Iubirea ca tautologie

Am observat că adesea iubirea începe datorită stimulilor fizici: cei doi sunt atraşi mai întâi de aspectul celuilalt. Pentru că nu înţeleg cum se naşte altfel iubirea între două persoane care au dificultăţi de limbaj, străine, care nu pot aprecia în întregime “spiritul” celuilalt. Particularizarea acestor cazuri ar fi un artificiu, însemnând să ne prefacem că nu vedem adevărul celor afirmate de mine în prima frază.

Această observaţie aduce o serie de dileme: ce este iubirea? este iubirea condiţionată fiziologic? de ce ne îndrăgostim numai de anumite persoane şi de altele nu? Mai departe voi încerca să abordez fiecare dilemă şi să văd dacă voi găsi un răspuns satisfăcător. Satisfăcător din punctul de vedere al raţiunii, pentru că dacă am judeca iubirea încărcaţi de patos, nu cred că am obţine cea mai bună perspectivă. (Da, vorbesc din nou despre raţiune, un lucru despre care ştiu că majoritatea îl detestă şi chiar îl neagă, spunând că oamenii, prin definiţie, nu pot fi decât părtinitori. Ei, dar măcar unii suntem mai puţin părtinitori decât alţii şi reuşim să dăm cel puţin aparenţa unei raţiuni reci. Deşi Heidegger ar observa aici că, dacă este aparenţă și se prezintă drept raţiune, este altceva, are o altă reprezentare în spate. Dar să închid paranteza aici, fără alte potlogării semantice.)

Iubirea este dificil de definit, dar putem spune că o definiţie mulţumitoare este aceea de ataşament puternic faţă de o altă fiinţă umană. Există chiar cazuri patologice când pierderea ataşamentului sau a sursei acestuia determină suicidul persoanei îndrăgostite. Această afectare a raţiunii pare să fie caracteristică însă iubirii, iar asta se observă din experimentarea iubirii altora în cotidianitate. Nu observăm asta însă şi atunci când este vorba despre noi înşine, o astfel de analiză raţională fiind în mod evident imposibilă în condiţiile în care tocmai raţiunea este suferindă. Ceea ce este cert este că iubirea reprezintă un factor puternic perturbator al gândirii umane. Cu toate acestea, ansamblul emoţii-raţiune înregistrează fenomenul ca fiind unul plăcut şi de aici căutarea iubirii. Şi am ajuns astfel la cuvântul cheie al investigaţiei noastre: iubirea este un fenomen, unul care are o cauzalitate puternic înrădăcinată social, care poate fi observat, analizat şi cuantificat. Ne lipseşte însă o metodologie precisă, iar până când aceasta nu va exista, demersul nostru de investigare fenomenologică a iubirii este oprit. Trebuie să ne îndreptăm către alte mijloace de analiză.

Revenind la observaţia preponderenţei stimulilor fizici la începutul iubirii, putem deduce că există un mecanism în acest sens care determină atracţia între două persoane. Dar cum anume se realizează reciprocitatea? Pare să fie principiul încercare-eroare, deoarece sunt multe cazuri în care iubirea nu este reciprocă. Iar la un moment dat apare şi reciprocitatea. Nu este clar de ce anume. Care este factorul care determină compatibilitatea sentimentelor? Ar putea fi cauze sociale: iubirea apare atunci când există motivaţia, actorii potriviţi şi oportunitatea. Din aceste motive istoria a înregistrat iubiri între verişori sau fraţi, organizarea socială predispunând la astfel de manifestări incestuoase ale iubirii, practic multe cazuri de monarhi europeni degeneraţi fizic sau mental fiind rodul consangvinităţii. Aşadar, iubirea reciprocă apare atunci când ambele personaje au motivaţia pentru a iubi, se află în rolurile potrivite şi au ocazia de a-şi manifesta sentimentele. Pare o explicaţie destul de rațională. Cazurile iubirilor unidirecţionale, neîmpărtăşite ţin mai degrabă de spectrul trăirilor interne ale fiinţei umane, constituind parte a lumii iluzorii create de fiecare individ în mintea proprie, fiind adesea mai apropiată de definiţiile din domeniul psihologic, precum obsesia. Totuşi, este încă neclar ce domeniu ar trebui să investigheze iubirea: fenomenologia, psihologia sau psihosociologia. Sau poate că este nevoie de o combinaţie a celor trei, de apariţia unei noi ştiinţe: amorologia.

Pare că am rezolvat, abordând a doua dilemă, şi cea de-a treia dilemă. Cu toate acestea, societatea modernă a evoluat diferit faţă de predecesoarele sale, contactele umane fiind mai dese şi având loc între persoane extrem de diferite. Astfel, motivaţia socială descoperită anterior nu pare a mai avea un fundament foarte solid, putând exista şi alte motive ale apariţiei iubirii între două persoane. De asemenea, se cere a fi explicat misterul faptului că doar anumite persoane ne atrag şi doar cu acelea avem şansa unei poveşti de iubire. O explicaţie la îndemână şi neagreată de fiinţele umane este cauza fiziologică, mai precis feromonii. Deşi se afirmă că feromonii nu constituie cauza principală a apariţiei iubirii, există posibilitatea ca această “potrivire” fiziologică (adică doar un anumit tip de persoană este sensibilă la feromonii proprii) să se suprapună cu motivaţiile derivate din caracterul social al omului. Prin urmare, rezumând, atunci când există motivaţia pentru a iubi, indivizii se află în rolurile potrivite, au oportunitatea de a-şi manifesta iubirea şi atracția feromonală coincide, sunt toate şansele ca iubirea să apară.

Desigur, analiza mea este incompletă. Iubirea necesită mult mai multă atenţie şi căutarea unor mijloace noi, ştiinţifice de analiză. Singura problemă, dar una majoră, este reprezentată de deciderea instrumentului de analiză: unul lipsit de interacţiune cu subiecții, unul cu interacţiune sau o combinaţie între cele două. Fiecare are şanse de a genera erori destul de mari, ceea ce duce la apariţia unor dubii privind oportunitatea unui astfel de demers.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Digresiuni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s