Un vârtej și-un gând din vară

Ieșind din pădure, cuprins de tristețea părăsirii unui loc lipsit de oameni, pur, liniștit și verde, pentru a mă întoarce în orașul mașinilor și betoanelor, am rămas o vreme privind cu ochii larg deschiși spre orizont: pe drumul de pământ, mărginit de lanuri de grâu, care duce spre omenire, am zărit un vârtej ciudat, format dintr-un praf roșiatic, care nu semăna cu praful ce adăsta pe zisul drum. Am clipit de câteva ori, pentru că mi s-a părut că văd ceva, pe cineva, în mijlocul vârtejului. Apoi groaza a coborât în mine, pe măsură ce imaginea neclară a găsit corespondența sa mitică, ascunsă în mintea mea. Am închis ochii, într-un gest naiv de apărare. Dar ce puteam face? Iată că Moartea, sau Cineva care arăta ca ea, se năpustea spre mine într-un vârtej de praf roșu. Am simțit boarea apropiindu-se, dar tot n-am deschis ochii. Dacă nu văd acel lucru, dacă este un lucru, atunci el există cu adevărat? Mici particule, din ceea ce părea a fi nisip, m-au lovit peste față. Am deschis ochii și am văzut imaginea teribilă a Morții năvălindu-mi în ochi și ascunzându-se în mine, în mintea mea. Am răsuflat ușurat: trebuie să fi fost doar un simulacru epicurean, al cuiva care fusese pesemne să ridice sufletul unui biet muritor și apoi călătorise o vreme nedeterminată până ajunsese la mine.

Totuși, era Moartea, sau Cineva care semăna cu ea. Asta m-a îngândurat și m-a făcut să privesc în tăcere spre propriile-mi picioare. Dedesubt, sub țesătura aspră, se găsește carnea mea, tare și încă tânără. Un genunchi pe ducă și unul încă bun. Într-o zi, carnea aceasta se va desprinde de pe oase și tot ceea ce am fost eu se va fi năruit în neant. Strigătul lui Empedocles, reluat de Nietzsche, îmi îngheață sângele în vene: ”O, stirpe nefericită și lipsită de noroc a muritorilor, din ce discordie, din ce plângeri ai purces!” Dacă închid iarăși ochii… I-am închis. Dacă nu mă mai văd, se mai poate spune că exist? Dar mă simt, mă aud, mă gândesc… Gândire pură, observată prin conștiința reflexivă, acel ciudat animal cartezian. Sau revenim la concepția aristoteliană a gândului impur, mereu fundat pe senzație? Cui îi pasă însă de toate acestea?

Deschid ochii. Eu sunt tot aici. Aici și acum. Mă îndrept însă vijelios spre capăt; sunt, așa cum se spune, de cealaltă parte a dealului. Mersul la vale este mai ușor, dar asta doar metaforic vorbind. În realitate, nu există sintagma ”a îmbătrâni frumos”. Bătrânețea reprezintă boală, decrepitudine, neputință și, din păcate, adesea uitare de sine și de ceilalți – căderea. Și atunci, de ce să nu cobori dealul sărind în prăpastie? Lemingii de ce o fac? (În privința asta, a dat știința vreun răspuns? Probabil că da, și probabil unul adevărat, sau mai puțin părtinitor decât cele obținute în cadrul unor experimente psihologice pe oameni. Oamenii trebuie priviți cu suspiciune: tot ceea ce cred că gândesc sau simt, tot ceea ce fac sau spun; pentru că oamenii își reprezintă lumea și pe ei înșiși deseori într-o manieră falsă. Și cad de atâtea ori sub imperiul sentimentelor! Cum poate funcționa o știință bazată pe sentimente? Nu poate. Pe când, chiar și numai observându-le ani în șir, în cazul animalelor poți afla răspunsurile corecte, adevărate.) Ne opunem gândului aneantizării din inerție: suntem, deci trebuie să fim. Asta nu necesită multă gândire. În plus, s-ar putea să ne rămână pantoful pe buza vulcanului și lumea ar râde de noi, aflând că nu ne-am înălțat la Ceruri.

24 august 2017, dimineața

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Gânduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.