Al treilea ocupant

Nu am mai spus cuiva această poveste; nu pentru că ar fi una rușinoasă, ci pentru că descrie un eveniment prea personal; ceva ce s-a întipărit în sufletul meu ca o senzație apăsătoare încă de când am aflat; din clipa în care ai mei au considerat că sunt destul de mare să știu aceste lucruri – cred că aveam vreo zece ani.

Nu pot spune că aflarea acestei vești a produs o schimbare fundamentală în ceea ce privește viziunea mea asupra vieții. Nici nu m-a apropiat sau îndepărtat de Dumnezeu – respinsesem deja ”adevărul” cuvintelor din Biblie și o voi face adesea și în anii care au urmat. Abia mult mai târziu, corelând acel episod cu alte fapte, anumite gânduri s-au insinuat cu neplăcere în mintea mea.

M-am născut mort; și timp de vreo treizeci de secunde sau mai mult în camera de spital s-a așternut o liniște asurzitoare, întreruptă doar de palmele pe care mi le administra medicul, sub ochii măriți și încremeniți ai mamei mele – pe atunci, nu exista sensibilitatea de origine occidentală de a priva mama de astfel de spectacole crude. Un bărbat de vârstă mijlocie lovea cu palmele sale înmănușate un trupușor vlăguit, născut prematur, vânăt la culoare, inert și tăcut. Iar după o jumătate de minut, chiar când bărbatul era gata să renunțe, ceva s-a întâmplat; unii îl vor numi miracol: trupușorul  mort a tresărit, inima a reînceput să bată, plămânii s-au umplut pentru prima oară cu aer, iar sala de nașteri a fost tulburată de niște țipete, ce-i drept, timide. Fusesem mort, iar acum eram viu iarăși.

Un miracol. L-am putea numi altfel? O întâmplare, poate? Una fericită. Ar mai putea urma ceva după asta? Copilul a fost mort și apoi a înviat. Încă un mort revenit la viață. De data asta, o înviere adevărată. Dar asta nu este tot…

Există o legendă creștină, deși ar putea fi o dogmă, care spune că un copil nebotezat merge în iad. Eu m-am născut mort; eram nebotezat și am fost timp de treizeci de secunde mort. Nu pare mult; dar ce înseamnă timpul în iad? O secundă aici este deja o eternitate acolo. Să nu exagerăm însă: iadul este o invenție creștină; una furată de la religiile mai vechi, dar desăvârșită de creștini. Absurdă, desigur. Cum altfel? Păcătoși și diavoli, unii chinuiți, alții chinuind și chinuiți, la rândul lor, puși laolaltă. Bine, poate ar exista și pentru asta o explicație teologică, dar să nu pierdem vremea cu sofisme religioase – să trecem mai departe.

M-am născut mort. Adică, nu eram eu acela. Eu am văzut doar o oportunitate: un trup gol, nelocuit, pregătit să mă primească. Am acceptat cu plăcere șansa la o nouă viață. Încă una. A câta oare? Nu mă mai pot sătura de viață. Dar nu am venit din iad. Iadul nu există. Credeți că Bunul Dumnezeu pedepsește vreun suflet rătăcit? Nu este adevărat. Numai cei care nu-L pot iubi, nu se pot bucura de viața veșnică a sufletului. Numai cei care tânjesc după pierduta carne, după bucuriile simple, mărunte și efemere ale vieții, nu-L pot găsi, nu i se pot alătura, oricâtă bună-voință ar avea Acesta. Iar astfel de suflete se condamnă singure să orbecăiască în întunericul dintre cele două lumi, ascunzându-se de lumină și privind cu jind spre viața oamenilor vii.

În întuneric eram și eu, plângând amarnic după carne. Și apoi, am văzut un copil născându-se mort. Și am vrut să trăiesc iarăși. Iată-mă-s! Cum este posibil, cum de permite Dumnezeu? poate vor întreba unii. Nu am spus că s-a născut mort? De ce ar obiecta Cel-Prea-Înalt la faptul că un suflet chinuit resuscitează o mortăciune și readuce lumina bucuriei în ochii părinților? Cred că este și un fel de mână de ajutor pe care o întinde rătăciților, dându-le șansa să retrăiască în carnea după care plâng. Îl putem numi altfel decât Milostiv?

Toată viața am simțit că sunt urmărit de o umbră sinistră. Ceva e acolo; nu în afară, ci înlăuntrul meu. Am bănuit mereu că este o rămășiță a copilului mort, a sufletului care nu a mai apucat să se nască. Însă nu este asta. Acum știu acest lucru…

Nu se întâmplă foarte des să se nască un copil mort și care să poată fi readus la viață. Adică, sunt multe cazuri, dar nu câte ar fi nevoie: în întuneric rătăcesc mai mult de o sută de milioane de suflete. (Sunt puține? Nu-i credeți pe creștini: că mulți vor fi chemați și puțini aleși. Din cele peste o sută de miliarde de oameni care au trăit, majoritatea sunt cu Dumnezeu. Ar fi fost și penibil să fie majoritatea în întuneric: însemna că proiectul divin este un eșec total.) Se întâmplă să rămâi acolo și câteva secole până să prinzi ocazia unei noi vieți. Așa se adună multă obidă; răutate chiar. Și chiar dacă ai reușit să te reîntrupezi, locul acela nu ți-e sigur: orice pierdere a cunoștinței te readuce în întuneric și celelalte suflete se reped să-ți ia locul – este dreptul lor, pentru că trupul acela nu ți-a aparținut: și tu l-ai furat.

