Mergeam prin întuneric… (Da, acest lucru se întâmplă adesea, iar întunericul și singurătatea sunt locurile unde mă găsește, de cele mai multe ori, eterul, cu șoaptele sale stranii.) Și mă gândeam că am fost puțin cam dur cu un comentator, cititor vremelnic (care, între timp, s-a dovedit a fi puțin cam… irațional, iar astfel acel mea culpa nu era chiar necesar), când tocmai una dintre… ideile mele (o voi numi idee, pentru că teorie este prea mult spus) mai vechi, venită ca răspuns la întrebarea de ce Dumnezeu le vorbea deseori oamenilor demult și acum nu o mai face, suna astfel: Dumnezeu vorbește mereu ființelor umane, n-a tăcut vreodată; Cuvântul Său ajunge la toți oamenii, dar cei mai mulți ori ignoră mesajul, ori se prefac că nu aud sau pur și simplu nu mai cred că lucrul acela este de la Dumnezeu și nu din ei. Tot ideea mea susținea că nu este vorba despre un cuvânt per se – Dumnezeu nu vorbește ad-litteram omenirii, ci mai degrabă este ca un fel de senzație care pătrunde în mintea umană, ceva ce atinge fiecare celulă, ceva ca un fel de forță electromagnetică: Cuvântul îl simți, nu îl auzi.
Și atunci, de ce am respins adevărul cuiva care tocmai asta susținea că i s-a întâmplat? Vedeți… lucrurile nu stau chiar așa. Ideea mea era doar așa, o posibilitate izvorâtă din mitologia iudeo-creștină. Nu cred cu adevărat că astfel de lucruri sunt posibile. Mă rog… Oare ar fi mai bine spus: nu credeam? Pentru asta, va trebui să reiau povestea mersului prin întuneric, întreruptă de unele explicații.
Așadar, mergeam prin întuneric, ascultând o beethoveniană, ceva ce nu mai crea vreo impresie în mintea mea, deoarece, ascultam aceleași piese simfonice de vreo două luni, repetate probabil de vreo șapte ori, iar ritmurile nu mai ajungeau la mine și doar construiau un decor sonor pentru gânduri – gânduri care alergau spre cititorul-comentator și mai vechea mea idee mistico-teologică – și dintr-odată am fost fulgerat de o… senzație. Nu aș putea spune că o voce străină mi-a vorbit: gândurile veneau din mintea mea. Însă ceva era straniu, ceva ce nu puteam explica, iar de aici toți porii de pe brațe, față și ceafă s-au răsculat, ca la o atingere foarte rece. Ce s-a întâmplat? Voi încerca să redau în continuare, dar, ca toate lucrurile de origine… eterică, dacă nu le notez la scurtă vreme, se pierd sau măcar se estompează. Și nu am vrut să le notez imediat, poate și din cauză că am fost tulburat/iritat în perioada imediat următoare de dialogul cu cititorul-comentator care se pretinde alesul Domnului, ba chiar personaj biblic. Și nu i-aș fi dat astfel apă la moară? Să încerc însă rememorarea acelor gânduri…
Primul lucru, oarecum neașteptat, care mi-a venit în minte a fost o întrebare: Când vor fi oamenii mântuiți? (Da, nici eu nu înțeleg de ce s-a născut în acele momente întrebarea asta.) Răspunsul a venit imediat și a fost destul de… neliniștitor. Atunci când toți oamenii vor renunța la a mai lua orice viață, se vor întinde pe pământ și vor prefera să moară decât să mai ia o singură viață. Iar când ultimul om se va chinui în ghearele morții și va fi străbătut simultan de o îndoită senzație: zădărnicia morții tuturor, absența unui dincolo și a unui dumnezeu, și mândria unei morți onorabile – nicio altă moarte pentru viața omului! odată cu ultima suflare a acelui om, Dumnezeu, Creatorul Universului, va coborî pe Pământ, iar toți cei care au trăit vreodată vor fi înviați și făcuți părtași la nemurire și eterna pace.
Și apoi, fiorul a dispărut; gândurile s-au disipat și am început analiza rațională a celor întâmplate. Într-adevăr, aceste lucruri au venit din eter; dar știm cu toții că eterul, de fapt, sălășluiește în mine. (Sau nu?) Să-mi fi vorbit oare Dumnezeu? Nu cred. Și de ce mesajul Său ar fi complet opus acelui: ”înmulțiți-vă și umpleți pământul”? Oamenii vor fi mântuiți atunci când se vor întinde cu toții pe pământ și vor aștepta moartea, refuzând să mai ucidă o singură plantă sau un animal? Desigur, asta se va întâmpla… niciodată, pentru că mereu vor fi oameni care vor dori să trăiască cu orice preț. Atunci, să fi înțeles greșit mesajul? Poate nu este nevoie de toți oamenii, ci de unul singur. Un singur om să se întindă pe pământ și să aștepte moartea, doar de dragul mântuirii celorlalți? (Vei fi tu acela?) Dar de unde știm că mesajul a fost de la Domnul și nu o plăsmuire a minții? Nu știm. Putea să fi venit chiar și de la Diavol sau de la cel care-i șoptea lui Mohamed. Și atunci, rămâne doar ceea ce a fost: un gând, determinat de alte gânduri. Nimic. Praf risipit în eter.
