De alaltăieri

Mă pregătesc să mă îmbarc în călătorie. Pornesc muzica. Bruckner. A mai rămas o oră și vreo douăzeci și patru de minute din Bruckner. Din ceva mai mult de patru ore. Înainte de asta fusese tot el. Și tot ceva mai mult de patru ore. Drumul de azi este puțin diferit față de cel de ieri. Dar tot nu seamănă cu cel din cursul săptămânii. Hm… Alternanța asta de lumini și umbre predispune la starea de a scrie versuri.

Ce suflet trist mi-au dăruit
Părinții din părinți,
De-au încăput numai în el
Atâtea suferinți?

Ciudat. Versurile acestea îmi sunt cunoscute. Pe loc îmi dau seama că și Eminescu a scris o poezie absolut identică. Fir-ar să fie! Nu mai poate lumea să mai scrie o poezie pe care să n-o fi scris Eminescu înainte! Asta este. Artiștii veritabili sunt chinuiți de tot felul de marote. Dada, pe franțuzește, dar lumea a uitat. De aici o fi venit oare dadaismul? Cui îi pasă? Cui prodest? Și alte cuie ruginite.

Înaintez cu o oarecare teamă. Mă aștept ca dintr-un loc întunecat să-mi sară în față ființa cenușie lipsită de trăsături faciale, care mi-a vizitat recent un coșmar. M-am trezit înjurând; de frică. Este un moment teribil să fii privit dușmănos de o ființă care nu are ochi. Alung însă departe acest gând neplăcut. Poate este și meritul lui Bruckner: muzica sa transmite o stare prielnică absenței gândurilor. Placidă. Pe alocuri, cu tonuri ușor grăbite, dar care adorm repede la locul lor tihnit. Să continuăm.

Drumul meu a continuat fără evenimente. Nu m-am întâlnit cu oameni. Remarcabil! Nu se întâmplă atât de des pe cât aș dori. La un moment dat, diferența față de traseul avut ieri m-a amețit și m-am temut să nu o fi luat pe un drum greșit. Straniu: cum poți greși un traseu aproape liniar, chiar dacă astăzi imită infinitul? Ei, a fost doar un gând absurd. Să nu ne impacientăm din această cauză.

Mă apropii de ieșire. Semnul de carte este albastru. Mă uit la coperta cărții: este tot albastră, dar nuanța diferă ușor. Ce fel de legătură poate fi între Legea lui Murphy și Vițelul de aur? Și ce înseamnă Legea lui Murphy? Este o colecție formată din legile lui Murphy, în mod similar Codului lui Hammurabi? Dar să lăsăm asta. Ies cu pași ușori. Oare o fi acolo? Noul angajat… De când a apărut, n-a fost zi să nu dau de el. Asta mă enervează. Predecesorii săi întotdeauna terminau treaba la ora la care ies eu. Încă nu m-am prins dacă este leneș sau conștiincios. Nu dau atenție rezultatelor muncii sale. Oricum, diferența este prea subtilă ca să mă chinui să remarc dacă există vreuna. Nu se vede. O să mă duc să-mi iau un ceai. Nu e nici aici. Mă îndrept spre ușă. Încă puțin și o voi deschide. Iată-l! Coridorul este liber. Surprinzător, noul angajat nu mi-a stat în cale azi.

A sosit vremea să opresc muzica. Poate voi scrie ceva despre mitocănie. Ia te uită: tot Bruckner! Și abia a început ceva nou, care o să țină mai mult de cinci ore. Așadar, înainte fuseseră patru ore și încă patru ore înaintea acestora. Oare cât Bruckner am în telefonul ăsta? Nu-mi aduc aminte să fi pus atât de mult Bruckner. Și cine este Bruno Walter? Omenirea a avut mereu întrebări enervante de pus. Bine că nu le răspunde nimeni. À bientôt.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Jurnal. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la De alaltăieri

  1. Crisa zice:

    mi-au plăcut versurile …cumva am rezonat cu ele …
    frumos …

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s