Aveam unsprezece ani când mi-am pierdut cunoștința timp de aproape o zi. Am suferit atunci o operație complicată. De fapt, nu eu – predecesorul meu. Nu puteam să las acel trup să-mi scape – iubesc viața! Lumea asta e plină de atâtea frumuseți! Mirosul unei pâini proaspăt coapte; zborul unor porumbei frumos colorați, care nici nu seamănă, nici nu seceră; adierea unui vânt răcoros pe față, în arșița verii; senzația pe care o ai în preajma unei păduri, când aerul este încărcat de umiditate, chiar după o ploaie, și mii și mii de picături minuscule îți udă nările atunci când tragi aer în piept… Nimic nu poate egala această lume!

După vârsta de unsprezece ani, mi-am mai pierdut cunoștința de trei ori. Momente scurte, determinate fie de ușoare accidente, fie de încăpățânare. Am observat că, după fiecare pierdere a cunoștinței, nu-ți aduci aminte nimic. Nu e ca atunci când dormi și visezi, ci mai degrabă ca după un somn adânc, lipsit de vise; un întuneric complet, ca și cum te-ai întoarce dintr-un loc care nu există; de nicăieri. Din fericire, nu am fost plecat suficientă vreme ca altcineva să-mi ia locul. I-am simțit însă încercând. S-a mai întâmplat și în alte dăți să fiu aproape de un leșin, dar am reușit să evit asta. O liniște lugubră mă înconjoară în acele clipe. Simt cum mii și mii de umbre se întind asupra mea; lacome de viață. Dar nu voi ceda: acest trup este al meu și a mea această viață!

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Eterice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Al treilea ocupant

  1. Iosif zice:

    Buna,”Ragnar”.
    Intuesc din citirea articolele tale,o dorinta si ‘sete’ de cunoastere neobisnuita,rar întâlnita de mine de mai bine de trei ani,de când navighez prin lumea virtuala conteporana.
    Chiar daca perceptiile noastre despre lume si viata nu converg,(pentru moment),este de apreciat logica si perceptia personala,formata pe parcursul spatio-temporal al existentei tale bio-fizice,dincolo de aparentele dogmatico-filozofice,care de milenii ,prin mintile luminate a unui numar nesemnificativ de persoane EGO-iste,prin siretenie,amagiri,si (non)valori materiale,tin frâiele vietii în mâinile lor ‘însingerate’ dirijând masele generatiilor milenare,dintr-o extrema la alta,asemeni unui birjar care trage de haturi cînd la stânga când la dreapta ‘calul supus’,(masele largi) nepermitându-i nicidecum sa tina drumul drept,pe care dealtfel l-ar urma singur,cunoscut fiind de milenii,de când strabate aceasta cale spatio-temporala a evolutiei spre fericire .
    Omenirea este coplesita de învataturi,dogme traditii,filozofii,curente,miracole si supertitii provocatoare de incertitudine,convenabile pentru „birjari”,care stau la bla,bla,bla,bucurându-se fericiti si linistiti în confortul aparentelor relative,dupa ce au confiscat,”cheile vietii eterne”,nici ei netraind decât în tr-o forma falsa,limitata,nelasându-i,reducându-i la tacere pe cei ce ar îndrazni sa ofere maselor aceasta ‘CHEIE a ETERNITATII.
    Eu cred ca mi-a fost încredintata prin revelatie,si daca Domnul,Tatal meu ,SURSA SI IZVORUL VIETII îmi va îngadui,o voi oferi tuturor celor ce o vor dori.
    Diferenta dintre perceptiile noastre este mare,si consta în faptul ca eu,dupa experientele proprii prin care am trecut ,de când sunt închis in aceasta ‘puscarie’ a materiei moarte (pamânt),am reusit sa-mi redescopar identitatea sufletului nemuritor,prin ‘revelatie’ personala,fara influente exterioare.

    Îmi stiu exact originea,rolul si locul ce îmi este rezervat ‘dincolo’ daca îmi voi exercita misiunea spatio-temporala finita (existenta în trup),rezistând (luptându-ma cu dusmaniul invizibil din ‘cer’) pâna ce sufletul va trece pragul limitat de jos,înaltându-se spre o noua dimensiune a perceptiei ÎNALTE,DUHOVNICESTI …
    Tu zici ca iubesti aceasta viata . Si mie mi-e draga si chiar o ador,însa nu pentru ca-mi satisface din plin trupul acesta,ci pentru ca am posibilitatea ca ceea ce TATAL a semanat si dezvoltat în el,prin Duhul Adevarului,,Cuvântul Vietii, Roadele Duhului si ale IUBIRII ABSOLUTE,sa le pot oferi semenilor care au nevoie de ele pentru vindecarea si alinarea suferintelor sufletesti,pe care sufletul meu si Tatal stie cât le-am trait pâna sa fiu eu însumi însanatosit si vindecat definitiv de EL.
    Azi sunt un om fericit,si Îi multumesc Tatalui pentru Harul minunat de a-mi descoperi TAINA VIETII VESNICE,prin jertfa MIELULUI SAU …HRISTOS,care de doua milenii este batjocorit,umilit,batut,si RASTIGNIT,de „cei nestiutori si prosti” care în inconstienta lor batjocoresc ce nu cunosc .
    Si mie îmi place aceasta viata,însa bucuros as abandona-o pentru cea cereasca,AUTENTICA.
    Tu stii ca Aristotel a spus ca,adevarata viata începe abia dupa moarte. Mare adevar !:)
    Fii binecuvântat.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Mă tem că interpretezi greșit: nu tot ceea ce scriu reprezintă opinii, convingeri sau principii personale. Dacă rupi fragmente din context, poți trage concluzii complet diferite din scrierile mele: ba par teist, ba ateu, ba agnostic; hedonist sau dimpotrivă etc. Blogul este un loc de joacă, de exerciții cu cuvinte. Iar această postare, plasată la noua categorie ”eterice”, indică originea sa: din eter, nu de la mine. Sunt momente în care scriu ca… posedat, fără pauză, fără reformulări. 🙂
      Percepțiile noastre despre lume și viață nu converg, nu momentan, ci permanent. Tu crezi în ființe invizibile, eu spun că puțin probabil să existe un Creator; tu crezi că Dumnezeu s-a făcut om, schimbând legământul vechi, eu spun că, dacă ar fi, este imuabil și nu s-a făcut om; tu crezi că Dumnezeu ți-a vorbit, eu spun că ești arogant – Dumnezeu nu vorbește niciunui om; ce ar avea de discutat Creatorul universului cu o furnică pierdută prin imensitatea spațiului și timpului? Exact, nimic. Asta nu este numai aroganță, ci nebunie de-a dreptul.

