Insuportabil

Ieri. După-amiază târzie, ca mai toate ieşirile mele în lume. Cineva apasă un claxon în mod insistent, iar din maşină răsare un chip vag cunoscut. Mă salută cu apelativul „domnu’ …” şi îmi întinde mâna. Pe bune, vrea să-mi strângă şi mâna?! Recunosc, în fine, chipul – ştiu de unde, dar nu ştiu şi numele. Nu este important, oricum. Nu a fost vreo clipă.

Nu înţeleg de ce vor oamenii să-mi vorbească. Adică, par un tip amabil din fire? Eu, dacă m-aş vedea pe stradă, aş traversa pe celălalt trotuar, numai ca să nu fiu obligat să interacţionez cu mine. Nu aş plăcea un ins ca mine. Arogant, care atunci când vorbeşte pare că tocmai s-a întors de la o gală unde i s-au decernat premiul Nobel şi medalia Fields, simultan. Mereu criticându-i pe alţii, dar evitându-se pe sine, de parcă defectele sale sunt inexistente. Nemulţumit de vecini, de oraş, de ţară, de lume, de sistemul solar, de Dumnezeu etc. Cu senzaţia exagerată că le ştie pe toate. Iar unde nu ştie, probabil le inventează. Cum dracu’ să placi un astfel de om?!

Recunosc, sunt nesuferit. Ba chiar, de-a dreptul insuportabil. Nu aş vrea să trăiesc cu mine, nici dacă aş fi plătit. Bine, pentru o sumă considerabilă… Nu înţeleg cum mă suportă alţii. Dar oare chiar mă suportă sau mai au puţin şi sunt internaţi la nebuni? Sau poate sunt nebuni deja… Rămân mereu surprins când cineva intră în vorbă cu mine. Adică, persoana cu pricina chiar vrea să stăm de vorbă? De ce?! Unde a fost până acum? Nu mă cunoaşte? Pe străini îi pot bănui că sunt în necunoştinţă de cauză, dar pe cei cu care interacţionez, chiar şi ocazional, nu. Cred că îi induce în eroare faptul că, indiferent dacă sunt interesat sau nu de ceea ce-mi spun, de persoana lor, chipul meu arată mereu la fel. În plus, chiar le mai şi răspund, deşi cel mai adesea monosilabic. Cred că, din când în când, mai schiţez şi câte un zâmbet. Desigur, asta în timp ce mă gândesc la altceva. Câteodată, chiar la ce torturi mi-aş supune interlocutorul. Însă vechiul meu dar – de a putea reda o conversaţie, deşi nu sunt foarte atent, induce bănuiesc oamenii în eroare, crezând că am fost chiar interesat de cele spuse de ei. Nimic mai greşit!

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Jurnal. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

63 de răspunsuri la Insuportabil

  1. Irene zice:

    Probabil persoana ta, în ciuda purtării tale reținute (un zâmbet, chiar deschis, nu înseamnă încurajare, e doar politețe) trezește în interlocutor un sentiment de… irezistibilă atracție.
    M-ar interesa unde se ascunde ”blândul contrariu” în timpul ăsta?

    Apreciază

  2. Irene zice:

    Foarte posibil să fie precum spui, tu știi…Probabil că este mai curând dorinţa irezistibilă a lumii de a face conversaţie.
    Totuşi, iartă-mă, da’ a pălăvrăgi cu tine, poate nu înseamnă chiar cu…oricine. Și dacă condiția asta nu este îndeplinită – oricum și oriunde, cred, nici nu mai încape în discuție (nu era vorba că interlocutorul nu atinge măcar așteptările tale).
    După ceasuri de studiu sau de trudă, nu simți nevoia să povestești cu cineva (nu mereu, doar uneori), sau chiar și să flecărești (deși poate asta e prea rudimentar și nu-i musai un obicei) cu cineva (mai ales nu cu oricine, nu oriunde și nici oricum)?
    Am ales ”blândul contrariu” pentru că blândețea este ceva tot mai rar (posibil să nu iasă la suprafață pentru că nici măcar oamenii buni nu vor să mai fie luaţi de ”buni”, iar contrariul, bun- blând e opusul lumii curente, contra curentului, de-aia sunt puse între aceleași ghilimele).
    Mă întrebam dacă stările ăstea de asprime-blândețe (doi termeni contrari arbitrar aleși) se succed sau se suprapun la un moment dat? Mă refeream, evident, la natura umană duală.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ragnar zice:

      De ce nu? Crezi că aş avea eu ceva deosebit? Aşa cum am spus, sunt destul de insuportabil.
      Nu chiar. Sunt destul de taciturn. Rareori mă apucă… flecăreala.
      Cred că se succed. Sau… nu ştiu. Poate la unii sunt simultane, deşi asta pare ilogic.

      Apreciază

  3. Irene zice:

    Nici nu mai încap, au, sb multipl., nici măcar nu am băut, scuze!

    Apreciază

  4. Irene zice:

    Da, cine știe? Simt. Simt că ai un nu-stiu-ce. De aceea zambetul de mai sus.
    Nu cumva aroganța ta e condescendență (sau ce însemna asta odată?)

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Zvonuri. Am o fotografie la profil, pe o reţea socială, care nu-i place nici mamei mele.
      Adică asta: „Atitudine care presupune bunăvoinţă, amabilitate, de pe o poziţie de superioritate, chiar uşor dispreţuitoare”?

