A mea

Îţi privesc frumoasa carne, tânără şi tare, şi minunaţii tăi sâni albi ca zăpada proaspătă, dar arzând ca focul atunci când mâinile mele îi ating… Îţi ascult cuvintele şoptite, care-mi spun că mă iubesc, şi acel tremur duios ce-l percep în vocea ta… Toate acestea sunt ale mele, pentru eternitate. Eternitatea mea, sau atâta timp cât îmi va fi dat să am. Într-o zi voi muri, iar amintirea mea va fi păstrată doar de mintea ta. Buzele tale vor rosti din când în când numele meu, cu părere de rău. Imaginea mea, deşi susţinută de fotografii de-ale mele de pe când trăiam, se va estompa. Vei uita atingerea mea, mirosul meu, sunetul vocii mele. Ceea ce vei crede că îţi aduci aminte despre mine nu va fi cel ce am fost odată.

Mici urme, ca nişte echimoze vineţii, încep să apară pe carnea ta. Sânii, odinioară albi şi frumoşi, se transformă în ceva flasc, albăstriu, putred. Sunt semnele inevitabile ale putrefacţiei care va veni. Carnea se dizolvă sub asaltul bacteriilor şi al altor creaturi. Oasele hâde rămân goale. Frumuseţea va muri… Tu vei muri. Cuvintele tale vor fi purtate de vânt şi apoi uitate. Eu voi fi fost uitat de toţi în acea zi. Iubirea, care era asemenea unui arc electric între noi, va fi fost moartă demult. Nicio şoaptă dintre cele ce s-au spus nu va fi fost rămasă atunci în lume.

Ce este al meu? Care este acel lucru despre care pot spune că-mi aparţine? Totul se va risipi ca un fum într-o bună zi. Nimic din toate lucrurile despre care am spus vreodată că sunt ale mele nu va veni cu mine în întunericul amorf. Nici măcar eu nu voi fi cu mine, pentru că nu va mai fi un eu. De ce am primit viaţă doar ca s-o pierd cândva? Dacă lumea este întâmplătoare, de ce a trebuit să aibă loc un asemenea accident tragic precum maimuţa gânditoare, singura fiinţă care n-are scop?

Carnea mea, cuvintele mele, obiectele mele, gândurile mele… Carnea ta, cuvintele tale, obiectele tale, gândurile tale… Nimic… Nimic nu este cu adevărat al meu sau al tău.  Nici măcar tu nu eşti a mea şi nici eu nu sunt al tău.

Iar înainte de a adormi, văd chipul unui om maimuţă cum mă priveşte cu ochii săi mici şi răi. Nu răutate adevărată, ci agresivitate, violenţă sălbatică pură, pentru supravieţuire, pentru teritoriu, pentru perpetuarea speciei. O fantomă, care se alătură unui spectru feminin care mă bântuie şi mă priveşte cu orbitele sale golite de ochi. Frică. Ademenită de mirosul fetid al fricii, moartea m-a găsit deja şi mi s-a cuibărit în suflet, aşteptând. Moartea… A mea! Nimicul urlă însă fără glas, acoperind totul – cuvinte, fapte, oameni, zei.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Gânduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la A mea

  1. Irene zice:

    Inima mi-a luat-o la galop când am citit titlul si repetam in gand „a mea”. Si apoi am citit textul… Pe blog, pe lângă mesajele „grele”, ai si povestea de iubire. Mai sunt si cele combinate, in care se intretes lumina si intuneric, iubire si ura, viata si moarte. (Aproape) toate sunt la fel de intense. La cele din urma, nu prea ar fi ceva de comentat. Sau…?

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Să înţeleg că textul te-a dezamăgit? Dar, dacă pot afla, despre ce anume ai crezut că este vorba?
      Intense? Zic: mulţumesc, pentru că aşa cred că se cuvine.
      Nu ştiu dacă ar fi ceva de comentat. Asta cred că rămâne la latitudinea cititorului.

      Apreciază

  2. Irene zice:

    Nu m-a dezamăgit deloc.
    Despre amor.
    Prin natura lucrurilor nu m-ai putea dezamăgi decât dacă ți-ai propune sau poate nu. Și nu-i văd rațiunea. Dar asta importă puțin aici.
    Cum altfel decât intense?
    Nu văd de ce mi-ai mulțumi formal. Sau altfel.
    Și dacă ar fi să îmi spui ceva ce nu se cuvine, ce ar fi acel lucru?

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Şi nu este despre amor?
      Aşa se cuvine: să mulţumeşti atunci când cineva îţi aduce cuvinte frumoase despre bucăţelele din tine expuse în public.
      Sunt un ins destul de cuviincios. 🙂

      Apreciază

  3. Irene zice:

    Dacă ar fi să spui ceva necuviincios, ce altceva ar fi decât o pornire irațională? Improprie și improbabilă.
    Da, vorbești de amor. Și e în strânsă legătură cu moartea. La ceas sucit, când am simțit că ar vrea să-mi dea târcoale ea, moartea, am început să mă gândesc mai cu râvnă la el, la Amor, dar nu căutând găvanele ochiului, ci ascultându-mi vocea inimii.
    Dacă mulțumesc, (mai) mereu o fac din convingere, până la riscul de a părea plictisitoare.
    Despre bunăcuviință nu zic nimic, numai să mă ierți!

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Ei, nu este chiar atât de improbabilă: sunt o persoană care, nu rareori, pierde controlul asupra cailor, scăpându-i la vale. Prin urmare, iraţionalitatea mă bântuie adesea.
      A mulţumi din convingere… Sună destul de bizar asta. Mie îmi sună ca şi cum ar trebui să mulţumeşti numai dacă gestul sau vorbele persoanei respective ţi-au adus vreun folos. Dar, oare nu întotdeauna când cineva ne laudă vreun gest sau vreo vorbă, această acţiune ne aduce un folos? Aşadar, astfel, mulţumirea este mereu justificată.
      Bunăcuviinţa nu este neapărat ceva care mă caracterizează, în pofida aparenţelor. Nevoia mea de oameni este superficială. Cel mai des îi… tolerez prin preajmă, în profunzime fiind un ins solitar, care are nevoie de… însingurare. De aici şi prea des întâlnita lipsa de bunăcuviinţă.

      Apreciază

      • Irene zice:

        Faptul că mulțumim celuilalt arată că suntem recunoscători. În ce mă privește, mulțumesc vine din interior.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s