      Apreciază

  2. Iosif zice:

    Sa presupunem (prin absurd) ca ai perfecta dreptate. Ca logica perceptiei rationametului tau este adevarata. Esti în masura sa justifici,sa demonstrezi logic,cu argumente incontestabile,absolute,ca adevarate,afirmatiile enuntului din ultima fraza ? Care este suportul afirmatiilor tale ? Ratiunea ori sentimentele ?!:)
    Merci !

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Nici tu nu poți demonstra că Dumnezeu îți vorbește. Dar ceea ce spun eu este un fapt de bun simț – rațiunea și știința ne îndeamnă să credem că oamenii care pretind că aud voci, fie acestea divine, au probleme de sănătate mentală. Psihiatria și celelalte științe care cercetează mintea omenească sunt sprijinul meu.
      PS: Și lui Muhammad îi vorbea un arhanghel. Să fim serioși: ceea ce scrie în Coran numai din cer nu vine.

      Apreciază

      • Iosif zice:

        Daca în perceptia ta rationala,consideri ca Biblia este o relatare a unor deviati psihuci,si nu revelatia Duhului Sfânt,te priveste si^nu caut sa intru în polemica cu tine.
        Suntem fiecare rezultatul a ceea ce credem,al alegerii liber-arbitrare si nu am pretentia ca cineva sa-mi accepte ‘deviatiile’ .

        Apreciază

    • Ragnar zice:

      Istoricește, cei care au auzit voci erau fie nebuni, fie profeți. Iar asta a depins de epoca în care au trăit, de publicul căruia se adresau și de factorul politic: ceea ce spuneau putea servi interesele clasei conducătoare sau nu? Însă în zilele noastre, cei care aud voci nu mai pot fi profeți – am depășit aceste superstiții primitive și știm că vocile vin din mintea acestora, izvorând din nebunie.
      Iar tu… Dacă vei continua să susții că Dumnezeu ți-a revelat nu-știu-ce, mă tem că nu poți fi luat în serios de către cineva cu toți boii acasă. Nu am apreciat niciodată fanatismul și credințele iraționale. De fapt, nu-mi repugnă nimic mai mult decât lipsa de rațiune.
      PS: Dumnezeu îți vorbește? Felicitări! Continuă să dialoghezi cu acesta, ești printre cei aleși: a ta va fi împărăția cerurilor.

      Apreciază

  3. Iosif zice:

    Dragul meu „Ragnar”!
    În spatele pseudonimului,stiu ca se ascunde un om real,într-un corp fizic,rational-sentimental.
    La început,citind articolele scrise de tine,am intuit,perceput, din gândurile exprimate în cuvinte profund metaforice,o persoana cu un înalt nivel de cunoastere,cu un IQ exceptional.
    Însa motivul pentru care am început com. pe acest blog,a fost empatia sincera,cu sufletul si rationamentul de dincolo de aparente,pe care cu perceptia din dotare (fie ea chiar eronata),am constatat un suflet sobru,trist,nefericit caracterizat de culori predominant alb-negru ,la care simteam dorinta profunda sa adaug (daca va fi cu putinta) putina culoare .
    Daca am gresit,si daca gândurile mele deranjaza,îmi cer scuze si n-am sa mai intervin .
    Sa auzim numai de bine !