      Apreciat de 1 persoană

      • Irene zice:

        Nu-i place nici mamei tale? De ce? Nu-i…aaa… reprezentativa fotografia… sau e prea nonconformistă? Probabil m-am tampit de atata poliloghie, da’ nu am gasit nicio foto, e drept, nu am cautat prea mult pentru ca nu inteleg de ce crezi ca m-ar ajuta sa iti vad chipul pe net. Ideea e sa-mi scot din cap ca esti cel ce esti (necunoscut) sau e vreun fel de a(-mi) lua pulsul?
        Trebuie sa stii ca inceputul de toamna imi aduce multe probleme de rezolvat in timp scurt.
        Nu am inteles inca daca astepti sa raspund succesiv, simultan sau deloc (varianta umil(ito)a(re?), dar inteleapta)?

        Da, chiar cu puțin-spre-deloc dispreț.

        Apreciat de 1 persoană

      • Ragnar zice:

        Nu ştiu, pur şi simplu nu-i place. Şi e ciudat: pentru că mie îmi place. Este chiar una dintre puţinele fotografii în care îmi place cum arăt, pentru că nu-s deloc fotogenic.
        Unde să găsesti? Sunt aşa uşor de găsit?
        Să răspunzi la ce anume?
        Nu ştiu câtă dreptate ai, este posibil să fie destul de mult dispreţ. Cel puţin, la adresa unora. Alţii beneficiază de clemenţă.

        Apreciază

      • Irene zice:

        Cu sau fără fotografie, prezența luminoasă a mamei tale aici m-a zăpăcit.
        Aș spune că atunci când nu vrei să fii găsit, nu poți fi găsit nici în gaură de șarpe, cu sau fără clemență.
        Cât depre urări prezumtiv răutăcioase, aș putea spune că sunt îndreptățite și, curios, pozitive. Toată lumea speră fără finalitate (?).

        Apreciază

  5. Rapt zice:

    Aş crede că nefericitelor tale strangulate pentru vreo biată ironie nu le eşti doar insuportabil, ci de-a dreptul detestabil. Dar îmi scot pălăria în fața nu-ştiu-ce-ului care le determină pe nişte femei nelipsite de inteligență şi care sunt bine trecute de vârsta naivității adolescentine, să se-ntreacă-n elogii la adresa-ți, adoptând, uneori chiar şi explicit, o atitudine de tandră si fermecată înțelegere a actelor tale abominabile şi a trăsăturilor patologice ale personalității tale. Pesemne că de pe culmea superiorității tale intelectuale şi de după blazonul nu-ştiu-ce-ului, eşti îndreptățit la orice bestialitate. Felicitări! Ți le doresc ca viitor material asfixiabil. Sigur ar fi onorate şi fericite să moară în mâinile unui tip irezistibil ca tine.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Cum le mai ştii tu pe toate, Rapt. Aş crede că eşti un fel de prorociţă. Şi ce îţi mai place să te iei de cei care comentează pe blogul meu. Înţeleg că nu mă placi, dar cu cititorii mei ce ai? Sau este prin inducţie?

      Apreciat de 1 persoană

      • Rapt zice:

        Nu-mi mai consideri comentariul amuzant? Dar nici nu mă contrazici, observ. Nu mă-ncearcă iluzia atotştiinței, şi nici proroc n-aş vrea să-ți fiu, dar unele lucruri sunt greu de ignorat când nu eşti imbecil, subjugat, suferind sau monstruos. Dacă e musai să-mi aplici o etichetă, m-ai putea numi, de pildă, vocea rațiunii. De altfel, ar fi nostim de ştiut cum l-ai caracteriza sumar pe fiecare dintre comentatorii tăi…

        Apreciază

      • Ragnar zice:

        De data asta, nu. Nu pot contrazice ceea ce nu-mi este adresat.
        Vocea raţiunii? Mai degrabă, vocea micilor răutăţi gratuite la adresa unor persoane care nu cred că merită asta.

        Apreciază

  6. Camelia zice:

    Interesant personajul ăsta, rapt, într-un rol ales şi uşurător pentru tine, simplificator, şi iată că are şi o misiune, luciditatea minţii care să te lumineze, e un spectacol pe care o să îl urmăresc cu interes. Glumesc. Rapt când scrie e care parte din tine, că văd că se învârte pe aici cu motivare?

    Apreciat de 1 persoană

    • Ragnar zice:

      Înţeleg că mă bănuieşti că aş putea fi „Rapt”? Nu pot spune că nu mă aşteptam la asta. Dar nu înseamnă asta că m-ai bănui că sunt… dus cu pluta? Că mie aşa mi se pare. Şi ce scop aş putea avea să inventez un personaj, cu un nume suspect (care, de exemplu, ar putea fi acronimul lui „Ragnar alternative personality trait”), care îmi este evident antagonic?
      Spre liniştea întregii lumi, vreau să precizez că nu, nu sunt „Rapt”. Rapt este doar o persoană enervantă. Posibil să-mi fie cunoscută, dar pentru că de fiecare dată comentează de pe un dispozitiv mobil, îmi este greu să prind respectiva persoană. Nu bag mâna-n foc însă că îmi este cunoscută. S-ar putea să mă înşel.

