Două lacuri, un deal și vișiniu

Am coborât pe drumul care ducea spre casă și m-am oprit o clipă, deoarece priveliștea din dreapta mea nu mai era cea de care-mi aduceam aminte. Aveam în fața ochilor ceea ce fusese un lan cu porumb – în urma secerării, rămăsese o parte din plantă încă înfiptă în pământ. Acolo fusese vreme îndelungată un imaș, la capătul căruia se forma aproape în fiecare an un lac, nu foarte adânc, alimentat de pârâul care se scurgea dintr-o fântână aflată destul de departe, poate la cinci sute de metri. Uneori, în anii foarte secetoși, lacul nu se mai forma. Acest lucru nu se întâmpla decât arareori. Acum însă sunt ani de zile de când izvorul nu mai are forța să împingă apa până la fostul lac și pârâul este absorbit de pământul lacom pe la jumătatea vechii sale albii. Nici imașul nu mai este, de când brațul de bărbat care sprijinea gospodăria a fost și el înghițit de pământ, iar femeile nu mai țin vacă și preferă să muncească pământul.

Vara, imașul ne ținea loc de teren de fotbal, însoțiți adesea de mugetul prietenos al vacii care se obișnuise cu noi. Iarna, lacul îngheța și devenea teren de hochei, jocul luând deseori forma unei bătăi generale, cu crosele rupte din răchitele de pe marginea drumului transformate în bâte. Asta nu ne împiedica să ne împăcăm și să facem același lucru a doua zi.

Mi-am continuat drumul, până am ajuns în dreptul celuilalt lac, care era mai mic, dar mai adânc și avea o formă mult mai adecvată pentru jocul de hochei, având maluri ridicate, asemenea unor mantinele. Aici lacul nu seca niciodată, fiind folosit de copii și vara, pe post de loc de scăldat, în compania broaștelor orăcăitoare. Stăteam acolo ore în șir, până când femeile care locuiau în apropiere, sătule de țipetele noastre, veneau să ne afurisească și să ne alunge. Am privit o vreme spre acel loc. Nu mai este nici acesta – izvorul care alimenta lacul a secat cu ani în urmă, iar acum acolo cresc buruieni și arbuști.

Nu departe se găsește ceea ce fusese derdelușul nostru. Acum proprietarul a plantat copaci pe tot dealul, iar săniușul a devenit imposibil. Privind către culmea dealului, nu știu de ce mi-am adus aminte de o întâmplare: eram cu toții la poalele dealului, plănuind să urcăm iarăși, spre a ne da cu săniile la vale, când o figură sinistră s-a arătat acolo sus. Eu n-am văzut-o de la început, am privit doar după ce mai mulți copii au strigat: Diavolul! Arăta ca un om, dar avea figură și coarne de țap fără să pară că poartă o mască. Am zbughit-o și eu înspăimântat odată cu ceilalți, dar după câțiva pași m-am oprit și am mai privit o dată îndărăt: Diavolul se oprise la marginea culmii și mă privea dușmănos. Apoi însă mi-a zâmbit și, nu știu de ce, poate ca o prevestire al pactului ce mi-l va propune și pe care-l vom încheia într-o zi, i-am zâmbit și eu, după care mi-am reluat fuga. Doar nu era să fiu știut apoi drept amic al Diavolului.

În cele din urmă, am ajuns în fața porții, am deschis-o, am intrat în casă și am privit la mobila nouă din dormitor, cu imaginea acelei vechi piese de mobilier ce purta numele unei doamne pictate de David, absentă acum, și a cărei culoare vișinie îmi va aduce mereu aminte de acele perne de pluș aflate în acea casă deocheată și unde o preoteasă a desfrâului, cu niște ochi sinilii ademenitori, m-a dus într-o stare de profundă adorație pentru a doua greșeală a lui Dumnezeu. Dar asta este o altă poveste. Probabil nici nu este adevărată.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Suvenire. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s