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Atât? Dumnezeu ți-a revelat ceva, te-a ales dintre miliarde de oameni și acum te retragi? Ce fel de ”câine al Domnului” ești? Unul care renunță la primul obstacol întâlnit?
      Nu știu de ce ești aici, Iosif, dar dialogul nostru nu decurge bine. Atunci când ți-am pus întrebări despre dumnezeul tău, acestea nu au fost fără scop. Nu ai răspuns la ele, ocolindu-le și preferând să spui altceva, fără legătură. Teologia nu este un domeniu necunoscut mie. Nu ai de-a face cu omul simplu de pe stradă. Ceea ce vezi pe acest blog nu este nici jumătate din ceea ce știu. Iar tu m-ai pierdut în momentul în care ai spus că Dumnezeu ți-a revelat ceva. Eu nu pot crede asta, deși, dacă vei avea răbdare, vei citi în următoarea perioadă o postare despre o experiență personală din noaptea trecută, care pare să contrazică ceea ce am spus. Dar eu nu voi pretinde că Dumnezeu mi-a revelat asta, pentru că nu cred că un eventual Creator se revelează astfel creației sale. Am mai spus că eu consider că un posibil Creator a făcut lumea și aceasta funcționează de la sine, nu are nevoie de ajustări, în consecință nici de revelații. Oamenii sunt făcuți astfel încât să știe din sufletul lor ce este rău și bine, nu au nevoie de dădăceală. O construcție diferită ar fi o scădere a Creatorului, o imperfecțiune. Ori atunci, nu cred că mai putem vorbi de Dumnezeu.
      Și nu-mi poți spune că ”scripturile” sunt de la Dumnezeu, în vreme ce dumnezeul tău nu este nici YHWH, nici trinitatea creștină. Realizezi, desigur, că acest lucru este absurd. Odată ce crezi în scripturi… Și vezi tu, aici este problema. Am sute de pagini de comentarii la Vechiul Testament scrise, iar analiza mea asupra iudaismului în contextul celorlalte religii din Orientul Mijlociu arată fără putință de tăgadă că religia iudaică seamănă tare mult cu acestea, cu o singură notă distinctă: zeul lor este singur și invizibil. Dar nu a fost invizibil de la început și nici singur. Există o relatare istorică despre cei doi heruvimi din templul iudaic, de sexe diferite, găsiți ”peste noapte” de preoții Templului împreunați, un prilej de mare rușine pentru rabini, privind înapoi. Cercetează istoria acesta. De asemenea, ”dumnezeul oștirii” este, mai mult ca sigur, un zeu al războiului, iar redactorii Bibliei iudaice nu au reușit să scoată toate pasajele care aminteau de politeism din text. Să amintim doar de acel ”noi” din Geneză. Doctorii creștinismului vor spune că este o referire subtilă la Trinitate. Doctorii iudaismului preferă să caute fie greșeli, fie plural al majestății. Dar nu este asta: este tot politeism, pentru că formula este și în Septuaginta, și în textul masoretic. O altă scăpare a redactorilor Bibliei. Pentru că da, Scripturile tale sunt scrise de oameni, nu de Dumnezeu. Și sunt atât de tipice gândirii umane, încât mi se pare o blasfemie să susții că sunt revelate. Vechiul Testament revelat? Vechiul Testament este o barbarie, aproape de la un capăt la altul. Este atât de omenesc încât strigă din toți rărunchii: ”sunt de la om, nu de la Domnul!”
      Dar nu înțelege greșit: Biblia nu este scrisă de bolnavi psihici. Ceea ce este atribuit profeților este scris, adesea, de alte persoane, care au relatat, uneori chiar după moartea acelui profet, cele spuse de acesta. Scriitorii Bibliei au urmărit deseori scopuri politice. De ce, te întreb, cărțile Macabeilor nu sunt în Biblia iudaică, dar au fost salvate de la uitare și distrugere de creștinism? Preoții au avut un dinte împotriva dinastiei hasmoneene, cea lăudată de Macabei, și au exclus acele cărți din canon. Creștinii au preluat unele texte apocrife iudaice, dar nu pe toate. Iar pe cele pseudoepigrafice le-au exclus complet. De ce nu se găsesc în Biblia creștină, de exemplu, Cartea lui Enoch 1 și 2, Cartea Jubileelor, Testamentul celor 12 Patriarhi sau Scrisoarea lui Aristeas? Selecția umană a decis ce trebuie să facă parte din Biblia Imperiului Roman. Biblia este un document uman; nu este nimic revelat acolo. Am găsit texte mult superioare, din punct de vedere moral, în cărțile religiilor orientale. Din acest motiv au și atras acestea pe marii gânditori europeni, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea.
      Vezi? Nu putem avea un dialog pe tema credinței, din moment ce eu resping revelația tuturor acelor cărți vechi în care tu crezi. Dogmatica ortodoxă și istoria BOR fac parte din biblioteca mea nu întâmplător, ci au reprezentat cu ani în urmă subiectul unei posibile vocații. Nu poți vorbi cu mine despre religie, despre dumnezei, fără ca eu să nu încerc să-ți desființez sistemul doctrinar. Iar tu nu mi-ai arătat că ai unul coerent. Pari să fii un credincios tipic. Iar eu nu am întâlnit un credincios adevărat care ori să nu fi cercetat temeinic dogma și istoria credinței și religiei sale, ori să nu aibă o agendă (membru al unei organizații religioase). Pentru că dacă ar cerceta temeinic dogmele și istoria religiei sale, tuturor religiilor, de fapt, nu ar mai putea fi un credincios – s-ar naște, în mod inevitabil, dubiul. Iar eu nu pot fi convins de niciun om din lumea asta că Dumnezeu există. Voi spune mereu: ar putea exista un Creator, dar ar putea și să nu existe.

      Apreciază

      • Iosif zice:

        Dragul meu ….
        Ma bucur sincer de provocarea ce mi-o lansezi si îti sunt recunoscator pentru seriozitatea si sinceritatea cu care abordezi subiectul discutiei noastre;
        Sunt ceva mai bine de trei ani,de când am intrat în lumea virtuala ,debutul primii pasi facându-i pe o revista care nu mai exista,”pasi.ro”,unde erau dezbatute subiecte de credinta si dogme religioase crestine^,comentând pe marginea subiectelor puse în dezbatere .
        Apoi,evenimentul excluderii pastorului V.Pustan,din CCP,m-a condus pe alte bloguri de discutii dogmatice unde interveneam cu parerile personale a perceptiei din dotare despre subiectele în discutie,treptat aceasta activitate devenind un hobby prin care comunicam ceea ce gândeam sincer,fara vre-un interes personal doar pentru cunoasterea Adevarului Absolut si al Iubirii Absolute constien fiind ca aceste doua caracteristici revelatoare îmi vor oferi satisfactie în cautarile mele (ai spune utopice).
        Daca tu consideri ca Dumnezeu poate fi perceput de om si ca EL poate avea un nume dat de om,oricine ar fi fost el în istoria existentei acestei entitati rational-sentimentala paradoxala neexplorata,aceasta enigmatica forma a existentei numit om,atunci nu te afli pe o pozitie a Adevarului.
        Eu Îi simt pe Dumnezeul meu în fiecare celula a fiintei mele,EL este invizibi,inperceptibil rational,mental,”El Este” focul IUBIRII,acest sentiment puternic perceput de inima (suflet),si care S-a manifestat (pentru a se face cunoscut omului) prin Hristos Isus,ce-a mai elocventa manifestare perceptibila de catre om.
        Credintele Orientale,sunt bazate pe Ocultism si reâncarnare,si sunt o mostenire a ingerilor razvratiti (descrisi în cartea lui Enoch),care sunt bazate pe „cultul mortilor” al vechilor egipteni.
        De fapt daca nu cunoastem cultura Egiptului antic,nu vom putea ajunge la „Genesa” si originea credintelor actuale,cu adevarat eronate,absolut toate cele trei mari religii momoteiste.
        Poti sa ma consideri deviat psihic ,însa toate cercetarilr mele au fost apa de ploaie,pîna nu am trecut absolut totul prin ‘prisma’ Bibliei,singura Carte,revelata Divina si bineânteles transmisa codificat,cifrat,pentru a se realiza Planul Creatorului,de mântuire al tuturor oamenilor (suflete cazute,rebele,revoltate) închise în materia organica,ce contine elemente din sol,apa si aer…iar EL Creatorul „Un Foc Mistuitor”
        A propos,cred ca stii ca apa H2O este inteligenta,nu …?!