      Apreciat de 1 persoană

  7. Camelia zice:

    Măi Ragnar, de când sunt eu în lumea asta virtuală, adică de vreo şase ani, pe niciun blog din toate pe care am umblat, al oricui o fi fost, nimeni altcineva nu îşi permite să abordeze ceilalţi postatori din pricină de act de igienă, pricină sau motiv, totuna, nici măcar iubitul meu să fi fost nu s’ar fi încumetat să se ia la cuvinte cu fiinţele care îmi vin în cuvinte, iar dacă ar fi încercat, o dată, a doua oară s’ar fi lăsat cu jertfa sublimă, ca să nu lăsăm atomii omeneşti să se ciocnească în vorbe ca să intre în conflict. Aşadar, personajul în rolul ales ar trebui să înveţe semnificaţia sfârşitului şi nobila artă de a lăsa să plece.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Nu ai umblat pe destule bloguri. Chiar eu am fost admonestat de alte persoane pe alte bloguri. Şi am văzut şi în alte locuri acest lucru, ba chiar comentatori aproape încăieraţi; verbal, desigur.
      De a lăsa să plece? Ce anume? Sau pe cine?

      Apreciază

  8. Rapt zice:

    Încurajator dublu standard… Te-aş ruga să-mi indici de cine „m-am luat”, precum şi „răutățile” neîntemeiate/nemeritate, strangulatorule de femei (susținut de o galerie alcătuită din – ce să vezi?! – femei). Iar comentariul îți era cât se poate de adresat (ceea ce nu exclude posibilitatea, oricât de neînsemnată, ca unele iepe să aibă vreo sănătoasă revelație citindu-mi nu prea subtila bătătorire a şeii).

    Apreciază

  9. Rapt zice:

    Dragă Ragnar,

    Tu ce părere ai despre cel mai nou comentariu al Cameliei? Eu evit s-o abordez direct, căci pare a fi cuprinsă de frisoane la doar gândul fulminațiilor ce ar putea decurge dintr-o înfruntare ideatică a doi comentatori pe un blog. Ca să nu-i exacerbez ireparabil angoasa (pentru care te-ar putea face pe tine, ca stăpânitor al blog-ului, răspunzător), prefer să-mpărtăşesc cu tine (şi cu cine o mai fi interesat) impresia ce mi-a creat-o comentariul său:
    Dacă este o glumă, o consider cea mai reuşită din câte a lăsat pe acest blog. Dacă a parcurs integral blogurile pe care „a umblat” în ultimii şase ani, fără a întâlni măcar o dată vreo abordare a unui „postator” de către altul, poate are pierderi de memorie (fuguța la medic!). Dacă nu o lasă memoria, poate minte (ruşine!). Dacă nu ne-ndrugă intenționat verzi şi uscate, poate că este atât de autoabsorbită, încât realitatea înconjurătoare nu reuşeşte s-o penetreze decât episodic şi superficial (mare grijă la gropi, şanțuri şi guri de canal descoperite, care se pot dovedi fatale!). În orice caz, dacă mi s-ar permite, aş informa-o pe mangroviana evă că exemple de abordări precum cele a căror existență se grăbeşte să o nege cu iz postulativ, figurau pe blogul tău cu mult înaintea apariției lui „rapt”, mulțumită inclusiv unor „postatori” care nu-i sunt deloc străini prea delicatei şi selectiv nevăzătoarei Camelia (nu-i drăguț dinspre partea-mi că-i ofer nemeritatul beneficiu al majusculei?). Ba aş îndrăzni a sugera că nici de pe unde se varsă ea-n diluvii neînfrânate nu lipsesc manifestări similare.
    Tu ai înțeles dacă menționează igiena drept motiv/pretext al unora de a se angaja în dialoguri pe care ea le găseşte indezirabile şi pe care e gata să le stârpească prin orice mijloace, sau, dimpotrivă, în calitate de motivație suficientă a abstențiunii de la orice atare abordare între comentatorii unui blog? Pentru prima eventualitate, aş zice că nu mi-am asumat pe nicăieri o misiune igienizantă. Iar dacă aş fi făcut-o, oare în ce fel ar leza-o asta tocmai pe desăvârşita de ea? Oricine este liber să mă contrazică, dar opinia mea este că igien(izare)a e un lucru salutar, pentru a cărui existență este mai întâi necesară identificarea necurățeniei/poluanților/patogenilor, în vederea eliminării lor. Pentru a doua eventualitate, nu văd de ce, din moment ce autorul permite cititorilor să-şi aştearnă cuvintele pe blog-ul său, aceştia nu ar fi liberi să comunice şi între ei, uneori chiar în contradictoriu, cât timp se exprimă în limitele bunei-cuviințe. Oare ce posibile urmări devastatoare ale unor ciocniri verbale, pe un blog, ale unor „atomi omeneşti” o înspăimântă pe Cami în aşa măsură încât nu numai că e dispusă la orice „jertfă” pentru a evita asemenea situații pe propriile-i blog-uri, ci simte nevoia de a te instiga şi pe tine la excomunicarea mea? Dacă demoazela este atât de firavă, poate că i-ar fi mai bine închizându-şi, cel puțin aici, definitiv cuvintele (conform promisiunii ce ți-o făcea prin august 2012).
    Habar n-am ce-o vrea să spună Camelia despre sfârşituri şi plecări, deci sigur nu despre mine vorbeşte, oricât de simpatică ar fi ea încercând marea cu degetul. Totuşi, tonul didactic-prescriptiv al ultimei sale fraze mă face să mă gândesc că, înainte de a oferi necunoscuților de pe alte blog-uri cursuri improvizate şi ridicol de inutile despre etica sfârşiturilor, ar putea încerca să pogoare asupra propriilor sale păienjenişuri de vorbe adormitor-şiroinde, pe unde se scrie ea frenetic şi nenormat, sublima eleganță a punctului.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Poţi vedea ce părere am. Iar comentariul ăsta pare adresat Cameliei, nu mie. De ce ai aştepta un răspuns de la mine?
      Aşa cum am mai spus: poţi spune orice aici, atâta vrem cât păstrezi anumite limite. Şi, până acum, în pofida unor replici mai acide, comentariile tale se încadrează în acele limite. Dar dacă o altă persoană pe care o abordezi aici nu vrea să dialogheze cu tine, asta nu e problema mea.

