Așteptându-l pe Lífþrasir

Mă lupt de o vreme cu gândul distrugerii. Îmi dă târcoale, mă apasă, îmi vizitează coșmarurile și-mi aduce vorbele lui Πύρρων: tot una şi asta şi cealaltă. Nu există afirmație care să nu poată fi contrazisă. Nimic nu contează cu adevărat. Totul este vid și totul este nimic.

Distrugerea poate fi de mai multe feluri, desigur. Mai întâi, voiu distruge tot ceea ce am scris până acum. Nu ar fi prima oară – jurnalele cu coperți roșii s-au înălțat în neant, doar câteva cuvinte supraviețuind. Apoi… Nu știu, urmează și un apoi? Vom vedea, nu-i așa? Sau nu vom vedea… Unii dintre noi. (Am spus voiu mai sus? Fie și așa.)

Distrugerea poate fi și altfel însă: poți să prinzi gândul nărăvaș și să-l lași să revină în eter, acolo de unde a plecat. Fac asta deja de o vreme și o fac voit. Nu lipsa de hârtie, de instrumente de scris sau de timp mă împiedică – este gândul rău cel care o face. Sau gândul bun, dacă nu mă placi, tu, cititor de Ragnar. (Cititor întâmplător; pentru că altfel, de ce ai reveni?)

Povești vin, cu început și sfârșit, unele îmi plac, altele mai puțin, unele s-au mai spus poate, altele poate nu, iar eu le las să alunece peste mine, să treacă mai departe în zborul lor neliniștit, să țipe ca niște lilieci în întunericul în care se pierd. Două au venit și azi-noapte; una mai lungă și mai apropiată de mine, iar cealaltă mai scurtă. A doua s-a evaporat deja, după un somn rău și insuficient, fără să lase măcar o urmă a trecerii ei: nici măcar un singur gând! Cea cu accente demonice (da, demonice) mai rezistă încă, dar nu știu câtă vreme o va mai face. Probabil se va duce și ea după următorul somn. Duceți-vă de unde ați venit! Refuz să vă încremenesc prin cuvântul scris. Ce este liber, liber să rămână totdeauna. De ce? De ce nu?

Se apropie Crăciunul; să cântăm o colindă împreună. Sau, mai bine, un frumos cântec religios: Cu noi este Dumnezeu. Am spus cumva că dumnezeul iudeo-creștin și, mai recent, mahomedan (deși aceia s-ar putea să-l adore pe Iblis) este o invenție amuzantă și ilogică, iar cărțile lor sfinte sunt, în general, o mare risipă de hârtie? Și atunci, ce sărbătorim? Ziua când Dumnezeu s-a făcut om, pentru a muri apoi pentru păcatele lumii? Cum sună asta, dacă nu ca o superstiție primitivă, absurdă? Iată: nimicul temător de moarte glăsuiește și și-a făcut zei! Dar, dincolo de noi, adevăratul Nimic ne cheamă neîncetat. Și nu este, ci este ne-fiind. Și, știm cu toții, mincinoșilor, că vom fi una și nimic. Poate că Dostoievski avea dreptate: trebuie să fii animal, ca să poți trăi fără Dumnezeu. Privind spre stele în zadar, fără căldura eternă a nemuririi, motivele pentru a trăi sunt tot mai străvezii. De fapt, nu sunt. Sau poate numai unul… Să ne agățăm de el până la sfârșit, zic. Cât mai este timp…

PS: Titlul poate naște anumite controverse… De pildă, de ce nu ”Așteptând-o pe Lif”? Dar asta este o greșeală de înțeles, având în vedere că perspectiva celui care citește este umană, pe când a celui care așteaptă nu este.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Jurnal. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Așteptându-l pe Lífþrasir

  1. Iosif zice:

    Acest articol îmi pare…controversat ..

    Apreciază

  2. Iosif zice:

    Draga „Ragnar”.Probabil cunosti dialogul dintre profesor si studentul A.Einstein. Citindu-ti câteva dintre articole,nu am reusit sa înteleg de care parte a ‘balantei’ este orientata perceptia ta despre lume si viata. Ceea ce stiu cu certitudine,este ca Dumnezeu,nu agreeaza oamenii nehotarâti,oricât de geniali ar fi acestia. Spun toate acestea fara rea-intentie si cu toata consideratia pentru profunzimea prin care-ti exprimi gândurile pe acest blog.
    https://books.google.fr/books?id=H9D3CwAAQBAJ&pg=PT173&lpg=PT173&dq=spiritele+geniale+sunt+difficile&source=bl&ots=w1MRv1xju-&sig=Vaa5FwUwGeBHBQ_oUSYSBtq0yj4&hl=fr&sa=X&ved=0ahUKEwjw_O6h1ZbRAhWEcBoKHVIAAtcQ6AEIHDAA#v=onepage&q=spiritele%20geniale%20sunt%20difficile&f=false

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Dialogul acela este un fals, la fel ca o altă creație despre ce trebuie să faci în viață, atribuită lui Octavian Paler. Dar probabil ideea contează, nu?
      Știm asta, Iosif. Știm că zeul iudeilor nu-i agreează pe cei ”căldicei”. Ar mai fi însă și problema că nu există acest zeu, fiind inventat de oameni după chipul și asemănarea lor, cu oarece îmbunătățiri.

      Apreciază

      • Iosif zice:

        Da,l-am întâlnit citat prin multe articole,însa esentiala ramâne ideea.
        În alta ordine de idei,eu n-am treaba cu acesti „zei”,fie greci fie iudei. Dumnezeul meu este Dragostea absoluta,neconditionata sacrificatoare,care S-a manifestat în toata plenitudinea prin evreul si Omul Isus Hristos,iar aceasta manifestare a schimbat cursul istoriei provocând framântari si revolte,ce au dat o noua perspectiva a perceptiei vietii scindând lumea în doua mari categorii (tabere combatante) ce s-au luptat si se vor lupta pâna la sfârsit …

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s