Cel mai credincios animal domestic (urmare)

28 august 1869

Mărturisesc: atunci când m-am apucat să-mi scriu memoriile, nu intenționam să așez aici și altceva în afara întâmplărilor din viața mea. Pe parcurs însă am simțit cumva nevoia să notez și câteva dintre ideile mele, măcar o parte dintre lucrurile care-mi trec prin cap. Începusem data trecută să scriu despre cel mai credincios animal domestic, când m-a întrerupt iepurele cu gluma sa despre femeie și m-a deturnat spre alte gânduri. Încerc să reiau acum de unde rămăsesem, dar amintindu-mi iarăși de ceea ce a spus iepurele, nu pot să nu adaug o serie de constatări.

Poate că iepurele nu este chiar așa departe de adevăr. Femeia a fost, și unii mai spun că este încă, una dintre posesiunile bărbatului. Era mai demult o lege catolică în care se stipula negru pe alb: ”femeia și celelalte dobitoace”… Avem nevoie de ele, asta este adevărat  – specia trebuie să meargă înainte, dar tot așa avem nevoie de cai, să ne poarte de colo-colo. Ne prefacem că vrem ca ele să fie virtuoase ca domnișoara Augustine Guillaume, în vreme ce noi tânjim după cochetăria ducesei de Carigliano. (Da, l-am citit pe de Balzac. Acel fiu de plugar, care a crezut că ne păcălește și poate trece drept nobil dacă-și adaugă acel ”de” în fața numelui său, care nici măcar nu-i numele său adevărat. Nu prea mi-a plăcut ceea ce a scris – deși a avut unele sclipiri, nu a reușit să scape complet de acea naivitate țărănească, de veșnica lui încercare de moralizare a oricărui personaj. Nu este suficient să-ți inventezi o genealogie nobiliară, trebuie să te naști astfel. Deși numele meu, Q., poate induce în eroare, familia mamei se trage din neamul Rohan, dar părinții ei, ca mulți alți nobili scăpătați, au ales s-o mărite cu un burghez, fără nume, dar cu avere. Dinspre partea mea însă mereu am simțit că aparțin Rohanilor, trup și suflet. Am și vrut să-mi schimb numele după numele mamei – Daimon de Rohan ar fi arătat tare bine -, dar am considerat că măcar atât merită și acel bețivan mort. Însă îi dau dreptate lui Molière: ”Les gens de qualité savent tout sans avoir jamais rien appris.”) Și nici aici nu suntem complet cinstiți: farsa sinistră pe care i-o jucăm ducesei de Carigliano este că îi spunem că este independentă. Și ce înseamnă o femeie independentă în vremurile noastre? Să îi pună coarne soțului. Iată ce s-a ales de independența femeii! În vreme ce toți poeții le închină ode, vorbind de iubire, aceste femei independente nu știu că ele există numai pentru rolurile pe care noi le-am inventat pentru ele. Avem nevoie de astfel de femei, nu pentru că ne doream iubiri pasionale, ci pentru a ne masca pornirile noastre firești către nestatornicie.

Bietele de ele! Sunt atât de neștiutoare, dar atât de pline de ifose și de credința falsă că ne manipulează! Când totul la noi este prefăcătorie… Unele dintre ele par să înțeleagă capcana în care sunt prinse și fug la mănăstire. Dar Madame de La Valiére nu știa că până și acest refugiu și zeul la care se roagă tot noi le-am inventat. Era necesar ca femeile să creadă că există un bărbat perfect, neîntinat de josnicele pofte trupești. De ce credeți că Dumnezeu este un El? Adică tot unul dintre noi? În plus, credința într-un Tată drept și iubitor, care pedepsește în caz de neascultare, ajută mult și la ținerea poporului sub control. S-a văzut cum s-a purtat poporul odată ce n-au mai fost hățurile religiei – așa am avut Teroarea și toată acea dezordine de până la venirea lui Napoleon. Până și Voltaire, acuzat de mulți de ateism, a construit o biserică, admițând că omul simplu are nevoie de zei, de credința într-o viață viitoare fericită, ca  să poată accepta această viață amară.

Cum, iepure? Nu, aici nu sunt de acord. Iepurele neagă existența oricărei divinități și chiar a scris și un mic eseu despre asta. La rugămintea mititelului limbut, îl voi insera în aceste memorii, dar asta se va întâmpla altă dată. Eu, deși sunt convins că toate religiile lumii sunt inventate de către om, cred că există un Creator, un Prim Mișcător care a pornit lumea. Dar tind iarăși să pierd șirul ideilor…. Să revin la femeie…

Nu doar iepurele l-a citit pe Schopenhauer – și mie îmi sunt cunoscute scrierile sale. Acesta a spus poate unele dintre cele mai îngrozitoare lucruri despre femei. Mă rog, a spus și despre francezi, dar a admis și că germanii sunt cei mai mari bețivi ai lumii, având peste o sută de cuvinte pentru a descrie beția, și nu i-o putem lua astfel în nume de rău. Amintesc aici doar unul dintre aforismele sale privitoare la femei, care este edificator în această privință: ”Femeia este un animal cu păr lung și idei scurte.” Și acesta este considerat unul dintre marii gânditori ai acestui veac! Iată, apogeul filosofiei germane și, în general, europene! Ne este îngăduit oare să credem că se înșală? Putem crede că și Rousseau, marele nostru gânditor, un filosof de prima mână, atunci când a spus că: ”Femeile, în general, nu iubesc nicio artă, nu se pricep în nici una și n-au geniu”, se afla, de asemenea, într-o colosală și lamentabilă eroare? Nu putem face asta, desigur. Cine suntem noi să criticăm asemenea minți strălucite? Cum am putea?…

Și iată cum, provocat de remarca iepurelui, am ajuns să divaghez iarăși și tot n-am scris despre care este cel mai credincios animal domestic. Pentru că, vă vine să credeți au ba, nu femeia este acela. Mai ales că, să fim serioși, când vorbim despre femeie numai credincioasă omului n-o putem numi – doar am spus despre ducesa de Carigliano; și ca ea sunt multe femei. Voi ajunge să scriu, până la urmă, și despre cel mai credincios animal domestic. Dar acest lucru, având în vedere ora înaintată la care scriu acestea, se va întâmpla cu o proximă ocazie.