      Apreciază

  10. Camelia zice:

    Aoleu, da’ ce graforee, Ragnar, scapă cât mai poţi de fiinţa care vine de la Cluj, că de-acolo vine fata.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      De la Cluj? Şi cum anume ai identificat asta? Ip-urile sale sunt dinamice şi mereu comentează de pe surse mobile, aşadar nu pot identifica oraşul, ci doar provider-ul şi ţara.
      Nu aş spune „stalkeriţă”. În primul rând, bănuim că ar fi femeie, dar s-ar putea să nu fie. Deşi are mare grijă să se exprime într-un mod neutru… În al doilea rând, dacă este de la Cluj, cu greu mă poate „stalkeri” – poate doar virtual vorbind. Şi, nu în ultimul rând, orice interes din partea cititorilor este binevenit, chiar şi frizând patologicul. Dar nu este cazul – statisticile blogului meu spun altceva.

      Apreciat de 1 persoană

      • Camelia zice:

        Cum am identificat asta e simplu, am două chestii care indexează traficul, şi niciunul nu se înşală,şi nu, nu e vorba de un ip dinamic, aşa cum nici al tău nu e. Oricum, nu contează prea tare, îţi spuneam doar de unde vine fiinţa, adicătelea de la Cluj. A ta să fie pe vecie, de tine urmăritoare, poţi deja să ţi-o treci în cont.

        Apreciază

      • Ragnar zice:

        Pentru un IP static se comportă ciudat, deoarece este altul în fiecare zi. Şi nu ştiu cum au putut acele chestii de trafic ale tale să identifice oraşul, pentru că eu i-am căutat IP-urile cu trackere şi acolo nu arată aşa ceva – identifică doar reţeaua şi ţara. Şi chiar dacă trackerele îmi spun că IP-ul este static, acesta îi este altul mereu. Dar fie de la Cluj, dacă zici tu.
        PS: Totuşi, de unde ai şti asta? A comentat Rapt şi pe la tine? Pentru că dacă nu a comentat, nu înţeleg cum ai putut afla care dintre IP-urile vizitatorilor este al lui Rapt…

        Apreciază

  11. Camelia zice:

    Te-ai pricopsit cu o stalkeriţă, una care te urmăreşte obsedant, şi îmi pare rău că nu îi pot răspunde unei fanatice, şi asta pentru că nu vreau.

    Apreciază

  12. Rapt zice:

    Sentențioasa omnisciență camelioasă loveşte din nou… la ani-lumină de țintă. Aş aprecia perseverența, dacă n-aş deplânge inepția încercărilor sale de a mă dibui. Iar presupunerea ei implicită privind înclinația ta de a-ți îndepărta eventualele stalkerițe mi-a stârnit râsul. Haide, Ragnar, îndură-te şi oferă-i celei care nu-mi poate răspunde direct (doar pentru că nu vrea, desigur; dar regretă că nu poate, deci şi că nu vrea, de unde unii ar putea înţelege că de fapt ar vrea, dar nu poate), bucuria de a (o) scăpa de mine!

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Şi cum propui să fac asta? Comentezi de pe un IP dinamic, aşadar filtrul de blocare al WordPress nu funcţionează în acest caz. În plus, l-am încercat în trecut şi nu a funcţionat nici pentru IP-uri statice.
      Şi cine a zis că vreau să scap de tine? Înviorezi puţin atmosfera, comentând pe aici. 😀

      Apreciază

      • Rapt zice:

        I’m a reasonable kind of stalker – just say the word and I’m out of here.

        Apreciază

      • Ragnar zice:

        Crezi că mă cunoşti? Vii aici şi îţi permiţi un limbaj cam libertin şi impertinent faţă de mine, preluând informaţii din ceea ce spun pe blog sau le spun altora. Ce tot îi dai cu „violentatul” femeilor, cu „strangulatorule” etc.?! Ai fost cumva de faţă? Ştii ceva ce nu spui aici? Să-ţi spun ceva: nu mă cunoşti, drăguţă. Cu toate acestea, nu, nu îţi voi interzice accesul aici, deşi un alt filtru funcţionează foarte bine: cel de spam.
        PS: Acesta este un blog, la urma urmei, iar ceea ce scriu sau răspund celor care mă întreabă una sau alta este supus stărilor mele de moment. Nu mă vei putea radiografia doar pe baza celor scrise aici.