Per aspera ad astra 
Prin ceea ce mentionezi în articol, (daca e real,ori doar o cursa de ‘soareci’) dovedesti ca specia rational-sentimentala numita om,este puternic influentata în perceptia existentei,de forte,(energii);câmpuri electromagnetice care afecteaza comportamental materia vie determinându-o la actiuni,gesturi,ce depasesc în intensitate puterea ratiunii si sentimentelor umane,atât de relative,efemere,limitate în dimensiunea spatio-temporala infinita.
Nu,dragul meu „Ragnar”,nu ai avut o revelatie Divina,ci un gând,o idee a propriei perceptii rational-sentimentala,rezultat din profunda meditatie în noapte,pe fondul muzicii clasice si al framântarilor mintii tale în urma dialogului de pe blog,care ti-au provocat dorinta de cunoastere a sensului vietii,întrebare care m-a framântat si pe mine zeci de ani,însa azi,Îi sunt recunoscator Dumnezeului meu, pentru harul deosebit de a-mi descoperi prin Duhul Sau Cel Sfânt „revela”,Taina Vietii Eterne,nu pentru ca eu meritam,sau pentru ca sunt mai deosebit,dimpotriva,ci pentru ca asa a gasit El de cuviinta. EL a facut toate lucrurile percepute si nepercepute (înca) de om. Cine poate sa-L traga la raspundere,de ce -i asa si nu altfel ?:)
ApreciazăApreciază
Drăguțule, parcă stabilisem că nu ești întreg la minte, de ce mai vii să-mi pierzi timpul pe aici? Ți-a șoptit ție Domnul că n-a fost revelație la mine, ești cumva singurul receptacol divin, ai o listă de la Domnul cu aleșii Săi, cărora le vorbește sau ce? De unde știi tu, drăguțule, că nu mi-a vorbit Domnul? Poate este alt Domn, nu Domnul tău deșucheat și nebun. Poate este Dumnezeu adevărat, nu invenția ta penibilă. Și, în plus, ai citit cu atenție, drăgălașule, că doar am spus că nu mi-a vorbit niciun dumnezeu, pentru că, nu-i așa, zeii nici nu există?
Tu ai probleme grave, Iosif. Cred că ar trebui să te adresezi unui psihiatru. Psihiatru, nu psiholog. Nu mai veni să mă iriți cu nebunia ta. Vrei să-ți reiau gravele probleme de logică și rațiune pe care le manifești? Iată-le:
1. Susții că ți-a vorbit Dumnezeu, dar nu poți aduce dovezi, pentru că, nu-i așa, doar tu ai auzit mesajul divin. De unde știi că nu a fost doar în mintea ta? Nu știi. Și atunci?
2. Chiar dacă, prin absurd, ți-a vorbit cineva, de unde știi, drăguțule, că este Dumnezeu și nu Diavolul? Pentru că, să ne amintim, tu susții că există două feluri de oameni: unii creați de Dumnezeu, iar alții creați de Diavol, din maimuțe. Acum, ca niște ființe umane raționale, excluzând nebunia ta și analizând dovezile, oare cine pare să-ți vorbească? Eu zic că dacă auzi voci, ori ești nebun, ori, după simptome, îți vorbește Diavolul.
Repet: nu ai cum să demonstrezi că ți-a vorbit Dumnezeu. Și, drăguțule, n-ai de unde ști că nu mi-a vorbit mie. Sau poate ai linie directă cu Domnul? Orice mi-ai spune nu înseamnă nimic pentru mine. Îți irosești timpul aici și nu faci decât să mă enervezi și, mai rău, îmi irosești timpul. Dacă revii, mă gândesc serios să te trec la spam, pentru că nu am chef să fiu enervat de toți nebunii. Și mă întrebam cum de ai ajuns la spam, pentru că păreai inofensiv… Nu ești, ești un personaj cu probleme psihice și nu faci decât să enervezi oamenii cu nerușinarea ta de a te proclama alesul lui Dumnezeu. Și mai și tupeul să hotărăști tu cine are sau nu revelații divine… Chiar nu ți-e rușine? Măcar atât, dacă rațiunea îți suferă grav. Ai puțină decență, alesule!
