Arhive pe categorii: Digresiuni

Principiul enunțat de Verlaine se referea la muzică, desigur, considerată de acesta, similar lui Schopenhauer, drept ”arta artelor”. Nu spun că nu-s de acord cu aceștia. Ba spun: nu sunt de acord – arta artelor este poezia. Dar nu poezia … Continuă lectura →

Un roman care se citeşte lent, în care găseşti sensuri sibilinice, un roman care trece dincolo de literatura ca ”passe-temps” sau dominantul ”entertainment” început în secolul al nouăsprezecelea şi sfârşit odată cu Joyce, Woolf sau Faulkner, dar continuat la periferia … Continuă lectura →

În adolecenţă, am trecut prin ”perioada Nietzsche”, care cred că a fost esenţială pentru conturarea personalităţii mele ulterioare. Nu pot spune însă dacă influenţa scrierilor acestuia, la nivelul înţelegerii mele de atunci, a fost una benefică. S-a întâmplat, desigur, aşa … Continuă lectura →

Una dintre cele mai mari greşeli ale creştinismului a fost desconsiderarea sorţii celor asupriţi în cetatea pământească, conform principiului: fericiţi cei care suferă aici, căci a lor va fi împărăţia cerului. E drept, pilda martirului care-şi îndură soarta fără a … Continuă lectura →

Pare un gest necuviincios: cum să critici opera unui om legându-te de persoana sa, de acţiunile sale, reprobabile sau nu, în esenţă chiar de gândurile sale, exprimate mai mult sau mai puţin făţiş. Dar dacă, făcând asta, obţii o explicaţie … Continuă lectura →

Am observat că adesea iubirea începe datorită stimulilor fizici: cei doi sunt atraşi mai întâi de aspectul celuilalt. Pentru că nu înţeleg cum se naşte altfel iubirea între două persoane care au dificultăţi de limbaj, străine, care nu pot aprecia … Continuă lectura →

Se spune că persoanele care călătoresc mult la tinereţe devin mai tolerante cu alte culturi, religii şamd. Presupun că din această cauză eu sunt mai puţin tolerant, inclusiv cu „diversitatea”: nu am călătorit prea mult când eram tânăr. Atenţie: ceea … Continuă lectura →

Nu cu mulţi ani în urmă, într-unul dintre periodicele mele atacuri la adresa artei moderne, arătam că un studiu a încercat să descopere dacă oamenii pot face diferenţa între un tablou pictat de un artist modern şi unul pictat de … Continuă lectura →

Ideea de provenienţă aristoteliană nu înseamnă determinism – locul nostru, soarta fiecărui om nu este trasată dinainte, omul rămâne să-şi făurească singur destinul (influenţat, desigur, de mulţi termeni exteriori sieşi). Ceea ce fiecare om devine există însă deja în acesta … Continuă lectura →

Intelectualul încearcă să-i arate omului de rând o altă cale spre fericire. Dar oare îi arată adevărul? Sunt intelectualii mai fericiţi decât oamenii de rând? Cunoaşterea şi cultura aduc oare fericirea sau aceasta este doar o minciună? Oricât de supărător … Continuă lectura →