        Apreciază

      • Ragnar zice:

        Iosif, Iosif, Iosif… Nu ne înțelegem deloc. Te rog, recitește ceea ce am spus eu și apoi răspunsul tău. Avem un dialog paralel – fiecare cu ale lui. Nu ai răspuns la niciuna dintre obiecțiile mele într-un mod coerent. Și aduci iarăși Biblia în discuție. Despre ce cod vorbești? Despre acesta: https://en.wikipedia.org/wiki/Bible_code ? Te rog, citește mai ales ceea ce a spus matematicianul Aumann despre pretinsul cod biblic. Autorii studiului, cel mai probabil, au trișat. Și chiar dacă nu ar fi trișat… Ce au aflat? Niște nume și niște date? Care este mesajul ascuns și inteligibil? Dacă vrei să găsești cu tot dinadinsul un cod, îl vei găsi și în alte locuri, nu numai în Biblie. Cât despre Drosnin, la câte libertăți și-a luat, sunt surprins că n-a descoperit un sonet de Shakespeare ascuns în Biblie.
        Iar în ”doctrina” ta am identificat până acum două erori de raționament. O să le iau pe rând.
        I. 1. Susții că biblia este revelată
        dar
        2. Respingi noțiunea de YHWH
        deși
        3. Acest nume al lui Dumnezeu apare în Torah, tocmai partea din Biblie despre care evreii susțin că este revelată de Dumnezeu cuvânt cu cuvânt și subiectul acelui ”cod” biblic enunțat anterior.
        II. 1. Ai spus anterior că dumnezeul tău nu este unul care să spună ”nu”-uri, care să interzică omenirii ”n” lucruri
        dar
        2. Susții că Biblia este revelată
        și totuși
        3. Biblia conține numeroase ”să nu faci asta”, cu precădere în Torah, sau Pentauteh, sau primele cinci cărți ale Bibliei, din nou acea parte despre care evreii susțin că este revelată și care este și singura secțiune asupra căreia funcționează codul inventat de Witztum, Rips și Rosenberg. De exemplu, Leviticul este plin de interdicții și permisiuni.
        Dacă, pe de o parte, susții că Biblia este revelată de Dumnezeu, atunci, pe de altă parte, nu poți afirma cele de mai sus. Apoi, nu ți se pare absolut naivă credința că Dumnezeu a revelat Biblia, dar nu-i chiar ceea ce pare, nu trebuie interpretată ad-litteram, adevărul este ascuns sub forma unui cod, descifrat de oameni cu ajutorul mașinilor de calcul vreo trei mii de ani mai târziu? Deci Biblia nu era pentru poporul evreu antic, ci pentru oamenii moderni. Serios, nu ți se pare absurdă teoria asta? Adică Dumnezeu revelează ceva, dar nu este ceea ce pare a fi, este altceva. Altfel spus, Creatorul se joacă de-a v-ați ascunselea cu oamenii.
        Discuția noastră nu poate porni de la astfel de copilării. Reiterez: Biblia este un document pur uman; Dumnezeu n-a avut vreo treabă cu asta. Creatorul nu revelează nimic; ceea ce este rău și bine este înscris în sufletul uman ”by default”. Nu există un cod în Biblie; Witztum, Rips și Rosenberg, cel mai probabil, au trișat.
        Sentimentele tale personale nu sunt un argument. Tocmai pentru că sentimentele, excluzând rațiunea, pot fi înșelătoare. Un om se poate autoamăgi să simtă aproape orice, inclusiv ”prezența” lui Dumnezeu. Asta se numește, îndeobște, fanatism religios. Iar treaba asta cu apa inteligentă… Nu mai crede tot ceea ce citești pe internet. Lumea este plină de nebuni și de teorii absurde.

        Apreciază

  4. Iosif zice:

    Îmi cer scue pentu ca-ti rapesc din timp,cu ‘fanatismele’ com. mele,si admit ca justificata atribuirea acestui adjectiv ce ma caracterizeaza,însa sunt motive obiective,experiente reale personale,care m-au determinat sa devin astfel.
    Dupa mai bine de cinzeci de ani de experiente,inexplicabile,întrebari si incertitudini,azi sunt considerat,chiar de cei apropiati,irational cu probleme psihice deviante de la normalitate,si pe buna dreptate.
    Chiar si eu sunt mai atent cu modul comportamentului cotidian,odata chiar întrebându-mi partenera (medic geriatru),daca nu sesizeaza anumite modificari comportamentale neobisnuite sau bizare asigurându-ma ca nu vede nimic ciudat sau deosebit decât o mica schimbare în atitudinea mea mai plin de viata,mai vesel si mai agreabil,ceea ce-mi confirma ca nu sunt pe o cale devianta nici psihic nici comportamental.
    Cât despre pentagrama ce simbolizeaza în religia iudaica,Numele lui Dumnezeu,nu sunt în masura sa ma pronunt asupra provenientei acesteia,însa stiu ca Torah, Vechea Lege ,a fost scrisa sub îndrumarea rabinilor,si tocmai acestia L-au dat pe Fiul omului Isus Hristos,în mâinile romanilor pentru a fi ucis,deoarece Noua Lege a Iubirii ideologia lui Hristos,îi ofensa,umilea,si-i cobora de pe ‘scaunele’ înalte ale mândriei si arogantei, la nivelul plebei pe toti conducatorii religiosi.