        Apreciază

      • Camelia zice:

        Dada, nu pleca, eşti o fiinţă potrivită ca material de studiu şi un deliciu pentru un psiholog, m-a rugat să îţi transmit asta cineva care tocmai ce s-a delectat cu tot ce ai scris pe’aci, îţi doreşte să nu îţi pierzi tonusul şi nici motricitatea verbală, aşa că nu înceta ceea ce eşti şi fii ceea ce nu te vei putea face vreodată.

        Apreciază

      • Ragnar zice:

        Eu zic să păstrăm dialogul între anumite limite. Nu consider că „Rapt” a sărit calul, având în vedere că pare să folosească propriile tale vorbe împotriva ta. Pe când tu, mi se pare că tocmai ai folosit un atac la persoană, ceea ce este destul de deplasat.

        Apreciază

  13. Rapt zice:

    Probabil că exemplara Camelia a fost atât de absorbită în ultimele zile de analizarea, investigarea şi sabotarea mea, încât nu a remarcat faptul că pe falezele sale de gânduri, la cea mai recentă postare, se-ntâmplau lucruri (mult mai grave decât cele) pe care tocmai le declarase aici intolerabile. Katia, amica ei mai veche, (nere)cunoscută şi ca „Lora” sau „Fotostefani” (care, probabil datorită eleganței, profunzimii sufleteşti şi judecății sănătoase manifestate şi pe acilea, nu a făcut mulți purici pe teritoriile ragnariene), îl sictireşte dezinvolt pe un alt „postator”, fără vreun motiv vizibil sau proporțional, admițând explicit că a jigni (şi nu doar necunoscuți pe blog-uri, probabil) nu-i provoacă vreo stinghereală, ea nutrind cu precădere silă pentru specia umană. Sper din suflet ca, odată constatată revoltătoarea stare de fapt de pe propriu-i blog, emerita în comunicare să opereze, în mod categoric şi ireversibil, jertfa ce se impune, nedezicându-se brusc de principiile enunțate mai sus, la data de 18 septembrie, ora 23:15. Ar fi păcat să-şi devină, într-un timp atât de scurt, contraexemplu. În treacăt fie spus, nu prea-nțeleg în virtutea căror afinități ți-o lăuda pe-aici pe Lora/Katia/Fotostefani drept „o ființă aparte, cu profunzimi, care înțelege multe cu deplinătate”, ştiind să-i privească pe ceilalți „cu dinăuntru, pe dinăuntru”.

    Apreciat de 1 persoană

  14. Rapt zice:

    Ciudată schimbare de atitudine de la o zi la următoarea. Luni îmi zâmbeşti, spunându-mi că-ți înviorez atmosfera pe blog, iar marți mă ameninți cu filtrul de spam. Mă întreb ce ar spune despre asta amicii Dia Mantinei, fie ei psihologi sau simpli, entuziaşti şi cam pripiți aruncători cu părerea, deşi unii dintre ei se pretind ferm opuşi unor practici de genul ăsteia din ultimul său comentariu la adresa mea. Chiar ieri, mult prețuita ei Fotostefani/Katia/Lora îi scria pe „falezedegânduri” următoarele: „Stilul grabnic etichetatoriu şi formulatul de diagnoze psiho-somatice la adresa unei persoane, oricine ar fi ea, îmi repugnă solemn, mai ales că medicina e o meserie pe care eu o iau în serios.” Dar Cami nu pare deloc dornică a-şi însuşi frumosul principiu ce şi-l arogă în teorie prietena ei, poate pentru că în practică (şi) aceasta ilustrează, de regulă, cu totul altceva.
    Sigur că eşti liber să tai şi să spânzuri aici după bunu-ți plac. Te cunosc aşa cum te-ai mărturisit prin locurile astea. Nu cred că era necesar să fiu de față pentru a dezavua gesturile care rezultă din „Ce-ai spune despre un bărbat care agresează fizic o femeie şi o amenință cu moartea? Sunt rău acum, sau trebuie să mai săvârşesc şi altele?” sau „Deşi nu am lovit-o – eu nu fac astfel de lucruri, ci unele care sunt ceva mai… finale. Cum ar fi strânsul de gât.” Indignarea mea şi revenirea insistentă asupra subiectului derivă din faptul că, din mulțimea cititoarelor tale, nici măcar una nu a manifestat vreo reacție negativă la faptele reprobabile pe care le-ai descris. Ba mai mult, mărturisirea ta monstruoasă a primit un răspuns cvasi-încurajator din partea unei femei! Ceea ce m-a făcut să mă întreb dacă cele care-ți umblă pe blog-uri sunt doritoare a trăi într-o lume în care bărbații şi le supun cu pumnul (sau cu mâinile încleştate pe gâtlej). [Oare despre asta ce părere mai au amicii (ne)profesionişti în ale psihologiei ai Cameliei? Aparent, niciuna. Ei se rezumă la evaluarea şi diagnosticarea psihologică a „stalkerițelor” de pe blogu-ți, făcută cu mare zel şi cu (plictisitoarea deja) valoare de sentință irevocabilă, pe baza unei duzini de comentarii postate aici. Halal!]

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Ai înţeles greşit: nu te ameninţam cu spamul, spuneam doar că nu voi face asta, deşi acel filtru funcţionează. Rămâi în continuare un personaj cvasi-simpatic, pentru mine.
      Tocmai: am avertizat în repetate rânduri că sunt un monstru. Cine are urechi să audă, cine nu… Aşa că, de ce ai veni să-mi arunci asta în faţă, în mod obsesiv? După o vreme devine enervant, atâta tot. Nu-mi plac lucrurile care se repetă la nesfârşit – mă scot din minţi.

