Lecturi şi nu prea

Despre Kafka se spune că ar fi prefigurat statele totalitare din secolul al XX-lea, dar lumea tinde să uite că înaintea sa fusese Platon, care stabilea legile unui stat la fel de totalitar. În statul „ideal” uman al lui Platon, comedia trebuia aprobată de un cenzor, înainte de a fi jucată în faţa publicului. În acest stat, nu se putea râde oricum şi de oricine. Desigur, s-ar putea spune că în statul totalitar kafkian comedia fusese abolită, pentru că aşa hotărâseră birourile labirintice. În statul lui Platon, comedia avea cel puţin o şansă: dacă îl amuza pe cenzor…

Mărturisesc însă că n-am citit Kafka. Deocamdată, nici nu mă simt atras de idee, cu toate că ştiu sigur că-l voi aborda la un moment dat, dacă voi mai apuca şi nu voi muri înainte. Deşi îmi pare o lectură mai potrivită cu gusturile lui Kundera. Nu, nici Kundera n-am citit. Bine, o singură carte, dar una mai degrabă… tehnică; în scopuri profesionale. Sau dorit-profesionale. Am văzut mai demult, acum mai bine de douăzeci de ani, nişte filme inspirate de romanele kafkiene, care însă nu m-au impresionat, ducându-mă cu gândul spre absurdul grotesc al lui Ionesco – iar eu nu gust astfel de lucruri.

Platon am citit însă; cam tot ce era de citit. De fapt, minus una singură bucată: tocmai Republica. Dintre filosofii Greciei antice preferatul meu este… Piron. Adică: „tot una şi asta şi cealaltă” sau „adevărul nu poate fi cunoscut” şi altele de acest gen. Cum să nu-l iubeşti pentru asta? Ce a scris Piron? Nimic. Deloc surprinzător, având în vedere premisele. Ştim despre concluziile sale radicale de la un discipol, pe numele său Timon din Flius. Piron a fost un fel de Diogene, unul care însă nici butoiul nu-l împingea. La ce bun, dacă totul este deşertăciune?

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Jurnal. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Lecturi şi nu prea

  1. Irene zice:

    La întrebarea ultimă ai răspuns chiar tu, da’ bine, și ce carte ai citit de Kundera?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s