PS: De ce nu îl rogi pe domnul tău să-ți șoptească și numele și CNP-ul meu? Atunci m-ai face brusc credincios. A, nu poate? Ce fel de domn neputincios este? Sau este cumva Satan cel impotent?
ApreciazăApreciază
Identitatea ta,se reflecta din modul de exprimare ,dragul meu „Ragnar”. Exprimarea prin uvintele scrise,reprezinta vesmintele sufletului .Sa fii iubit si fericit !:)
ApreciazăApreciază
Scuză-mă, alesule, dar îmi aduc aminte că tu ai susținut că unii oameni nu sunt oameni, ci maimuțele Diavolului. Ce reacție aștepți de la un om sănătos la cap? Să te felicite, să te ia cu binișorul? Și, drăguțule, în spatele tonului tău mieros, prefăcut, așa-zis pios se ascund mereu nerușinarea, tupeul, aroganța: tu ești alesul Domnului, tu și nimeni altul; doar tu ai revelații divine, ceilalți au gânduri proprii, determinate de muzică, de întrebări bla-bla-bla; tu ești omul creat de Dumnezeu, alții sunt maimuțe diavolești. Ți se pare că modul tău de exprimare, deși temperat într-o manieră șmecherească, este unul care arată un veștmânt frumos al sufletului? Pentru că mie îmi pari un monstru diavolesc înveșmântat în miel.
Cine îți șoptește aceste monstruozități, Iosif? Este Dumnezeu, Iosif? Ești complet sigur, Iosif? Nu cumva ești amicul Diavolului, Iosif? Cere-i o dovadă, Iosif, pentru că și Toma a cerut și a primit. Nu va putea să ți-o ofere, îți garantez asta, Iosif. Pentru că, în cazul tău, Iosif, ori îți șoptește Diavolul la ureche, ori ai halucinații.
ApreciazăApreciază
PS: Este o mare diferență între impolitețea mea, izvorâtă dintr-o revoltă sinceră, și monstruozitățile pe care le rostești tu cu glas onctuos, cu un aer blajin, de ales al Domnului, ca și cum ai spune niște lucruri extrem de nevinovate. Când tu, de fapt, încerci să zăpăcești oile Domnului, să le bagi în cap că doar unii oameni sunt făcuți de Dumnezeu, restul sunt maimuțe diavolești. Iosif, tu cam pari ales al Satanei, nu al Domnului. Paște pe altă pășune, aici nu ești binevenit.
ApreciazăApreciază
Asculta,dragul meu ! Daca Satan te-a asteptat la masa si a vrut sa-ti transmita un mesaj,de ce te-ai speriat,ca doar fiind un duh (spirit),nu-ti poate afecta fiinta decât în subconstientul viselor tale. Revelatia nu e …vis,ci o relatie permanenta dintre omul firesc cu Dumnezeul Cel Viu Autentic sau Satan,înselatorul,imitatorul,relatie optionala personala,rational-constienta !…
ApreciazăApreciază
Încă mai ești aici? Nu înțeleg de ce, dar fie. Nu sunt interesat de bălmăjelile tale, de amestecul tău de creștinism, iudaism, apocrife iudaice și creștine și teorii ale conspirației. Și hotărăște-te ce variantă preferi: creștinismul, iudaismul târziu sau timpuriu sau apocrifa iudaică. Pentru că Diavolul nu există în iudaismul timpuriu, apare după robia în Babilon și este un agent al lui Dumnezeu, un fel de malak, o plăsmuire fără existență proprie și abia în creștinism devine – via apocrifa iudaică – o entitate creată de Dumnezeu, cu existență proprie, și care se răzvrătește împotriva creatorului său. Religia ta nu este doar stranie, este ilogică, este un sincretism jalnic între cele enumerate mai sus.
Nimic din ceea ce spui nu este nou pentru mine, deoarece iudaismul, creștinismul, scrierile apocrife și, în general, religiile Orientului Mijlociu nu îmi sunt necunoscute. Ba chiar, cu toată lipsa de modestie, sunt expert în așa ceva. Cunosc și multe tâmpenii ale teoreticienilor conspirației; astfel, teoria ta cu oamenii-maimuțe nu este nouă: și o ramură a nazismului spunea că arienii sunt creați de zei, în timp ce evreii, negrii, slavii, țiganii șamd se trag din maimuțe. Nimic nou aici, alesule, doar reinterpretare. Și nimic din ceea ce ai spus nu mi-a arătat o spiritualitate elevată la tine, vreun semn care măcar să fie apropiat de ideea că ți-ar vorbi vreun zeu. Dimpotrivă: ești doar o altă biată ființă efemeră, incapabilă să-și accepte originea animalică și imortalitatea și care privește spre cer, la fel ca strămoșii săi antropoizi de acum milioane de ani. Nu e nimic acolo, doar vastitatea spațiului și timpului. Nu te apără niciun zeu din cer, alesule. Și tu te vei spulbera în vânt, la fel ca noi toți, ca toate ființele.