      Apreciază

      • Rapt zice:

        Îți mulțumesc pentru cvasi-simpatie, chiar dacă nu pot spune că-mi produce o bucurie tresăltătoare, venind din partea monstrului care admiți că eşti.
        Dacă tot n-ai înțeles, nu ți-o „arunc în față” atât pentru a te enerva (deşi cred că ai merita lucruri mult mai neplăcute), cât pentru beneficiul altora. Oare laudele reiterative îți sunt la fel de agasante? [Apropo de simpatii (ne)mărturisite şi slabă toleranță pentru critici/contrarieri, mă nedumereşte disponibilitatea Cameliei de a tot încasa bobârnace de la tine, de multe ori fără a oferi vreo replică (bine, asta se explică simplu: în cea mai mare parte a timpului, îi lipsesc argumentele pentru a te contrazice) şi de fiecare dată revenind să primească mai multe. Oare masochismul ce rezultă de aici îi este specific, sau îți e strict rezervat?]

        Apreciază

      • Ragnar zice:

        Realizezi, desigur, că în majoritatea comentariilor recente te adresezi altcuiva, nu mie… Aşa că nu te mira de faptul că răspunsurile mele nu vor veni.
        Beneficiul altora? Înţeleg că vrei să salvezi alte persoane de influenţa mea malefică… Ce pot să spun?… Continuă ceea ce faci, dacă asta a devenit misiunea ta pe acest blog.

        Apreciază

      • Rapt zice:

        I appreciate your kindly seal of approval, Mr. Monster.

        Apreciază

      • Ragnar zice:

        Don’t mention it. 🙂

        Apreciază

    • Katia zice:

      …pe undeva pare ca ai intelege de ce „nu a(m) făcut mulți purici pe teritoriile ragnariene”, din protest, stimabilo cu vazul selectiv, „datorită eleganței, profunzimii sufleteşti şi judecății sănătoase”, exact cum spui.

      Apreciază

  15. Camelia zice:

    Drăguţă, mărgineşte-te la a-i scrie Ragnarului legat de subiectele postărilor, cred că ar fi mai potrivit, sunt convinsă că ai avea la fel de multă vervă, iar legat de cuvintele pe care mi le tot spui nu ar strica o frână, zău aşa, eşti prea multă vegetaţie verbală, prea multă dilataţie, şi asta strică.

    Apreciază

    • Poppycock zice:

      Din zodia conciziunii: GaiNsbarre, francofilo, nu Gaisbarre! Ca și GainSbourg, de altfel.
      Mă tem că următoarele comentarii nu se vor mai supune aceluiași deziderat, întrucât sunt reproduceri ale celor pe care mi le tot cenzurezi pe falezele tale de gânduri diamantine. Sper ca Ragnar să fie înțelegător.

      Apreciază

      • Ragnar zice:

        Înţeleg că nu-şi poţi exprima opiniile pe blogul Cameliei? E în regulă, şi eu fusesem interzis pe blogul ei, din motive stranii. Îţi poţi afla refugiul aici, deşi nu cred că te ajută cu ceva – ce te face să crezi că intră aici să vadă ce scrii?

        Apreciază

      • Poppycock zice:

        Era o vreme în care nu putea sta departe, oricât de neînmănuşate sau usturătoare ți-ar fi fost replicile la cuvintele-cârlig ce ți le tot arunca pe aici. Dar poate că micuța a cedat nervos şi ți-a întors spatele definitiv, ca şi lui Assabis, cealaltă feblețe virtuală după care i s-au scurs pentru un timp ochişorii înguşti printre pixeli. Bănuiesc că mai sunt şi alții cărora le-a interzis recent accesul pe falezedeganduri.com. Camelaşa pare a fi păşit în era negării, înăbuşirii ori respingerii brutale şi nemotivate a slăbiciunilor trecutului său bloggeros, fie ele de ordin sentimental sau rațional. Nu ştiu dacă e amuzant ori lamentabil faptul că şi-a rămas unică scriitoare-cititoare-comentatoare pe blogu-i ahtiat după adoratori nedezlegabili. De Valentine’s i-aş dedica asta etern îndrăgostitei de sine:

        Apreciază

      • Ragnar zice:

        Cuvinte-cârlig? Mă amuzi. :)) Nu cred că am fost vreodată febleţea Cameliei.
        PS: Ai dreptate cu interzisul – I am banned again. Proxy, here I come. :))

        Apreciază

    • Poppycock zice:

      Primul comentariu ce ți l-am lăsat pe blog a fost la “Un anume fel de mască”, pe 17.01.2016. Zicea așa:

      Da’ „autenticitate” ce avea, închipuito? Deficit de semeție? Spor la șters comentarii vechi și noi, nemascato! Ban and block until you drop!
      Salutări lui Assabis și mulți ani fără guturaiuri, cu sau fără mască!

