acea zi în care te-am coborât în pământul rece şi umed. Îmi lipsesc zilele noastre împreună, tată. Să mă ierţi că nu trec prea des pe la mormântul tău. Dar tu nu eşti acolo – tu zbori cu vântul pe deasupra apelor pe care le-ai iubit; alergi cu lupii prin pădurea unde ţi-au trudit braţele; eşti în petalele florilor care ating obrajii femeii pe care ai iubit-o; eşti pretutindeni, eşti niciunde, eşti doar un gând rămas în minţile noastre. Şi te-am iubit… Şi încă te mai iubesc. Numai o vreme însă, până când voi fi şi eu doar un gând… Un alt gând.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Gânduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Orașul meu

  1. Irene zice:

    Frica, nu hazardul.

    Apreciază

  2. Irene zice:

    De data asta mă gândeam la mine.

    Apreciază

  3. Camelia zice:

    Nici eu nu trec prea des pe la mormântul tatălui meu, deşi e undeva aici, într-un cimitir din oraşul în care am ajuns cândva, lăsându-l în urmă pe cel al naşterii mele, prea rar până şi în gânduri mai ajung la tata, dar eu când închid ochii îl văd, aşa cum îl ştiu. Şi pe tata cât şi oraşul. Timişoara.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s