Pnin

M-am trezit în timp ce auzeam glasul profesorului Pnin şoptindu-mi la ureche următoarele: „Scrierea unei cărţi este 99% transpiraţie şi 1% inspiraţie”, neînţelegând de ce primesc sfaturi legate de scrierea cărţilor de la personaje fictive şi, mai ales, de ce tocmai de la Pnin, personaj care, deşi mi-a fost într-un fel simpatic la început, mi-a devenit din ce în ce mai antipatic, pe măsură ce s-a transformat într-un fel de preş al Lizei, pentru a-mi redeveni apoi simpatic spre sfârşit. De fapt, simpatic nu este chiar cuvântul cel mai potrivit.

Poate cărţile tale, dragul meu Pnin, sunt astfel. Ale mele, în rarele momente când mai scriu la ele, vin pe neaşteptate, ca un iureş năvalnic de imagini şi cuvinte, şi pleacă la fel cum au venit; nu necesită muncă de cercetare. Nu toate. (De fapt, doar trei necesită o muncă de cercetare mai serioasă.) Sper să apuc să le termin. Să fie darul meu pentru umanitate… Dar dacă umanitatea îmi va refuza darul? Dacă nimeni nu va dori să le publice?… Aceasta ar fi o umilinţă extremă. Creaturi ingrate! Meritaţi oare voi acest dar? Nu prea cred. Mai bine atunci să nu vi-l ofer, ca să nu ştim vreodată dacă-l veţi respinge. Mă voi retrage, aşa cum a făcut Pnin. Mă rog, eu… chiar înainte de a începe propriu-zis.

M-am bucurat că ai luat acel căţel cu tine, Pnin. Dar voi rămâne mereu cu întrebarea: Unde ai plecat? Aş fi vrut şi să aflu ce ai făcut la Cremona, când ai descoperit că aveai hârtia cu textul altei conferinţe, dar direcţia necunoscută spre care te-ai îndreptat îmi va fi rămas ca un ghimpe împotriva lui N. Putea totuşi să alerge mai repede şi să te prindă din urmă, să te întrebe unde pleci. Aşa nu vom şti vreodată.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Jurnal. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Pnin

  1. Camelia zice:

    Nici măcar, ai căutat vreunul, aşa cum mi s-a întâmplat mie legat de textul tău? Aşadar, rămâi doar cu întrebarea, fără de vreun neaşteptat „şi totuşi”.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s