      Apreciază

    • Poppycock zice:

      Apoi am comentat la „Anonimi”, pe 20.01.2016:

      Împleticindu-ne fără ostoi prin pustiul neiubirii, cine ne-ar putea împiedica să ne bălăcim pe săturate măcar în orgoliul unor adorații morganice? Poate că şi ostilitatea fumegândă le-aduce unora fiori nu chiar indezirabili.
      Crezi că ai o stalkeriță? Dar dacă ai mai multe? Eşti absolut convinsă că nu este robul la care visezi de atâta vreme, cu aşa ermetică sterpiciune? Mă rog, unul dintre ei.
      Legat de protei, care fu suprema trădare sau ofensa de neiertat prin care Assabis ți se făcu lector non gratus din obiect de râvnă cronică a mrejelor?
      Mulțam fain pentru dedicație, ca şi pentru nepublicarea comentariului, autentico. Dacă nu poți, nu poți. Se pare că nici trecutul acestui blog nu eşti capabilă să ți-l asumi. Poţi să ştergi orice sau totul, poți să ascunzi mizeria pe sub preşuri, dar ce rost are? Noi te-am aflat deja aşa cum eşti, fără măşti, văluri sau spoieli. Nu ştiu dacă-ți sunt stalker, nu-mi dau seama de ce în mintea ta nu pot fi decât stalkeriță, dar pot să-ți spun că mi-ai lipsi dacă ai dispărea.

      Iar pe 22.01.2016, văzând amabilitățile din reeditarea comentariului tău de la aceeași postare, ți-am scris la „Rochii”, nemaiavând acces la „Anonimi”:

      Nimic nu-ți scapă, fiică de înger. Atâta perspicacitate, mai rar! De bunătatea, înțelepciunea şi tăria-ți caracterială nici nu mai vorbesc… Continuă, plăpândo, să trunchiezi, cenzurezi şi deturnezi tot ce nu te pune într-o lumină flatantă. Deh, faci şi tu ce poți pentru a-ți salva aparențele, autenticisto.
      Îți promit că te anunț când se face țăndări; meriți măcar atâta bucurie, iar eu sunt o fire generoasă cu sărmanii.
      Micuță și speriată ești. Oare așa vrei să fii?

      Dacă ai uitat sau l-ai șters între timp, comentariul tău la care fac referire este acesta:

      Dia Mantina on January 18, 2016 at 10:42 pm said:
      Stalkeriţei mele, o cretină de psihopată, cu dedicaţie, şi grijă mare cu Galaxy Note 3 ăla, s’ar putea să ţi se facă ţăndări.

      Apreciază

    • Poppycock zice:

      Cel mai recent comentariu l-am plasat la sclipitoarea-ți postare “Este cum este”, în care-o terfelești flămând și bolnăvicios de neîntemeiat pe Aladina. (Desigur, în urma comentariului meu, deși nu l-ai publicat, ai înlocuit “Alandalina” din varianta originală a postării cu neidentificabilul “Una”. Ești o falsificatoare de toată mândria, brava!). Îți spuneam acolo următoarele:

      Cu ce ți-o mai fi greşit şi Ala(n)d(al)ina, nemaimoralizatoareo, de-i oferi aşa regurgitații cu parfum de fiere? Nu poți trăi cu gândul că abisalul pe care-l perpelişi prea mult şi prea zadarnic a poposit şi pe covoarele-i de cuvinte? Dar ce te-o fi făcut să crezi că te bucuri de exclusivitate blog-lecturistică din partea lui? Sau de ce oi fi avut impresia c-o meriți?
      Iar cu ființa ce i-a reținut – ca şi tine, dacă nu mai lesne şi mai fructuos – atenția prin vorbe mai mult sau mai puțin autentice păreai să ai până de curând o relație cordială, bazată fără doar şi poate pe oareşice asemănări. De ce să ți-o faci din senin vrăjmaşă? Doar pentru că cel care tot evita descinderea în realitatea-ți de dincolo de iluzoriile-ți autenticități bloggeristice s-a oprit la un moment dat şi prin lăcaşul vorbelor ei? Sau crezi că ei n-a ezitat să îi păşească şi în viață, la scurt timp după ce-i călcase fermecătoarele covoare literare? Lasă, labirintic-autenticisto, că oricum n-ai fi avut motiv de râcă, de vreme ce a) nu poți face să stea ce e făcut să plece şi b) nu poți pierde ce nu ți-a aparținut vreodată. De ce i-oi fi repudiat pe amândoi doar pentru că schimbaseră câteva vorbe pe blogul ei? Te-ai simțit deposedată? De ce anume? Şi, la urma urmei, de ce s-o bălăcăreşti pe cea al cărei lasou sintactic s-a dovedit mai eficace decât luxuriantele şi insondabilele-ți desişuri şerpuinde? Mai bine ți-ai face-o model întru-mplinirea visului tău mistuitor: subjugarea prin vorbe meşteşugite a unui prea minunat, el însuşi abil urzitor de vorbe, poate chiar un pic filozof, care să-ți bată apoi hotărât la uşa realității, plasandu-ți la angelicele picioruşe întreaga-i ființă iremediabil înrobită de magistrala-ți minte, de diamantinu-ți suflet.
      Nu-ți pierde speranța şi prolixitatea, Camelaşă scumpă, s-o găsi cândva vreun visător apatrid care să se opintească să facă ceva şi cu tine! Dar trebuie să-l ajuți şi tu. Cine ar vrea să-i vină şi să-i rămână unei individe cu manifestări isteric-narcisic-paranoice? Hai, să-ți fie sănătate şi limpezime! Şi să nu-ți mai amesteci fantazarea cu realul, că nu-ți dorim să rămâi în ambele singură, tristă, uitată. N-ai vrea să ajungi în situația de a te bucura că-ți mai sosesc pe blog d-ăştia ca mine.
      P.S.: Nu te simți prost pentru că nu îndrăzneşti să-mi publici vreun comentariu, Camelaşo. Prin asta nu faci decât să-mi confirmi că nu spun aiureli. Sigur că n-ai vrea să rişti ca vreunii dintre cei care te citesc să ajungă să-mi dea dreptate.