    Discutând cu o persoana importanta din românia în perioada comunista,si marturisindu-l pe Hristos,la final a concluzionat ca eu sunt comunist (chiar daca nici utc-ist nu am fost niciodata),spunându-mi ca el crede ca Isus Hristos a fost primul Om ce a initiat ideologia comunista,egalitarismul.si ca de fapt comunismul este bun însa este o utopie.
    Comunitatile crestine formate imediat dupa ziua Cincizecimii,erau organizate pe aceste baze ‘utopice’însa nu a rezistat decât într-o mica perioada de timp din cauza EGO-ismului uman,si al înselaciunii .
    Aceste comunitati au avut întotdeauna infiltrati oameni fatarnici, tradatori,egoisti,instabili,dezbinatori iar puterea conducatorilor religiilor si politicii Imperiului Roman,i-au batjocorit,umilit folosindu-i pentru distractie si amuzament,în arenele si la sarbatorile dezmatului lor,profitând de blindetea si inocenta lor infantila,,
    Azi lucrurile stau la fel. Cei ce-L vor urma pe Hristos cu ‘fanatism’ vor fi considerati inamicii sistemului (neo)babilonic ai NOM fiind scosi înafara legii sistemului,iar acest lucru se vede clar de catre cei ce au ochii „unsi” de lumina Duhului lui Hristos.
    Doar revelatia personala îti va deschide ratiunea pentru a distinge profunzimea tainei lui Dumnezeu si opusul ei,”taina faradelegii”,mentionata de profetul Daniel.
    Fii binecuvântat si luminat.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Observ, ca de obicei, că nu răspunzi coerent la aproape niciuna dintre problemele pe care le ridic. Mai observ că pari să respingi Vechiul Testament, pentru că, nu-i așa, este de la evrei. Dar și Noul Testament, dragule, tot de la evrei este.
      Ai spus anterior de un ”cod” biblic. Sper că știi că acel cod nu se referă la Noul Testament, ci la Vechiul. Așadar, crezi în cod, dar respingi Vechiul Testament? Fă-mă să înțeleg, pentru că poziția ta pare complet irațională. Nu poți să accepți ideea de Dumnezeu și să spui că Vechiul Testament nu este în regulă. Dragule, tocmai de acolo au creștinii ideea de Dumnezeu. Și nu a spus acel Christos că nu a venit să strice Legea? La care Lege crezi că se referea? Sau nu este cazul să credem tot ce scrie în Noul Testament? Ori poate vei alege interpretarea mea a acelei ne-stricări a Legii…
      Doctrina tare pare serios contaminată de sectele neoprotestante. Nici nu aș numi-o doctrină însă – este mai degrabă un amestec de diverse dogme creștine și teorii ale conspirației. NOM? Noua Ordine Mondială? Dragule, dacă ar exista o conspirație mondială, care, printre altele, urmărește reducerea populației lumii, aș spune că nu face deloc o treabă bună, nu-i așa? Pentru că afurisita de populație nu scade deloc de vreo șaptezeci de ani!
      Da, m-ai enervat. Am mai spus, cred, că iraționalitatea mă enervează, iar tu mi-ai oferit mostre din plin. La urma urmei, ce anume urmărești? Ți se pare că m-ai putea convinge de ”adevărul” tău? Cum ai impresia că te-ai descurcat până acum? Nu prea bine, nu-i așa?
      Revelația personală, îți repet, este o absurditate. De ce ar face Creatorul asta? Este ilogic. Iar dacă Dumnezeu este ilogic, atunci, ghici ce, nu este Dumnezeu.
      Nimic din ceea ce ai spus nu reprezintă o dovadă demnă de luat în seamă. Religia ta înseamnă misticism, ezoterism chiar. Numai cei ”aleși”… Da, desigur, așa este. Furnici nerușinate! Nu aveți deloc bun simț? Cum îndrăzniți să credeți că înfricoșatul Creator al Universului vă vorbește?! Asta este aroganță totală, nerușinare totală. O ființă măruntă ca omul, un bob de nisip pe un grăunte rătăcit în imensitatea spațiului, trebuie să-și știe locul: este un nimic în ochii Creatorului. Iar nimicul nu trebuie să aibă nerușinarea să cuvânteze! Da, am spus nerușinare de câteva ori.

      Apreciază

  5. Iosif zice:

    Nu poti cunoaste „Raiul” daca n-ai experimentat „Iadul” ! 🙂

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Crede-mă, habar n-ai ce este iadul. Stră-străbunicul meu a murit în tranșeele de la Mărășești. Străbunicii mei au luptat în URSS, unul a fost rănit la Odessa, iar altul a fost prins în infernul de la Stalingrad, fiind apoi în prizonierat la ruși vreme de trei ani, iar când s-a întors era mai mult nebun. Acești oameni au trăit iadul pe pământ. Eu nu i-am cunoscut, dar poveștile lor îngrozitoare au ajuns până la mine, prin intermediul bunicii, care și ea a trăit foametea și refugierea din fața rușilor. Acești oameni au trecut prin evenimente groaznice, umilitoare, pline de chin. Iar tu, Iosif, vorbești despre iad… Rușine! Ai fost cumva prizonier al Daesh, de rostești cuvinte atât de mari precum iadul? Vorbește cumva Diavolul prin gura ta, Iosif, de spui de oameni-maimuțe și oameni-zei? Tu ești odrasla Domnului și noi odraslele Diavolului, nu-i așa, alesule? Păi atunci, de ce mai discuți cu copiii Satanei? Vezi-ți de aleșii tăi, pentru că, nu-i așa, nu poți salva ceea ce a odrăslit Satan.

