Întâlniri întâmplătoare

S-a întâmplat să deschid televizorul, dintr-un motiv oarecare, iar postul obligatoriu era TVR 1, unde am surprins, în cele câteva zeci  de secunde cât am privit imaginile, un individ pe nume Cutărescu, iar sub numele său scria: filosof. M-a pufnit râsul instantaneu: serios, există filosofi în România? Şi apoi mi-am amintit de încă vreo doi care se pretind tot filosofi. Curios lucru: la prima vedere ai zice că ţara duce lipsă de aşa ceva, dar uite că, în realitate, geme de filosofi.

După alte câteva zile, s-a întâmplat să deschid iar televizorul, din acelaşi motiv ocultat, tot pe TVR 1, unde, ce să vezi, era invitat Cărtărescu. Am rămas siderat: tocmai ce fusese vorba despre el. Am ascultat, din curiozitate, ce avea de spus, preţ de câteva minute. Când a ajuns la prolepsis şi analepsis, m-a pufnit râsul: dacă m-ar fi întrebat cineva cum îşi scrie Cărtărescu romanele, aş fi afirmat cu destulă siguranţă că foloseşte metode şi tehnici scriitoriceşti de compoziţie, pentru că nu mi-a părut vreodată a fi genul suferind de… inspiraţie. Şi iată: chiar asta face.  După ce a rostit cele două cuvinte, pe chipul marelui scriitor contemporan s-a afişat fără prea multă jenă un zâmbet superior. N-am înţeles asta: ce fel de public crede dumnealui că urmăreşte emisiunea cu pricina: salahori, tractorişti, vânzătoare de seminţe? Uite că ştim, domnule, măcar unii dintre noi cu ce se mănâncă prolepsisu’ şi analepsisu’ matale. Am închis la scurtă vreme după asta televizorul: nu-i mai suportam zâmbetul tâmp rămas înţepenit în colţul gurii, de parcă: ”Mamă, ce v-am zis-o! Vedeţi cât de deştept sunt? Puteţi să faceţi o plecăciune, nu mă deranjează.”

Am un ghimpe împotriva lui Cărtărescu, recunosc. Şi nu este legat de scrierile sale; am citit doar un scurt fragment, publicat într-o revistă, şi nu mi-a plăcut; ghimpele este determinat de publicul care adoră scrierile cărtăresciene, şi care este, în general, suferind de snobită. Snobita este o boală relativ nouă, şi care se manifestă printr-o idiosincrasie foarte gravă la orice este inteligibil. Suferinzii de snobită preferă doar lucrurile mistice, profunde, ezoterice, ininteligibile, diforme, eliberate de culoare etc. Chestii pe care masele n-au cum a le-nţelege, şi asta nu din cauză că n-au vreun înţeles, desigur: masele au minţile prea nedezvoltate, de-a dreptul obtuze pentru a putea pătrunde sensurile adânci şi tainice ale creaţiilor cu pricina (şi care, să fim serioşi, pot fi numeroase, din cauza ambiguităţii lor, conform principiului: câte persoane, atâtea opinii). Iar raţionamentul meu, posibil greşit, funcţionează aşa: dacă aceştia sunt cei care îl plac pe Cărtărescu, atunci scrierile sale sunt de acel gen. Sigur, la un moment dat, voi corecta această opinie, dacă va fi cazul, abordând o scriere de-a sa. Acum nu prea am timp de astfel de prostii, mă ţine o puşkiniană. (Desigur, într-un fel, se poate spun că nu-s foarte diferit de suferinzii de snobită, respingând a priori opera cărtăresciană. Dar asta rămâne între noi.)

După alte câteva zile, şoc şi groază: într-un cotidian, care încă mai mimează faptul că face parte din segmentul quality, deşi, între noi fie vorba, nu mai avem aşa ceva în ţară, văd un interviu, în versiunea online, acordat de Cutărică, filosof. Am râs cu lacrimi. Ce-i asta, invazie de filosofi? S-a umplut ţara de astfel de indivizi? Dăm pe-afară de atâta filosofie? Şi sună atât de straniu… filosof de România. Adică, imaginaţi-vă următoarea scenă: un nene filosof de pe la noi se duce la un congres de filosofie, şi acolo îi vine rândul să spună câteva vorbe şi se prezintă: Cutăreanu, filosof, de loc din România. Sala amuţeşte. Din spate se aude o voce: Ce-i asta, domnule, stand-up comedy? Cine l-a invitat şi pe ăsta? Câţiva înşi şuşotesc între ei: România?! Nu-i ţara aia de l-a ales pe Băsescu, şi chiar de două ori? Ba da. Culmea, domnule, cât tupeu au unii, să vină aşa şi să spună că-s filosofi! Mie unul, de-aş fi filosof şi aş trăi în România, mi-ar fi ruşine să spun că-s filosof. Cum dracu’ să mai poţi spune în România că te ocupi cu filosofia, când ţara ta arată cum arată?! Sau urmaţi pilda lui Diogene? Păi şi butoiul; butoiul unde vă este?

Ba uite că unii, tot pretinşi filosofi, pot susţine că sunt filosofi, asta în timp ce erau oameni de curte de-ai Băsescului, şi asta numai pentru că individul consumase… ăăă… condamnase comunismul; adică spusese: Comunismul a fost foarte rău! Uite de câte lucruri minunate, pe care le deţin acum, mă priva comunismul ăla groaznic. Desigur, ultima parte spusă doar în gând. Atât le-a trebuit filosofilor: ăsta-i omul nostru. Să-l pupăm în… ăăă, adică… să-l slujim cum se cuvine, că altul mai bun nu găsim în paragina asta de ţară. Păi nu-i şi ţara dumneavoastră, domnilor filosofi? Errare humanum est, se aude o voce din spate. Errare, errare, dar ăştia au perseverat câţiva ani în errare. Nu-şi mai reveneau, domnule! Şi cred că unii nici acum nu şi-au revenit.

Am ajuns la concluzia că deschisul televizorului, chiar pentru doar un minut sau două, poate fi teribil de amuzant, cu puţin noroc, desigur. La fel şi cititul presei quality. Poţi să afli lucruri demne de cascadorii râsului, cum ar fi că-n România trăiesc o sumedenie de genii şi de filosofi. La mai mare!

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Jurnal. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s