Daimon Q.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Daimon Q.. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Cel mai credincios animal domestic (urmare)

  1. Iosif zice:

    Dragul meu necunoscut „Ragnar”,(cunoscut de Tatal meu),cunoscut de catre mine (partial) prin voia Lui .
    De mai bine de trei ani „caut un om” (adevarat,autentic,creat dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu).Cautarile mele au fost pâna acum în van,desi am încercat sa privesc la ‘cei mari’,virtuosi religiosi,oameni cu faima si reputatie mondiala,am fost dezamagit,însa niciodata nu am abandonat ideea de a gasi aceasta ‘entitate’ rational-sentimentala numita OM.
    Cei pe care îi credeam oameni autentici,vii,iubitori de Dumnezeu,m-au respins cu fermitate atunci când din iubire neconditionata,i-am pus fatza în fatza cu ADEVARUL UNIC ABSOLUT. Respins,cenzurat,banalizat si ignorat,am continuat sa marturisesc ADEVARUL,care a produs o oarecare curiozitate în rândul femeilor,ce par a fi mult mai sensibile sentimental,la apropierea IUBIRII ABSOLUTE,însa pâna la o anumita limita,pîna la constientizarea sacrificiului,a durerii si suferintei materiei,ce se impune aceastei IUBIRI SACRIFICATOARE care „nu cauta folosul sau” si care se ofera TOTAL fara a astepta rasplata…
    Personal cunosc si sunt într-o relatie duhovniceasca doar cu o singura femeie si,paradoxal nu este partenera mea de viata,care (înca) nu accepta ideologia mea în acest sens,cu toate ca,în ce priveste (non)valorile lumesti,este o persoana cu multi ani de studii în domeniul medicinei.
    Virtual,ar mai fi câteva femei,care (probabil) au un interes profund de a-L cunoaste pe Cel Ce Este de la începutul creatiei,si carora mi-am devoalat într-o mica masura ‘identitatea’,însa nu stiu exact ce le motiveaza si nici cât timp ma vor accepta pe blogurile lor.
    Pe blogul tau am intrat dintr-o pura coincidenta,si marturisesc sincer,mi-au placut articolele tale metaforice si destul de serioase. Un rol important în acest sens l-a avut „pathtomysoul” .Îi multumesc pe aceasta cale si îi doresc atât ei,cât si tie si tuturor cititorilor,mult ‘har si pace în suflet de la Hristos iar „ungerea” Duhului Sau sa va poarte în TOT ADEVARUL ELIBERATOR ….
    Cu multa stima si iubire sincera,acelasi neânsemnat ‘rob al Domnului’
    Iosif C.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Arunci multe cuvinte mari: inimă, iubire, adevăr, Dumnezeu, dar ceea ce rămâne este asta: ești de acord cu faptul că dreptatea trebuie să aparțină celui mai puternic și că animalele sunt lucruri create pentru noi. Iar asta anulează toate acele vorbe mari și îți face și căutarea inutilă: un om nu poate fi de acord cu asta, iar tu neștiind asta, neputând face asta, cauți degeaba, pentru că nu vei recunoaște un om atunci când îl vei găsi.
      Poate ai crezut că ai auzit chemarea Domnului… Nu cred că este cazul. Dumnezeu nu va spune niciodată că animalele, lucruri vii, ca și noi, sunt create pentru ca noi să le măcelărim; nu va spune niciodată că cel mai puternic este și cel care are dreptate. Creatorul nu este în cărți scrise de oameni sau între ziduri ridicate de oameni. L-ai căutat unde nu era, n-aveai cum să-L auzi sau să-L găsești.
      Reiterez: un om incapabil de a iubi tot ceea ce este viu, nu poate iubi o altă ființă umană, nu-L poate iubi pe Dumnezeu, pentru un motiv simplu: nu știe să iubească. Iar câtă vreme nu va găsi în inima sa iubire pentru tot ceea ce este viu, va căuta degeaba dumnezei și adevăruri, pentru că acel om nu poate să vadă, nu poate să audă, nu poate să simtă, este mort pe dinăuntru, este doar un suflet pierdut care-și caută un rost pe lume, știind prea bine că nu există unul pentru el. Și atunci, îl inventează pe Dumnezeu, așa cum și-ar dori el să fie: nedrept, barbar, mistic.

      Apreciază

  2. Iosif zice:

    Da,dragul meu”Ragnar” ! Sunt de acord cu Spinoza,cu tine si cu oricine,atâta vreme cât afirmatiile enuntate ramân doar simple speculatii teoretice,nedemonstrate,neafectând practic nici într-un sens (pozitiv-negativ) realitatea existentiala perceptibila.
    Te-ai gândit vreodata ca Toma,(zis necredinciosul) a fost un credincios al perceptiei practice,demonstrate palpabil ?!…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s