      Apreciază

      • Iosif zice:

        Zilnic vorbesc cu Satan,însa nu-l jignesc,nu-l ironizez atunci când vine sa ma ispiteasca. Stiu ca are multa putere si ca sunt vulnerabila’furnica’ în fata lui,de aceea de câte ori am de-aface cu el,utilizez „Sabia Cuvântului „,si „Armatura Duhului”,primite de la Tatal prin intermediul Fiului,Întâi nascut Isus Hristos,al carui frate mai mic m-am facut ,prin credinta din inima si marturisirea verbala orisiunde si orisicând,indiferent de pretul platit ca Isus Hristos este Singurul Domn si Mântuitor al tuturor oamenilor,mai cu seama a celor credinciosi !
        Fii credincios,nu necredincios ! Acceptal azi pe Hristos în inima ta, El ti se va revela,de-ti vei curata inima de nonvalorile inteligentei lumii,ce nu ofera decât surogate ale AUTENTICEI VIETI , perceputa doar de revelatia Divina,de ungerea Duhului Sau Cel Sfânt,si vei trai „…precum în cer asa si pe pamânt.”

        Apreciază

      • Ragnar zice:

        Iosif, nici zeul tău, nici diavolul său nu există. Povestea biblică a lui Christos este, cel mai probabil, un mit. Flavius Josephus nu menționează nimic despre Iisus. Desigur, la Ierusalim aveau mereu loc mici rebeliuni din cauza unui pretins profet sau a altuia, iar Josephus nu relata chiar toate evenimentele mărunte și astfel, Iisus ar fi putut exista. Dar, dacă a existat, am mari dubii că ar fi înviat. De ce ar fi ales Dumnezeu, într-un fel caraghios, să învie, să se arate doar câtorva oameni, să-i trimită în lume să predice despre învierea sa, iar restul să fie nevoiți să creadă poveștile unor oameni? Nu ți se pare un mod de acțiune ciudat, pentru un pretins Creator? Rămân la convingerea mea: dacă există un Creator, Acesta nu revelează nimic; cuvântul Său este înscris în chiar sufletul omului – știm de la vârste timpurii ceea ce este bine și rău, nu avem nevoie de dădăceală. Îți pierzi vremea încercând să mă convingi de ceva ce nu există.
        Iar Diavolul, Iosif, este un concept împrumutat de evrei de la babilonieni, este Ahriman. Adică, încă un lucru inexistent, bazat pe principiul că dacă există lumină, trebuie să existe și întuneric. Fals: întunericul este absența luminii, nu trebuie să existe; la fel cum răul nu este necesar, deși există. Rămâi cu zeul tău iluzoriu. Apropo, este trist că a fost nevoie de o revelație ca să afli că Dumnezeu este iubire; nici nu putea fi altceva, iar cartea ta așa-zis revelată (scrisă de oameni care nici nu l-au cunoscut pe Iisus, în realitate) conținea de mult acel dicton: iubește-ți aproapele; nu era o noutate. Și, sincer, nu te văd că debordezi de iubire pentru semenii tăi, atunci când spui că o parte din oameni sunt copiii-maimuțe ai Diavolului, iar tu ești printre aleșii Domnului. Nu văd la tine decât dovezi de aroganță și fanatism și o pretinsă pioșenie.

        Apreciază

  6. Iosif zice:

    Omule rational-sentimental,inteligent si constient de propria-ti existenta, probabil (viu),asta doar Tatal meu stie,deoarece El ,dupa cum afirmi si tu,este IUBIRE ABSOLUTA!
    Ma bucur pentru tine ca stii,constientizezi ,ca toate religiile lumii,(fara exceptie) sunt înselaciuni omenesti pentru masele largi (turmele) conduse de ‘elite’ si ‘genii’ inteligente,cu un coeficient de inteligenta (IQ) maximal,cu mult peste medie
    Vreau sa-ti spun doar,(fara intentia de a convinge pe nimeni si pentru nimic în lume ca eu as fi altceva decât ceea ce sunt,sau cu un scop anume înafara faptului ca cercetez de zeci de ani sa cunosc ADEVARUL si SENSUL VIETII,al existentei mele relative în acest corp slab,vulnerabil si macinat de o IUBIRE paradoxala ce m-a cuprins cu putina vreme în urma,dupa ce zeci de ani am trecut prin toate fazele existentei posibile de entitate bio-fizica rational-sentimentala constienta de existenta ), ,ca din acest pdv. nivelul meu intelectual este limitat la un amarât de liceu,si acesta facut la seral !
    Mentionez ca fara revelatia Divina nu as fi în masura sa leg nici macar doua fraze împreuna,si desigur,chiar inspirat de Duhul Sfânt,mi-e greu sa explic în scris,exact ceea ce mi se reveleaza zi de zi cu o intensitate crescânda,uneori chiar uimit de cele ce-mi apar prin citirea Bibliei si meditatie (rugaciune).
    Dumnezeu mi-a pregatit însa si acest moment spatio-temporal,oferindu-mi o a doua partenera de viata care este medic,careia îi relatez zilnic revelatiile ce mi se dau,si o rog sa-mi spuna daca observa ceva bizar în comportamentul cotidian,pentru a-mi confirma ca sunt O.K.
    Pot sa-ti spun doar ca,intuesc o duplicitate a ta si o încercare de a afla mai multe despre revelatie,însa nu mi-a sosit momentul devoalarii,iar acest moment îmi va fi transmis cu siguranta de catre Tatal meu si Dumnezeul meu, al Domnului si Mântuitorului lumii,Hristos Isus,Fratele meu mai MARE,pe care lumea si ai Sai frati,descendenti ai lui Avraam, L-au asasinat dar Duhul Sfânt L-a înviat,care si-a tinut promisiunea facuta în urma cu peste treizeci de ani,când glasul LUI l-am simtit în fiinta mea ca o descarcare electrica ce pentru o fractiune de secunda m-a paralizat.
    Sunt multe persoane care au asistat la acest eveniment,iar ei ,chiar daca sunt raspânditi în lume,pot depune marturie despre realitatea celor afirmate de mine.
    Intuitia îmi spune ca în spatele pseudonimului „Ragnar” se gaseste „Calinakimu”,însa e posibil sa ma însel,în acest caz ma vei scuza.
    deci înca nu am spus mare lucru din revelatii,iar devoalarea acestora va^provoca un ‘cutremur urias’ ce va misca temeliile pamântului si se va resimti pretutindeni,însa toate la timpul hotarât de TATAL meu,SURSA IUBIRII ETERNE,!:)
    Fii binecuvântat,oricine ai fi …Ragnar…