Și ce-i de neînțeles în reacția mea la vederea unei vedenii? Tu, dacă pleci de acasă și încui ușa, și revii după trei ore și vezi că te așteaptă cineva la masă, știind că nimeni nu are cheia, că nimeni nu poate fi înăuntru, care-i prima ta reacție, una de bucurie intensă sau de spaimă grozavă? Și iarăși, țin să reamintesc, lucrurile scrise de mine aici nu trebuie interpretate ad litteram. Chiar crezi că l-am văzut pe Diavol? Dar cum aș putea vedea ceva inexistent, alesule? Eu, spre deosebire de tine, nu cred în zei și diavoli.
ApreciazăApreciază
frumos rău mersul prin întuneric …mie îmi place …uneori îmi dă senzația că trăiesc mai intens decât ziua …oare e ciudată senzația ??hmm
adânci îți sunt cuvintele …ah, mi-a plăcut încheierea …
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Crisa. 🙂
ApreciazăApreciază
Dragul meu „Ragnar”! Sincer îmi pare rau ca ti-am provocat atât de multa ura si repulsie,însa eu chiar credeam ca vrei sa cunosti ADEVARUL,chiar daca pe toate blogurile sunt tratat de nebun si alte apelative menite sa ma discrediteze,cenzureze,si daca se va putea elimine definitiv din virtual,deoarece cei ce controleaza internetul si absolut toata mass media,cunosc ADEVARUL si daca acesta va fi cunoscut de miliardele de „prieteni virtuali” „FALSI”,AR PIERDE CONTROLUL MINTILOR ÎNDOCTINATE,VIROZATE,DEPENDENTE DE ACEASTA ***URIASA***arma de manipulare a creierelor ce au devenit DEPENDENTE ,DROGATE,dopate cu minciuni si erezii religioase OCULTE,CARISMATICE,ATRAGATOARE, înselatoare de suflete,pe care le-a prins precum paianjenul în PLASA VIRTUALA ,MAREA SI PUTERNICA ARMA A LUI $$$MAMONA$$$***ANTICHRIST*** si &&&PROFETUL MINCINOS&&&
Da,dragul meu „Ragnar” ,numele meu este scris în Cartea Vietii si daca vrei sa-ti dovedesc o voi face chiar spunându-ti numele tau adevarat,însa numai cu acordul tau. Cât despre CNP ,cine stie daca Domnul nu-mi va revela si acest neesential lucru pentru ca tu sa crezi,însa eu nu fac nimica de la mine fara acordul si voia TATALUI si Dumnezeului meu …
Iata un mic exemplu,iar unde vei vedea numele Iosif în Biblie,sa stii ca este numele meu real,adevarat asa cum si tu ai un nume …real însa pe care TATAL meu ti-l cunoaste bine …
https://biblia.resursecrestine.ro/iosua/16
ApreciazăApreciază
Desigur, dacă Dumnezeu ți-a revelat numele meu și nu l-ai obținut din alte surse, mai puțin divine, îl poți face public aici.
ApreciazăApreciază
Eu nu-L ispitesc pe Dumnezeu si nu consider important numele meu,al tau sau al oricarui alt om de pe Terra . Esential este sa avem certitudinea si confirmarea ca numele noastre sunt scrise în Cartea Vietii,înainte de întemeierea lumii …!
ApreciazăApreciază
Ei, mă gândeam că o să vii cu textul ăsta ieftin și chiar m-am mirat cum de nu l-ai băgat din prima, pentru că era clar că reprezintă o ”ispitire”, precum: ”Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos; Căci scris este: „Că îngerilor Săi va porunci pentru Tine, ca să Te păzească”; Şi te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să loveşti de piatră piciorul Tău.” Ispitire, desigur, nu neputință.
Cântă la altă masă, Iosif, aici nu te crede nimeni că vorbești cu Dumnezeu. Totul este doar în mintea ta. Și, din păcate, mintea ta e plină de monstruozități naziste și nerușinare, precum copiii-maimuțe ai Diavolului sau prezentarea drept ales al Domnului.
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Sincer, pe mine mă amuză comentariile voastre. Nu la modul ironic, ci la modul copilăresc.
ApreciazăApreciază
Nu cred că eu și Iosif ne-am amuzat atunci. Dar a trecut și asta.
ApreciazăApreciază