Accesul interzis ateilor, epicureilor şi creştinilor

Numai adevăraţilor credincioşi le este permisă intrarea în templul meu. Nu avem nevoie de tot felul de zurbagii, care să ne tulbure vederea: de unii care spun că nu sunt zei; de alţii care spun că sunt zei, dar nu le pasă de noi; sau de cei care spun că-i numai un singur zeu. Un singur zeu, nebunilor?! Cum să poată singur să aibă grijă de toate cele care există? Cum se mişcă planetele, mai ales soarele şi luna? Le trage cu o frânghie după el? Şi cum să spui că planetele nu sunt zei? Anatema!

Spargeţi chipurile idolilor făcuţi de către mâna omului! În locul lor vom pune alţii, sculptaţi sau pictaţi, dar vor fi ai noştri, şi în plus, sunt unii adevăraţi. Incendiaţi templele păgâne! În locul lor vom ridica altele, pictate cu imaginile sfinţilor, îngerilor, familiei cereşti şi alte invenţii omeneşti, dar vor fi ale noastre, adică adevărate. Încetaţi cultul morţilor voştri! Afară cu manii şi larii din casele voastre! Vă puteţi închina însă la oasele sfinţilor noştri, oameni aleşi de Dumnezeul nostru să stea alături de el şi care pot mijloci pentru voi. Este limpede că sunt sfinţi: au săvârşit minuni în timpul vieţii sau chiar după moarte, iar trupurile lor nu au căzut pradă putrefacţiei fetide, ci răspândesc miros de trandafiri. (Cine a mai pomenit stârv frumos mirositor?!) Afară cu tot ceea ce este vechi! Zeii voştri au murit! Trăiască zeul nostru! Unicul, adevăratul Dumnezeu! Moarte păgânilor! Anatema!

Ce este adevărul, fariseilor, care vă spuneţi “preoţii” Domnului? Ne arătaţi adevărul sau ne vindeţi minciuna în chip de adevăr? De ce vreţi să credem într-o altă invenţie a sclavilor din Egipt? Cu Dumnezeul lor schimbător, care ba face omul, ba regretă că l-a făcut, ba îl trimite să se înmulţească, ba vrea să-l înece şamd. Este acesta adevăratul Dumnezeu, veşnic şi imuabil sau este doar un alt zeu păgân şi sălbatic, născut în inima deşertului de minţile înfierbântate ale iudeilor? Ce vă spune inima voastră, iubitorilor de arginţi? Ce vă spune pântecele vostru, veşnic flămând? Ce vă spune mintea voastră, mereu aburită de băutură? Beţivi desfrânaţi! Mântuitorul vostru a arătat un pahar, nu 44! Voi nu ştiţi ce este cumpătarea, cum îi puteţi învăţa pe alţii? Cum îndrăzniţi să spuneţi că vorbiţi în numele Domnului, în timp ce gândul vă zboară la numărarea porcilor, găinilor, coteţelor, livezilor, ogoarelor sau caselor? Nu vă mai ajunge?! Câte averi o să mai strângeţi şi până când o să vă mai îmbuibaţi? Anatema!

A trecut multă vreme de când adevăraţii credincioşi au fost zdrobiţi de valul invadatorilor barbari, şi apoi de infiltrarea ereziei creştine. Un imperiu era distrus odată cu moartea vechilor zei, săpat din interior de corupţie, barbari şi, în cele din urmă, de creştinism. Astăzi, când părea că ne aflăm abia în zorii renaşterii Imperiului, dragului şi mult-doritului nostru Imperiu European, căderea acestuia pare să fie deja hotărâtă. O nouă plagă izvorâtă din acel infam Orient Mijlociu se infiltrează în Europa – sunt deja câteva decenii de când molima supunerii curge spre noi şi, de data asta, sabia nu o mai poate stăvili, pentru că europenilor li s-au înmuiat până şi minţile, darămite oţelul. Şi la fel ca odinioară, la intrarea în templul noii religii dominante va scrie: “interzis accesul ateilor, epicureilor şi creştinilor.” Nazarinenilor, v-a venit vremea! Aţi fost judecaţi şi măsuraţi, iar judecata şi măsura voastră au fost găsite strâmbe. A sosit timpul ca zeul vostru închipuit să se alăture vechilor zei pe care i-a azvârlit în tenebre. Acum este ceasul păgânilor din pustiurile Arabiei şi al zeului lor inventat de abilul căutător de averi şi de plăcere, cel care i-a minţit pe cei săraci cu duhul care-l ascultau că vine în numele Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacov, când, de fapt, Diavolul îi şoptea la ureche, iar el ştia asta prea bine. Încă un profet mincinos. Anatema!

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Onirice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.