      Înainte să-i mai aduci perfide modificări sau chiar să o faci pierdută, îmi permit să-ți imortalizez aici postarea în chestiune, chiar dacă în această versiune „Alandalina” nu mai figurează, fiind înlocuită cu „Una”:

      Este cum este
      January 25, 2016 1:43 pm , Leave a Comment , Dia Mantina
      Căutătoare de amoruri clandestine pe care să le revirgineze, Una era o muieruşcă oarecare, dar de’o dibăcie a şireteniei nevoie mare, animal şiret din grădina edenului care, ca să îşi găsească adevărata fericire, cu ochii orbiţi de orizonturi, avea mai multe lumi simultane, în fiecare dintre ele era o alta, conţinutul fiecărei lumi fiind însăşi existenţa ei aflată în căutare de orbite, dar având însă o singură lume care nu putea merge până la capăt, şi mai avea ceva, un covor pe care dacă i-l luai în picioare înnebunea, asta despre linia unui destin, nimic nu o oprea în neizbutitele ei dezlânări în care se presimţea poetă, crezându-se un combustibil de hrănit intensităţi, aşa că se destină literaturii şi nici nu’i de mirare că tot ceea ce însemna nu era nimic altceva decât exces de literaturizare, asta despre dramele ei puse în vitrina de martiră unde se făcea că plânge cu toată apa lumii, cele mai rele îi fuseseră dragostele, aşa că alerga în friguri de la una la alta că n’avea somn şi n’avea nici viaţă, îşi dilata sentimentele deoarece aşa i se părea că obţine efecte lirice de mare tensiune, Una, cea a falsurilor ficţiunii, era din inconstanţe şi incompletitudini şi vâna credulităţi şi naivităţi de masculi care căutau să îşi umple vidul zilelor şi care se hrăneau în secret cu lectura ei, masculi care erau destul de buni negociatori la tranzacţiile cu eros, dar cu avarii esenţiale, cu suflete ruinate, cu iubiri în alterare, friabile ca hârtia, şi cu grămezi de cărţi în cap în costumaţia, fireşte, a filozofiei, filozofie cardinală, făcându-i să le derapeze geometria, furnizându-le tentaţii între cer şi iad, cer şi iad corespunzându-şi deopotrivă, cavaleri ai tristei figuri care crezuseră că îşi încheiaseră bilanţurile cu amorul, oameni de abis din măruntaiele abisului dar cu gustul nirvanei, pendulând între etern şi vremelnic, şi făcând din Una, cea pe care o scoteau din lectură, visare la cote utopice şi de diferite altitudini, fiindcă erau dintr’acei care pentru a se ameţi se refugiază în cele mai ridicole visuri, şi niciunul nu ştia unde va ajunge cu ea, dar toţi se opinteau să facă ceva.

      Apreciază

  16. Rapt zice:

    Să facem, aşadar, ce spune Camelia, nu ce face ea!
    Prețioaso, cu mulțumirile de rigoare pentru opinia-ți nesolicitată privind dialogul meu cu Ragnar, îți gratulez ingeniozitatea apelativului „drăguțo”, folosit de acelaşi Ragnar pentru a te lovi peste imensul şi nejustificatul nas (metaforic vorbind, nu te-ngrijora) la postarea „Suntem cu toții hedonişti”. Desigur, un lucru similar tocmai făcusem şi eu, poate cu ceva mai mult umor, dar nu în mod mai puțin întemeiat. Trebuie să întreb: cui strică lipsa mea de „frână” în cele spuse despre tine, câtă vreme nu inventez nimic? Este un soi de amenințare sau un apel la indulgență, mangrovian/absurd/contradictoriu/derizoriu-cuvântătoareo? Oare nu ți-ar fi mai bine dacă ai aplica tu însăți sfaturile ce mi le oferi? De ce să te preocupe luxurianța mea verbală, când ți-ar fi mult mai trebuincios să te apleci asupra inadecvării, superficialității, ipocriziei şi înfumurării propriilor tale comentarii? Apropo de ipocrizie, grosolănia – pe cât de nemotivată, pe atât de impardonabilă – comisă de Fotostefani pe „falezedeganduri.com”, la postarea „Nelinişti” (pentru detalii, vezi mai sus comentariul meu din 22 septembrie), nu pare a se fi soldat cu vreo jertfă sublimă, ci cu vorbe aproape mângâietoare din partea ta (deşi încercarea scumpei tale prietene de a-şi scuza ieşirea suburbană este cel puțin la fel de insultătoare ca jignirea inițială).
    Felicitările mele pentru curajul de a mi te adresa direct, dovedit încă de pe 22 septembrie prin deliciosul şi nefondatul atac la persoana-mi, taxat ca atare şi de Ragnar, care m-a scutit de a-ți răspunde atunci! (Bată-le pustia de principii!)

    Apreciază

  17. Camelia zice:

    Am citit, popumaştiucum, şi acum zâmbesc, şi ce bine că am citit acum şi nu altcândva.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s