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Iosif, mă tem că suntem pe lungimi de undă diferite. Tu îmi ceri să fiu ignorant și slab și să accept o invenție omenească. Nu pot să devin prost și să ignor ceea ce știu despre religiile lumii. Pentru că, vezi tu, printre religiile inventate de oameni este și a ta: Christosul tău n-a venit din eter, ci din mintea omului. Chiar dacă a existat, asta nu-l face Dumnezeu: era încă unul care vorbea în numele zeului israelit. Și sunt atâtea posibilități de interpretare greșită a cuvintelor sale… Acel ”fiu al lui Dumnezeu” ar putea fi opusul ”fiilor lui Belial” șamd. Și cum ar fi putut Dumnezeu să moară? Sau vei spune că n-a murit și că aceea este doar o metaforă? Și câte metafore mai sunt în Noul Testament? Poate și ”fiul lui Dumnezeu” era o metaforă… Poate și învierea era o metaforă. Sau revenim la a spune că nu tot ce scrie acolo este adevărat? Dar dacă un singur cuvânt nu este adevărat, de ce nu două sau zece, sau o sută, sau toată cartea?
      Duplicitate? Nu-mi pasă ce anume crezi tu că ți-a revelat Creatorul. Eu sunt convins că nu ți-a revelat nimic, iar totul este doar în mintea ta. Așa și Saul din Tars a văzut dumnezei în deșert, având sufletul tulburat de multele sale crime. Mintea omenească poate produce multe amăgiri, atunci când omul este slab, ignorant sau profund religios, iar rațiunea nu este punctul său forte. Emoțiile sunt înșelătoare. Dar este în regulă să crezi și într-o amăgire, dacă asta te face să trăiești mai departe ca și cum ființele umane ar avea un scop și nu sunt un tragic accident, nișa cognitivă, ființele care sunt cele mai inteligente și, ca urmare, suferă cel mai mult și, neacceptând neantul și inutilitatea, și-au inventat zei. Să și-i păstreze, dacă asta le ține de cald. Eu nu voi lua parte la mascarada lor.
      Și ce tot vorbești despre Tatăl, despre Christos și Duhul Sfânt, dacă în altă parte ai negat Trinitatea? Ce zeitate ciudată ai inventat? Sau sunt mai mulți, un fel de ajutoare ale lui Dumnezeu? Eu zic să te hotărăști odată. Dogmatica ta este curioasă și pare ilogică.
      Calinakimu?! Mai bine întrebă-l pe el ce crede despre asta. Dar cum ai putea bănui că într-un loc scriu, cu unele greșeli gramaticale, despre Dumnezeu, iar în alt loc scriu, adesea, împotriva tuturor religiilor lumii? Nu ar însemna asta că aș fi puțin cam… dus cu pluta?

      Apreciază

  7. Cenzura WordPress !

    Apreciază

  8. Uite cum facem ,dragul meu „Ragnar” . Pentru a-L cunoaste pe Dumnezeul si Tatal meu,originea si descendenta mea genealogica,vesnica,îti recomand sa citesti TOATA BIBLIA, iar acolo vei gasi toate datele personale ale subsemnatului IOSIF,de la început si pâna acum când îti scriu acest mesaj . Citeste mai cu seama (Genesa 37),sau daca vrei sa cunosti date mai detaliate despre mine ,poti citi romenul scriitorului german Thomas Mann,”Iosif si fratii sai”,sau chiar poti urmari ecranizarea acestui roman.
    Ti-am scris doua mesaje în care ti-am explicat ceva mai mult despre identitatea si rolul^pentru care sunt aici si acum în comunicare directa cu tine,iar a doua ora nu am sa mai scriu nici ‘taina’ revelata nu o voi dezvalui decât la timpul hotarât de Tatal meu,de care ascult si-l IUBESC cu o dragoste vesnica,iar aici,acum,sunt ce sunt,prin mila si IUBIREA Sa.
    Îi datorez ascultare,respect si IUBIRE sacrificatoare,deoarece m-a adus din moarte la viata ,nascut fiind din nou, prin credinta în moartea si învierea Fiului omului Hristos Isus.
    Un weekend linistit

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Aha. Scrie despre tine în Biblie? Este și asta o metaforă sau un semn de nebunie? Eu zic să-ți păstrezi revelația pentru tine, Iosif. Nu sunt interesat de lucruri nebunești.
      Iar Biblia, relaxează-te, nu am citit-o doar, am studiat-o cu atenție și nu pot afla ceva nou recitind acele basme antice.

      Apreciază

  9. lili zice:

    Mi s-a întâmplat de două ori să îmi pierd cunoștința. Oi mai fi eu? Dar eram oarecum mulțumită: în sfârșit, am reușit să pierd controlul! 😀

    Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.