Arhive pe categorii: Delirante

Către ochii răuvoitori din Suedia

Stimată doamnă (nu cred că sunteți un domn, ar fi de-a dreptul patologic să faceți ceea ce faceți; nu că nu este patologic și așa, femeie fiind, dar parcă în acest caz nu ar fi nevoie de medicație, ci doar … Continuă lectura

Publicat în Delirante | Lasă un comentariu

Stimate domn

Băi, curvare! Ți-am mai adresat eu vreun cuvânt, după acel e-mail la care nu ceream să (de fapt, insistam să nu) primesc un răspuns? Ce amenințări visezi? Te-am numit eu pe undeva, în mod explicit? Eu vorbesc de un nene … Continuă lectura

Publicat în Delirante | 1 comentariu

De ce n-am chip

Sunt atât de obosit, încât abia merg prin noaptea perpetuă în care sunt prins de atâta vreme. S-a făcut deja o lună de când dorm între două și șase ore pe zi, iar cele șase sunt o rara avis. Și … Continuă lectura

Publicat în Delirante | Lasă un comentariu

Privighetoarea japoneză cântă ziua

Am auzit că mulţi oameni visează frumos, iar uneori visele lor sunt ceva nemaivăzut, aproape ca o poezie perfectă, ca şi cum ai sta sub un cireş în timpul primăverii, îmbătat de parfumul florilor sale şi privind cum vântul poartă … Continuă lectura

Publicat în Delirante | 3 comentarii

Câinii iadului

De câte ori mă apuc să scriu ceva am senzaţia vagă a faptului că am mai scris ceva asemănător mai demult (ciclicitatea perpetuă a ideilor fixe şi puţine care ne bântuie minţile sau întâmplările spuse de mai multe ori, ca … Continuă lectura

Publicat în Delirante, Onirice | 4 comentarii

De ce râd atunci când sunt singur

(Abia am terminat de scris acest titlu, când am avut o senzaţie puternică de deja-vu: am mai scris un articol cu acest titlu, am mai avut o astfel de idee? În fine, cui îi pasă, să continuăm.) Era o poveste … Continuă lectura

Publicat în Delirante | Lasă un comentariu

Odă focului

Pe când eram mic, îmi plăcea foarte mult să privesc focul arzând din soba bunicilor mei. Dansul flăcărilor, fărâmițarea lemnului cuprins de foc, jarul încins îmi aduceau tot felul de imagini pe retină. Erau întotdeauna demoni. Spectaculoși, înfricoșători, schimonosiți, amenințători, … Continuă lectura

Publicat în Delirante | 7 comentarii

Per aspera ad astra

Era o zi frumoasă de primăvară, ziua când am ajuns aici. Am coborât din trăsură şi am privit împrejur: o grădină verde, un parc străjuia de ambele părţi aleea din faţă. Acolo unde se termina iarba, chiar la capătul aleii, … Continuă lectura

Publicat în Daimon Q., Delirante | Lasă un comentariu

Cine este Ragnar – deuxième partie

Un neadevăr rostit aici, chiar de prea multă vreme, unul presupus menit a mai atenua… ceva, orice, oriunde, oricine şi alte cuvinte străvechi… unde rămăsesem?…. a fost acela că acest Ragnar ar avea vreo legătură cu Loðbrók. Nimic mai puţin … Continuă lectura

Publicat în Delirante | Lasă un comentariu

Alienare

Mă uitam la picioarele ei albe şi la felul cum şi le mişca încet şi provocator în faţa mea, ştiind că sunt atras de ceea ce văd. Era complet goală, dar încă nu priveam mai sus de gleznele ei subţiri … Continuă lectura

Publicat în Delirante | 2 comentarii