Privighetoarea japoneză cântă ziua

Am auzit că mulţi oameni visează frumos, iar uneori visele lor sunt ceva nemaivăzut, aproape ca o poezie perfectă, ca şi cum ai sta sub un cireş în timpul primăverii, îmbătat de parfumul florilor sale şi privind cum vântul poartă cu sine, din când în când, petalele albe ca zăpada. Eu visez doar întuneric, ceea ce este, să spunem, destul de ciudat. Presupun că şi întunericul mă visează pe mine, ceea ce ar fi în firea lucrurilor. Uguisu, priveghetoarea japoneză, nu cântă noaptea, ci în timpul zilei. Probabil pentru că urăşte întunericul.

Unde eşti tu, iubita mea din vis? Nu, nu tu. Şi nici tu! Şi, cu siguranţă, nu tu!!! Îmi aduc aminte cum mă chemai, cu glas duios de privighetoare, şoptindu-mi blând, din depărtare, vorbe de iubire. Cine eşti tu, monstru inuman, şi ce ai făcut cu ea?! Glasul privighetorii a devenit răgetul unei bestii furibunde, mustind de ură, resentiment şi icnete sepulcrale. Ai ucis acea frumoasă privighetoare, sub privirile mele, dezgropând vechi coşmaruri şi reînviind păcatele mamei în fiică. Iar raza de soare, care trebuia să-ţi lumineze drumul, ai acoperit-o cu întunericul ce izvorăşte din tine. Ai blasfemiat numele ce mi-l dăduse mama, acum nemaiputându-l auzi, rostit fiind către buze străine. Iar uguisu, privighetoarea japoneză, nu cântă noaptea, ci în timpul zilei.

Nu te temi de ceea ce creşte în mine şi strigă după sânge de fiară? Dacă ancora mea, acei ochişori, nu va fi suficient de puternică? Dacă sunt o bestie mai mare decât tine? Nu ştii că privighetoarea japoneză nu cântă decât în timpul zilei? Iar eu visez doar ziua, şi visez un întuneric dens, nesfârşit şi răuvoitor. Şi îl visez de o vreme…

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Delirante. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Privighetoarea japoneză cântă ziua

  1. Nemo zice:

    And another one gone. Not completely off-topic, since the post is about death (congrats on such a poetic public death threat!). You only die once, so a triptych is in order.


    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Dar acele cuvinte nu reprezintã o amenințare, ci doar un avertisment. De ce ești aici, din nou?

      Apreciază

      • Nemo zice:

        Fii pe pace, nu zăbovesc, deși m-ar tenta să întreb care-i diferența esențială între avertisment și amenințare. Însă trecui doar să marchez o nemaiființă. Două, de fapt. Mulțumesc pentru găzduire.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.